55 matches
-
stau pețâtorii la poartă! - Ei, pețâtorii!? - Ți-e gându’ la măritiș, da’ nu-ți dă inima ghes la treabă!? Văzând că Rița nu vine cu ceaunu’ și că arde focul degeaba, Nițu își ia la întrebări nevasta: - Și ce te moșmondești șapte ceasuri, fimeie!? Când ai de gând să pui ceaunu’ ăla!?... - Mai și întrebi!? Nu vezi că trebuie să aleg porumbu’!? - Păi dacă să pusă ploaia! - Vez’ în șorț, nu sunt de ajuns, da’ tot e ceva! zise Leta. - Îl
5. TATA NIŢU (FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378362_a_379691]
-
avea suficient timp, să gătească pentru pomană. Ieși o clipă în ușa bucătăriei și în treacăt observă că orizontul s-a înroșit, semn că ziua și-a întredeschis genele și se freacă la ochi somnoroasă. Gheorghe e deja treaz și moșmondește încă prin baie. Îl strigă nerăbdătoare: - Hei, omule! Gheorghe! Dă zor și mergi te rog să-mi spargi câteva lemne din cele uscate, că am numai din cele verzi aici și ard mai greu. Mă apucă seara cu mâncarea pe
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ALBUM Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului Fiecare clipă are drumul ei. Unele aleargă spre trecut, altele își moșmondesc traiul pe stradă, rătăcind pur și simplu. Odată, am văzut una suspendată între două fulgere; ploua și ea atârna zgribulită, așteptând tunetul. Dar tot ce se auzea, era plânsul monoton al ploii și țipătul luminii. Într-o dimineață am întâlnit
ALBUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379002_a_380331]
-
vieții sau cronosului, aș pleda pentru două categorii: poetul nocturn, dionisiac, ce ține mereu de zgărduță diurnul ca mască devoratoare de rutină, pretextul vital revitalizării eterne și poetul apolinic ce vede arpegiile melancoliei și euforiei pseudofuneste concomitent pe care se moșmondește constant a le transforma în vis. Poetul e un totem de sorginte psihedelică, între moarte și vis. Data viitoare când vedeți un cofrag de ouă, căutați să vedeți emoția lăuntrică a unui poet! Referință Bibliografică: Cum arată interiorul unui poet
CUM ARATĂ INTERIORUL UNUI POET? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372384_a_373713]
-
Nu poți. Am întrebat și eu și am primit același răspuns. Până în Caraibe, ia-ți gândul! - Nici copilul nu poate să-l vadă? - Nu.... chiar dacă ar avea unul! - Unchiule... Thomson se înfurie. - Copilul este a lui George, ce tot o moșmondești!
DRUMUL APELOR, 60 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376338_a_377667]
-
școală împreună cu Gioni. Haralamb nu era cu noi, el mergea la școală de dimineață, fiind în ciclul primar, în timp ce noi eram după-amiaza, fiind în ciclul al doilea. El venise deja când noi trebuia să plecăm și a avut timp să moșmondească pe la ghiozdanele noastre. În timp ce coboram coasta prin pădure către școală, îl vedeam pe Gioni că își căra ghiozdanul cu greutate și mă miram de asta. El, la fel, se minuna de ce o fi așa greu azi ghiozdanul. Mergem, mergem, coborâm
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
de treburi, acum în plin sezon. Toți își închipuie că este ușor să fii patron. Ce știu ei de răspundere și probleme? De ce, mama lor, mă invidiază? Și nevastă-mea m-a lăsat tocmai acum cu greul firmei. Ce tot moșmondește cu murăturile alea? Îi dă, nervos, telefon: --Alo, ce-ai de gând, dragă? Vrei să ne ducem de râpă? Când vii? Că m-a chemat Costache să-mi dea urgent o mașină de castraveciori. Mâine trebuie să duc fata la
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
dea de mâncare păsărilor ce înotau printre ambarcațiuni sau bărcile pescarilor constănțeni. Bărbații au început să-și organizeze partida de pescuit, deci montau lansete și pregăteau momeala pentru capturarea vreunui eventual caras, sau ce se va lăsa prins. Cât ei moșmondeau[ a lucra încet, fără spor; neîndemânatic, mocăit, la scule să și le pregătească, Adriana profitând de soarele arzător și de apa încă destul de caldă, își scoase încălțămintea și intră lângă mal, cu picioarele în apă, unde bancuri de peștișori cât
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
fior. Atunci intrau cu toții-n febra pregătirilor. Se agitau, se chemau, se-ntrebau: -Unde mi-ai pus rochia, mamă? Nu găsesc pantofii! Ce mai! Începea primeneala...Toate fetele se-nghesuiau la oglindă. Se...”găteau”. -Hai, fă, odată! Ce te mai moșmondești? -Stai, ghea, să-mi pun mărgelele! Și floarea... Nu puteau ieși la horă oricum, dar nu era timp de „moșmondeală”. Hora începuse...Odată primenite, cu fețe zâmbitoare și poftă de joc, ieșeau pe uliță, unde se formau grupuri-grupuri. De pe toate
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
Stelele nopții se stinseră una câte una în mintea ei paralizată și disperarea se năpusti dezlănțuită în prăpastia fără fund a sufletului. Se agăță de brațul destinului și căută ieșirea din tenebrele groazei ce o cuprindea. - Florine, ce dracu tot moșmondești acolo, că ne apucă dimineața! strigă furios unul din prădători. Sper că nu ai de gând să ne tragi pe sfoară, că ar fi vai și amar de pielea ta tuciurie și împuțită! Dacă nu ești în stare, treci în
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
fără să-l ajute pe Măcăială cu aragazul și fără să-i spună lui Ghiță Repezitu secretele culorii la țuică. Doamne, de ce nu i-a spus nici lui Mihai!?. Însă lui Mihai nu-i plăcea să stea pe lângă el atunci când „moșmondea” la cazan. Nici Gica n-avea răbdare să-l vadă ce făcea el când prepara țuica. A-ncercat de câteva ori să le spună cum face, dar ei l-au repezit: „n-avem timp, altă-dată!” Altădată...Doamne, câtă treabă au
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
trecerea unei turme de elefanți indieni, pe un vitraliu larg, un cavaler în armură neagră salva o doamnă legată de un pom, goală pușcă, dar acoperită decent de un păr foarte lung. Cavalerul ridicase vizorul căștii ca să fie politicos și moșmondea, fără succes însă, la nodurile frânghiei cu care era legată doamna de pom. Am rămas locului și mi-am spus că dacă aș fi locuit în acea casă, mai devreme sau mai târziu aveam să mă cațăr acolo să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la vremea aceasta a anului... sau intenționa să mă servească cu o băutură alcoolică?... Nu, nu cred... Dar scena care urma să Înceapă avea să fie teribil de tragică... Dacă mă servește doar cu ceai, apoi știu bine că se moșmondește. Ce ți-e și cu femeile astea! Nu se auzea decît apa de la robinet curgînd monoton... Soției mele Îi plăcea să-i ascult văicărelile, trăncăneala neîncetată de dincolo de draperie. Și dacă asta ar fi fost o mîngîiere pentru ea, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cale. Îl urmez în același mod. Ajunși pe malul apei, el o cotește spre niște tufișuri aruncându-mi peste umăr: Așteaptă puțin, să caut pârdalnicele celea de scule de pescuit. Le-am ascuns aici mai zilele trecute. Îl văd cum moșmondește o vreme și scoate la iveală două undițe și ciorpacul. Din câte îmi aduc aminte, data trecută te-am învățat cum se salvează peștii de la înec... Îi drept, părinte, că te-ai străduit să mă înveți. Acum nu știu dacă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ar fi putut să se simtă pusă într-o situație neplăcută și să refuze să îl primească. Nu, nu, am spus. Nu-l ține doar așa, la distanță. Pune-l la gât, ca să fim siguri că stă bine. În timp ce ea moșmondea la încheietoare, în spate, am încercat să mă gândesc la ceva care să-i înfrângă opoziția. Mi-a spus cineva că azi e ziua ta, am zis. Așa e, Marina, sau tipul și-a bătut joc de mine? — Nu azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
când ai intrat la noi În curte? — Să plece și să-și vadă de drumul lui! Nu vezi că s-a strâns lumea În stradă la gardul nostru ca la urs! — Hai, pune-i ceva pentru drum, nu te mai moșmondi atât! Uite aici o pungă de plastic, mere, pâine, ia ce-ți iei de aici și du-te! * Ți-au Întors spatele, mănâncă liniștiți, cu ochii țintă În farfurie, Își toarnă binevoitori unul altuia În pahare vin, apă. Sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să nu pleci din casă dimineața până nu-ți dai apă pe ochi, așa mă-nvățase biata mămica. Și apa și-acu o simt cum mă taie-n obraz și-n palmele rebegite, haidi, Vico, haidi, fată, nu te mai moșmondi atât, biata vecina Tincuța, ce frică i-era să plece singură la drum, noaptea. Ea-mi bătea în geam și tot pe bâjbâite mă-ncotoșmănam cu flendurile rămase de la biata mămica. La urmă, m-aplecam să-mi înfășur ghetele-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe ce să piarză vremea, ca să nu se ducă să scoată banii ! Că după ce că-i moangă și toate alea-i scapă din mână, se găsi ea să meșterească ceasu ! Și dă-i, și dă-i, păi cât e de când îl moșmondește ? — Da mai lasă-l morții de ceas, madam Ivona ! Ce-ți bați capu cu el atâta ! Vine el, domnu Niki, și vede ce-are... Sau ceasornicaru... Io zic, io auz ! Că ea moțăie din cap și-și vede de moșmondeala
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pare să fie cazul, e vorba despre altceva. Se trage cu arme? Asta vrea să spună? — Cine trage? o Întreabă ea timid. — Ana, lasă prostiile și ține-te după mine, o smucește mama, ca pe un copil. Nu te mai moșmondi atît! Mamei Îi vine greu să se mai furișeze, tîrÎnd după ea un brad și un copil neatent. Traversează bulevardul, fularul i s-a desfăcut și Îi atîrnă de un umăr și În cele din urmă Îi cade În zăpadă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
limpezi ochii colea în apa izvorașului, eu am să-ți pun ceva de mâncare la mine în chilioară. Apoi am să plec în treaba mea. După ce te vei ospăta, vino în poiană. Acolo om mai sta de vorbă. După ce a moșmondit ceva în chilioara lui, bătrânul a plecat cu pas mărunt și târșit. Părea că este grăbit. L-am urmărit până a dispărut în pădurea plină de cântec păsăresc. „Oare ce mai pune la cale?” m-am întrebat eu, gândind că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
eram la computer, iar copilele stăteau pe covor și pentru prima dată se jucau singure. A fost o secundă clară când lumea s-a întors și când mama și copiii ei au sărit într-un alt eon. Doar pentru că Nona moșmondea ceva cu jucăriile ei și nu mă solicitase de o jumătate de oră, iar Mira studia absorbită, de mai bine de zece minute, aceeași carte (o carte de-a mea, fără poze, doar text), pe care o ținea cu capul
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
uită la mine cu ochi lucitori nenea tehnicianul, copleșiți de o fericire calmă: "vin ai noștri", zice; "asta așa-i", zic, și nici un fel de fericire calmă nu mă încearcă, mai degrabă o indiferență mă cuprinde. "Actuala coaliție s-a moșmondit", zic. Tehnicianul ridică tonul critic: "A fost ceva de râsul curcilor". "Acu nici Iliescu nu e taman june", zic, și nenea tehnicianul îmi curmă vorba, îmi dă de înțeles că de la anul "gata, dom'le, se termină cu porcăriile astea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Panaitescu scrâșnea, opintindu-se din greu. Valerica Scurtu se agita isteric, împiedicîndu-se de bătrână. Grigore Popa simula efortul lăsîndu-i pe ceilalți să se căznească. Se auzi un hohot de râs și o voce puternică, joasă, îi apostrofă: ― Clubul francmasonilor! Ce naiba moșmondiți acolo? Era un bărbat de 28 sau 30 de ani, bine clădit cu fața măslinie și trăsături neregulate. În ciuda nasului puțin deviat, a gurii prea subțiri și a obrazului asimetric, emana un farmec deosebit. Ochii, deschiși, aveau un zâmbet al
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
podeaua cu miros de motorină, prin spatele directorului, până în față, ajungând sub ecran, cam pe la mijlocul acestuia, apoi Feri s-a vârât în gura de aerisire care se căsca între podea și ecran și mi-a șuierat să nu mă mai moșmondesc atâta, să mă vâr și eu în gaură, iar după ce m-am întins lângă el, mi-a șoptit că acuși ia cheia franceză și atunci mai trebuie doar să scoatem grilajul și am și ajuns. Galeria era atât de strâmtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
învățătoare a devenit un reper orar pentru localnici, după cum oamenii care trăiesc în apropierea unei linii ferate își potrivesc ceasurile și își ordonează treburile după circulația trenurilor. Putea fi auzită o spusă ca aceasta: hai, măi bărbate, nu te mai moșmondi atâta, că-i târziu, a trecut dăscălița la școală! Pe ulița principală a satului, în drumul ei spre școală, oamenii o salutau pe dăscăliță cu respect, iar cei mai tineri îi spuneau sărut mâna. Ea le răspundea cu bunăvoință tuturor
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]