50 matches
-
la mijloc porcii și oile, iar la marginea umblată dinspre drum se înghesuiau grânele, păsările, verdețurile și mărfurile mărunte. Chiar în drum, rezemat de băț, cu pălăria pe ochi și chică mare la ceafă, un lungan sfrijit explica ceva unui moșneguț cu fața fleșcăită pe fălcile late. Gura mare a acestuia, cu buze întoarse înăuntru pe gingiile fără dinți, se căscase la pletos, în timp ce ochii albaștri, mici, cu marginea pleoapelor înroșită, îl priveau atent. Cel cu pălărie zicea convins
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
a numit noapte. Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua întâi”. (Facerea, I, 5). Se pare că de pe vremea aceea durează obiceiul de a relua lucrările făcute de mântuială, precum asfaltările din zilele noastre, fiindcă în ziua doua moșneguțul cel pus pe treabă, s-a apucat să creeze... ce credeți? Iarăși cerul! Să citim cum descrie Biblia această operație prin care Dumnezeu a creat pentru a doua oară cerul: „Și a făcut dumnezeu tăria cerului și a despărțit apele
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de undeva foarte mânios, hămăind răgușit spre picioarele străinului. Lepădatu se apăra cu ciomagul și pășea încet spre șopronul de unde venea vuietul de vânturători. —Ha! ce-i, măi? se auzi o voce subțire, ca un behăit de oaie, și un moșneguț mărunt, cu capul gol, cu părul buhos, ieși la lumină. Ce este? Țâbă, Colțun! - Și se răstea la câne plecându-se din șale. — Hăi, dă-te-n colo, du-te-n cotlonul tău, că te dau la șepte draci!... După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de spaime. Dintr-odată, discuțiile cu Trombă, mărturisirile lui mi-au dezvăluit că același text poate zidi și poate dărâma. Nu literatura, am constatat, mă făcuse să înțeleg aceasta, ci un amărât de fost slujbaș al cenzurii de demult. Un moșneguț simpatic, firav, cu privire vioaie, iscoditoare mereu, cherchelindu-se destul de ușor și vorbind întruna, ca într-o obsesie, despre tot ceea ce făceau ei în birourile lor de pe Sărindar. Habar n-avea de text, deși cu toată puținătatea puterilor sale fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
numai ca să-mi spuneți unde e Jacinta Coronado? Bătrînelul Îmi zîmbi, șiret. — Dă-mi cuvîntul dumitale și lasă problemele de conștiință pe seama mea. Am privit În sus. Juanito Își Începea partea a doua a recitaliului. Viața se stingea treptat. Cererea moșneguțului cel hîtru era singurul lucru din acel purgatoriu care mi s-a părut să aibă vreun sens. Vă dau cuvîntul meu. Voi face tot ce pot. Bătrînul zîmbi cu gura cît o șură. I-am numărat trei dinți. — Blondă, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
s-a păstrat auzul. — O să văd ce pot face. Acum spuneți-mi unde o găsesc pe Jacinta Coronado. 31 — Ce i-ai promis matusalemului ăluia? — Ai auzit și dumneata. — Oi fi zis-o În glumă, sper. — Eu nu mint un moșneguț care-i pe ducă. — Iar asta te Înnobilează, Daniel, Însă cum ai de gînd să strecori o individă În această casă respectabilă? — Plătind triplu, bănuiesc. Detaliile specifice le las În seama dumitale. Fermín ridică din umeri, resemnat. În fine, tîrgu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
asta, lasă-mă pe mine să vorbesc. — Se acceptă. Întocmai cum Îmi indicase bătrînul cel șmecher, pe Jacinta Coronado am găsit-o Într-o mansardă la care nu se putea ajunge decît pe o scară de la etajul al treilea. Potrivit moșneguțului desfrînat, ultimul cat era refugiul puținilor interni cărora Parcele nu avuseseră cumsecădenia să le ia mințile, stare, pe de altă parte, nu tocmai longevivă. Pe cît se pare, acea aripă ocultă adăpostise, la vremea sa, camerele lui Baltasar Deulofeu, alias
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
linie ferată. (Îmi place să trec peste linii de tren, mă simt ca-n anii ’50). Printr-o poartă ruginită se ajunge la o cărare pierdută în tufișuri decorative și iarbă înaltă; trecem pe lângă un teren de golf, unde niște moșneguți par să joace la marea artă, apoi pe lângă o serie de case mai arătoase, situate chiar pe mal. Mă dezamăgește faptul că plaja e acoperită cu pietriș. Noroc că nu comentez nimic, aș dovedi cât sunt de toantă. Plajele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Iulian Boboc, întregesc lucrarea cu adausuri tonifiante. Așa cum o face și Vasile Larcu, alt cavaler al condeiului cu spadă în loc de peniță, inserând pe coperta IV o epigramă dedicată octogenarului Ștefan Boboc: Bunul simț îmi interzice / De-a vă contrazice, dar / Moșneguț eu nu v-ași zice / Nici măcar la centenar! Ca o replică a „Destăinuirii” autorului: Anii trec, nu stau pe loc,/ Și i-am prins pe un șirag:/ La un capăt sunt boboc / Iar la celălalt, moșneag! Această ultimă carte a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
să decidă că orice reclamație ulterioară împotriva acestei taxe va fi neîntemeiată. Și asta tocmai în condițiile în care, Curtea Europeană de Justiție declarase această taxă ca fiind discriminatorie și ilegală. Doamne, oare cât somn trebuie să aibă în ei moșneguții aceia îmbrăcați ca niște clovni în roșu, cu babețică albă la gât, ca să nu le curgă saliva pe piept când dorm în ședință. Acești sărmani cocostârci obosiți, de la Curtea Consituțională, ar fi putut avea măcar minimul bun simț, că de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
să decidă că orice reclamație ulterioară împotriva acestei taxe va fi neîntemeiată. Și asta tocmai în condițiile în care, Curtea Europeană de Justiție declarase această taxă ca fiind discriminatorie și ilegală. Doamne, oare cât somn trebuie să aibă în ei moșneguții aceia îmbrăcați ca niște clovni în roșu, cu babețică albă la gât, ca să nu le curgă saliva pe piept când dorm în ședință. Acești sărmani cocostârci obosiți, de la Curtea Consituțională, ar fi putut avea măcar minimul bun simț, că de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mai încolo-încoace, aproape toată populația aptă de muncă dispăruse. Au rămas numai bunicii și nepoții, ca să se ajute unii pe alții. Prin urmare, frumoasele sărbători de iarnă le-au petrecut împreună cu câțiva copii zburdalnici, cu câteva bunicuțe și cu trei-patru moșneguți cu care servea din când în când câte un păhărel de țuică în timp ce susțineau că, dacă vor fi în fruntea țării, ar ști ce trebuie făcut, ar transforma-o rapid într-un adevărat colț de rai. Dacă ești așa de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
renumelui tânărului erou absent din scenă (legea 2.b.). În sfârșit, intervențiile sâcâitoare ale lui Arnolf, din scena studiată mai devreme din Școala nevestelor, care cuprind evaluări succesive rostite în aparteu, sunt, bineînțeles, destinate a arăta mai degrabă gelozia bietului moșneguț, decât să reliefeze fapte care nu s-au petrecut vreodată. Cât despre inocența (în narațiune) lui Agnès, aceasta este recunoscută și subliniată chiar de către Arnolf (v. 477-478 și 543). Trebuie să insistăm asupra unei interesante excepții din scena III, 3
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
două sute de mii de oameni? Dar cine să crează că el e geniul neamului românesc, pururea având în minte trecutul întreg și de aceea neuimindu-se de ceea ce vede acum? Ba, în mulțimea cea mare iată că se găsi un moșneguț cu fața vicleană, cu ochii bulbucați și cam cepeleag la vorbă, care începu ceartă cu omul pururea tânăr, zicînd: "Ce vorbești tu? De când sunt eu există toate câte le vezi. Înainte de mine nu erau decât boiari și rumâni. Luminează-te
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
niște economii. După cîteva zile îi transmit Ioanei mesajul. Are economii? întreabă ea și ochii se aprind, strălucind. Mda, mormăi jenat. După o săptămînă îi întîlnesc în parc. Merg la braț, veseli, rîd. Ioana este afectuoasă rău de tot cu moșneguțul ei. Ne salutăm. Oare cît l-or mai ține economiile, pentru a susține armonia româno-cubaneză? întreb pe sub mustață. Orula salvează Iașul? Actualul Primar trebuie să-mi fie recunoscător... La Iași, campania electorală din 2004 a electrizat electoratul și eu, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ghicitorile exprimă istețimea sătenilor. De exemplu: Ce trece pe apă și nu se udă ? (Umbra); Patru picioare are, dar nu pleacă la plimbare (Scaunul); Am un bordei plin cu viței; Dacă nu sparg bordeiul, nu ies vițeii (Bostanul cu semințele); Moșneguțul mititel/ Face gardul frumușel (Acul); Cine merge dar tot stă pe loc? (Ceasul); Am un purcel cu râtul de oțel (Plugul); Ce nu poți întoarce din cale niciodată? (Timpul); într-o vale adâncă/ Toate ciorile s-aruncă (Strachina și lingurile
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
descântat... Scrisoarea 40 Aș vrea să-ți povestesc tot ce nu le pot spune copiilor mei. De exemplu, cum am petrecut revelion 2008. Cei pentru care lucrez au plecat, invitați de niște prie teni, iar eu am rămas singură cu moșneguții mei. Mai târziu voi povesti despre ei, acum îți spun doar că sunt buni și drăguți și bolnavi fizic și mintal. Ei bine, moșul a început să se agite pe la 18, întrebând ce trebuie să facă dacă e Anul Nou
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Era somnoros după o noapte de mers cu trenul și la fiecare elev stătea câteva minute, apoi, tot somnoros, pleca să se odihnească undeva până în seară, când se întorcea la București. Profesor de anatomie dr. Possa. La istoria artelor, un moșneguț tâmp și neștiutor, îl chema Mureșanu. Fusese prin Italia și marea lui admirație mergea din plin către Guido Reni. La perspectivă, un oarecare Atanasiu, ginerele pictorului Stahi. La decorativă, un adevărat profesor, o figură impozantă, cu barbă mare, foarte îngrijit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
dar și la autobuzele de pe caldarâm și a cui a fost comandă pârjolului; de ce, atât de intempestiv, decretul de eliberare a criminalului și a altor infractori de calibru; de ce; de ce?... Înghesuit de gravitatea Întrebărilor, l-am văzut p 264 m moșneguț, parcă și mai negru la fața, cu voce gâjâită și data În bolboroseala, voalata de emoții nestăpânite, cu alunița de pe câmpul obrajilor parcă mai pronunțată, cu buzele tremurându-i, Împleticindu-se din genunchi dar și În cuvinte, coborât la statutul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de acasă ajungea mai greu, cura mea cu pepeni a compensat nevoia de hrană. Astfel că, la sfârșitul “sezonului”, m-am ales cu o burtă care aducea cu o “sarcină” deja avansată. Așa am început noul an școlar, ca un moșneguț nostim cu burtică. Spre sfârșitul anului 1947, încordarea și nesiguranța în care a trăit atâta timp familia s-a mai diminuat. Noi, copiii, urmam cursurile școlare, am mai crescut iar o maturizare ceva mai timpurie nu ne-a dăunat. Tata
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
numai gardul le-a despărțit. Și în viața lui, Grigorescu a tot povestit iar Dr-ul Istrati și-a tot însemnat și a avut ce scrie la moartea lui. Și ce am văzut în pavilionul marelui N. Grigorescu? Am văzut un moșneguț de statură mijlocie, blond și slab așezând tablouri. Noi nu ne-am uitat la el crezând că-i un moșneag de rând pus la treabă de cei de la expoziție. Și cine era acel moșneguț ? Era marele pictor N. Grigorescu, așeza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
marelui N. Grigorescu? Am văzut un moșneguț de statură mijlocie, blond și slab așezând tablouri. Noi nu ne-am uitat la el crezând că-i un moșneag de rând pus la treabă de cei de la expoziție. Și cine era acel moșneguț ? Era marele pictor N. Grigorescu, așeza tablourile lui. Noi nu ne-am uitat la el că am fost proști, și el nu s-a uitat la noi că a văzut că suntem proști, și am eșit. Iar când am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
uitat la el că am fost proști, și el nu s-a uitat la noi că a văzut că suntem proști, și am eșit. Iar când am văzut fotografia lui în calendarul Ziarului "Minerva" din 1908, atunci am văzut pe moșneguțul din 1906, care așeza tablouri în salonul Marelui Pictor neîntrecut Neculai Grigorescu. Nouă n-a avut cine ne spune că acela era marele pictor N. Grigorescu. Și când stam într-o zi la masă, la expoziție, a venit un tânăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
meu Raul, premiant Întâi cu cunună la Matei Ba sarab În toate clasele, doctor În Litere de la București și doctor În Drept de la Paris, era un om sfârșit când și-a terminat glo rioasa lui școlaritate, cu Înfățișarea lui de moșneguț pipernicit, glasul În surdină, privirile obosite de miop, alergând toată ziu lica prin zloată și prin tramvaie spre cele trei-patru licee unde-și avea „orele“ de profesor, blestematele ore peste cele legiuite, ca să-și poată ține familia; iar pe altul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cărți ferecate, alte sfinte odoare. Suceava se băjenește la codru. La cârciumioara "LA MOLDOVANU ȘUGUBĂȚ", cârciumarul, un bărbat în puterea vârstei, ciung de dreapta, bate în scânduri ferestrele cârciumii. Apăi, să fie cu sănătate, Culaie! îl îmbie cu butelcuța un moșneguț afumat, călcând pe două cărări. O trece și aista, cum trec toate... Niculaie lasă ciocanul și trage o dușcă: O trece, moș Melinte... Am făcut cărare la codru și tot n-am pierit, spune el și îi întoarce ploscuța. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]