55 matches
-
pare să fie cazul, e vorba despre altceva. Se trage cu arme? Asta vrea să spună? — Cine trage? o Întreabă ea timid. — Ana, lasă prostiile și ține-te după mine, o smucește mama, ca pe un copil. Nu te mai moșmondi atît! Mamei Îi vine greu să se mai furișeze, tîrÎnd după ea un brad și un copil neatent. Traversează bulevardul, fularul i s-a desfăcut și Îi atîrnă de un umăr și În cele din urmă Îi cade În zăpadă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
învățătoare a devenit un reper orar pentru localnici, după cum oamenii care trăiesc în apropierea unei linii ferate își potrivesc ceasurile și își ordonează treburile după circulația trenurilor. Putea fi auzită o spusă ca aceasta: hai, măi bărbate, nu te mai moșmondi atâta, că-i târziu, a trecut dăscălița la școală! Pe ulița principală a satului, în drumul ei spre școală, oamenii o salutau pe dăscăliță cu respect, iar cei mai tineri îi spuneau sărut mâna. Ea le răspundea cu bunăvoință tuturor
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
trecerea unei turme de elefanți indieni, pe un vitraliu larg, un cavaler în armură neagră salva o doamnă legată de un pom, goală pușcă, dar acoperită decent de un păr foarte lung. Cavalerul ridicase vizorul căștii ca să fie politicos și moșmondea, fără succes însă, la nodurile frânghiei cu care era legată doamna de pom. Am rămas locului și mi-am spus că dacă aș fi locuit în acea casă, mai devreme sau mai târziu aveam să mă cațăr acolo să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
învățătoare a devenit un reper orar pentru localnici, după cum oamenii care trăiesc în apropierea unei linii ferate își potrivesc ceasurile și își ordonează treburile după circulația trenurilor. Putea fi auzită o spusă ca aceasta: hai, măi bărbate, nu te mai moșmondi atâta, că-i târziu, a trecut dăscălița la școală! Pe ulița principală a satului, în drumul ei spre școală, oamenii o salutau pe dăscăliță cu respect, iar cei mai tineri îi spuneau sărut mâna. Ea le răspundea cu bunăvoință tuturor
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pregătiți, și băiatul citi în ochii lor dorința de a trece cît mai repede la acțiune. „Hai la treabă ! Tu, sergent, supraveghezi !“ Bineînțeles, Dănuț supraveghea totul, iar Aurora o supraveghea pe Pitița. După un timp însă, văzînd că Pitița se moșmondea și nu făcea deloc bine treaba, puse el însuși mîna pe o lopățică și-l invită și pe sergent să treacă la lucru. Trebuia oferit un exemplu !... Astfel săpară vreme îndelungată și cu spor. Din cînd în cînd, se auzeau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vă uitați cum îi legitimează milițianu’: “bine le face, așa și tre’be”, ziceți, dragilor, și ăia abia că se mișcă: “buletinele dumneavoastră”, zice milițianul, și în spatele lui stă soldatul cu pușcociul, trenul fluieră, pleacă, ăia ce dracu fac? Se moșmondesc, se freacă, învîrt oalele, păturile, rucsacele și boscîrțele, abia, abia le răsucesc de pe o parte pe alta și nici nu știu care haia mamii lor îi fată și care-i băiat cu părul ăla, bine face milițianul că-i ia la întrebări
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
Cine nu a trăit perioada va înțelege mai puțin în ce consta farmecul excitant al sarafanelor elevelor de liceu, munca titanică de a desface un sutien doar cu o singură mână în timp ce fata se făcea că nu pricepe la ce moșmondești, plecatul crăcănat din fața căminului de fete după ore bune de pipăială a bogăției de țâțe și a chiloțeilor cu găurele prin care se ițeau perișori aspri și înnebunitori, disperarea de a convinge colegii de cameră să se ducă dracului la
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
cu traiste, genți încăpătoare și saci. Dar să revin la eroul meu: după ce-a răvășit cu gesturi experte cele patru pubele și n-a găsit nimic (concurența luase, pesemne, tot ce fusese de luat!), cu o dezarmantă nonșalanță, a moșmondit în zona fermoarului de la pantaloni și a urinat îndelung pe recipientele de tip european ce fac, de vreun an încoace, mândria primăriei municipale! Nu știu dacă e de căutat vreo simbolistică anume în gestul clientului dezamăgit al gunoaielor menajere. în
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
fost seara zilei de 16 decembrie, ziua Timișoarei, ziua în care, în '89... Sună telefonul. Ridic receptorul - Haralampy! Începe în loc de salut: -Fratele mieu, auziși, mă, ce făcu dom' Iliescu ? Îl grațié pe Cozma... Bravo lui! Ai, văzut, ce strategie ? A moșmondit el ce a moșmondit, da' până la urmăăăă... Ehe, bade, ce ți-am ceterat eu că sângele comunistului de omenie apă nu se face? Ai văzut omenia ? -Stai puțin, că nu..., încerc să-l întrerup. -Nu, ce ? Nu mă mai întrerupe
"Iliescu, nu uita, revocarea-i arma ta"... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12171_a_13496]
-
16 decembrie, ziua Timișoarei, ziua în care, în '89... Sună telefonul. Ridic receptorul - Haralampy! Începe în loc de salut: -Fratele mieu, auziși, mă, ce făcu dom' Iliescu ? Îl grațié pe Cozma... Bravo lui! Ai, văzut, ce strategie ? A moșmondit el ce a moșmondit, da' până la urmăăăă... Ehe, bade, ce ți-am ceterat eu că sângele comunistului de omenie apă nu se face? Ai văzut omenia ? -Stai puțin, că nu..., încerc să-l întrerup. -Nu, ce ? Nu mă mai întrerupe! Tu nu vezi la
"Iliescu, nu uita, revocarea-i arma ta"... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12171_a_13496]
-
eram la computer, iar copilele stăteau pe covor și pentru prima dată se jucau singure. A fost o secundă clară când lumea s-a întors și când mama și copiii ei au sărit într-un alt eon. Doar pentru că Nona moșmondea ceva cu jucăriile ei și nu mă solicitase de o jumătate de oră, iar Mira studia absorbită, de mai bine de zece minute, aceeași carte (o carte de-a mea, fără poze, doar text), pe care o ținea cu capul
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
cunoscută pentru proprietatea remarcabilă a „vocilor“ care se fac auzite în paginile sale cu o naturalețe desăvârșită. Practic, romanele sale se ivesc din mișcarea firească a vocii interioare a personajelor, fără ca asta să semene a experiment psihologic. O bătrână se moșmondește prin casă înainte să iasă, încotoșmănată bine, pe străzile acoperite de polei. Pune mâna pe o pungă, își leagă cu un fular basca pe cap, mai bodogănește când își vede omul întins în pat, lingav, și din vorbele ei monotone
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
uită la mine cu ochi lucitori nenea tehnicianul, copleșiți de o fericire calmă: "vin ai noștri", zice; "asta așa-i", zic, și nici un fel de fericire calmă nu mă încearcă, mai degrabă o indiferență mă cuprinde. "Actuala coaliție s-a moșmondit", zic. Tehnicianul ridică tonul critic: "A fost ceva de râsul curcilor". "Acu nici Iliescu nu e taman june", zic, și nenea tehnicianul îmi curmă vorba, îmi dă de înțeles că de la anul "gata, dom'le, se termină cu porcăriile astea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să nu pleci din casă dimineața până nu-ți dai apă pe ochi, așa mă-nvățase biata mămica. Și apa și-acu o simt cum mă taie-n obraz și-n palmele rebegite, haidi, Vico, haidi, fată, nu te mai moșmondi atât, biata vecina Tincuța, ce frică i-era să plece singură la drum, noaptea. Ea-mi bătea în geam și tot pe bâjbâite mă-ncotoșmănam cu flendurile rămase de la biata mămica. La urmă, m-aplecam să-mi înfășur ghetele-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe ce să piarză vremea, ca să nu se ducă să scoată banii ! Că după ce că-i moangă și toate alea-i scapă din mână, se găsi ea să meșterească ceasu ! Și dă-i, și dă-i, păi cât e de când îl moșmondește ? — Da mai lasă-l morții de ceas, madam Ivona ! Ce-ți bați capu cu el atâta ! Vine el, domnu Niki, și vede ce-are... Sau ceasornicaru... Io zic, io auz ! Că ea moțăie din cap și-și vede de moșmondeala
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la vremea aceasta a anului... sau intenționa să mă servească cu o băutură alcoolică?... Nu, nu cred... Dar scena care urma să Înceapă avea să fie teribil de tragică... Dacă mă servește doar cu ceai, apoi știu bine că se moșmondește. Ce ți-e și cu femeile astea! Nu se auzea decît apa de la robinet curgînd monoton... Soției mele Îi plăcea să-i ascult văicărelile, trăncăneala neîncetată de dincolo de draperie. Și dacă asta ar fi fost o mîngîiere pentru ea, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În fața porții și m-am furișat sus pe scări. Și pentru că un craniolog nepriceput tocmai Îmi testa fără menajamente Înteriorul craniului cu un ciocan, nu reușeam să mă concentrez prea bine. Dar ce noroc pe capul meu: Frau Britz nu moșmondea prin curte. Probabil că era una din acele nopți când nu trebuia să se pregătească pentru munca grea din hala piaței mari. Emoționat sau beat, sau poate ambele, le-am mulțumit divinităților care mă abandonaseră mai devreme În ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ai Încurcat-o. Dacă nu ne spui ce... În nici un caz nu mă așteptam la așa ceva. Pentru a-mi păstra demnitatea cât de cât, mi-am Închis ochii și m-am prefăcut că-mi pierd conștiința. Dar, fie persoana care moșmondea lângă mine În Întuneric apelase la un radioscop, fie camera nu era atât de Întunecată, cum am crezut. Eforturile mele au fost răsplătite printr-o palmă peste obraz. Am deschis ochii și am mai Încasat una. Și-acum fii atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
îmbătrânit nițel, nu-i mai convine să bată atîta drum pentru niște amintiri din tinerețe!" Nu era rău, nu era deloc rău cum se descurcaseră. Atunci i-a invitat la un pahar, îl și vedea pe zgîrie-brînză ăla de Bercu moșmondindu-se pînă va scoate ceva mai ca lumea, Radul Popianu și invitații săi n-au plătit și nici nu vor plăti vreodată în crâșma lui Bercu, ținea de bună-cuviință și de bune relații. Dar nici Radul Popianu nu abuza, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
compasiune, cine să mai știe despre ce era vorba?! Rotofeiul s-a dus la dulapul cu haine, a deschis ușa scîrțîitoare, era o mobilă veche și uscată, după plecarea lui Pangratty nimeni n-a mai intrat în odăile acelea, a moșmondit ceva și a scos un fel de geamantan-cufăr din piele, cu întărituri de metal. Nu era greu, pentru că fără efort l-a pus pe masă și cu o mișcare sigură a desfăcut încuietorile. Înăuntru erau două teancuri de hârtii tipărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dispusă mereu să spună o șotie care să învioreze atmosfera. Gurmandă recordmenă, își ducea cu dezinvoltură cele 120 de kilograme. Prima vizită o făcu și de această dată, la bucătărie. Glumind, îi reproșă Inei: - Ce faceți dragă, de ce vă tot moșmondiți atâta și nu puneți pe masă toate bunătățile? Am o foame de lup...! - Îndată, tanti, să vină Alex și băieții, îndată, dar dacă ești grăbită, îți pot oferi un picior de pui în avans, zise Ina, convinsă fiind că era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cale. Îl urmez în același mod. Ajunși pe malul apei, el o cotește spre niște tufișuri aruncându-mi peste umăr: Așteaptă puțin, să caut pârdalnicele celea de scule de pescuit. Le-am ascuns aici mai zilele trecute. Îl văd cum moșmondește o vreme și scoate la iveală două undițe și ciorpacul. Din câte îmi aduc aminte, data trecută te-am învățat cum se salvează peștii de la înec... Îi drept, părinte, că te-ai străduit să mă înveți. Acum nu știu dacă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
limpezi ochii colea în apa izvorașului, eu am să-ți pun ceva de mâncare la mine în chilioară. Apoi am să plec în treaba mea. După ce te vei ospăta, vino în poiană. Acolo om mai sta de vorbă. După ce a moșmondit ceva în chilioara lui, bătrânul a plecat cu pas mărunt și târșit. Părea că este grăbit. L-am urmărit până a dispărut în pădurea plină de cântec păsăresc. „Oare ce mai pune la cale?” m-am întrebat eu, gândind că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Păi, cu ce culoare... - Cu albastru, na! - Nu, mie nu-mi place albastrul, e prea romantic, e fumat, Voroneț, chestii... - Cu oricare, căcăniu, verde-n picățele, numai dă-i drumu’... - Am uitat cum începea... - Scrie naibii și nu te mai moșmondi atâta, că eu o țin pe-asta întinsă... - Anatol, zău că mă gâdili... - ...taci, tu, că nu mori! - Aha, mi-am adus aminte... Să scriu cu roșu? - Da, cu roșu... - Să nu lipim și niște bucățele de foi pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
compendiu, să ajungă la El, precum și proscrișii și înțelepții depărtați în nemurire. Mama râdea de Mioara care își găsise ocupație: croitoria. Și fiecare bărbat care îi lumina ziua și îi foșnea noaptea cu bancnote privea prin vizetă la animalul curios, moșmondind răbdător la o mașină de cusut, cu tipare de carton răspândite peste tot și cu o mulțime de cărți pe pereții acoperiți cu tapetul unor pagini solfegiate sau mâzgăliți cu crochiuri și studii ale unuia și aceluiași bărbat cu chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]