73 matches
-
lui frumoase după titlu, “O zi mai lungă decît veacul” de Ginghiz Aimatov, “Dulce ținut al poamelor” de Evgheni Evtușenko, “Gabriela” lui Jorge Amado și “Pe aripile vîntului” scrisă de Margaret Mitchell. Văzînd că îi ia cărțile cele mai bune, moșulică a început să-l înjure și să-l blesteme, pentru că, deși era nevoit să le vîndă, ca să aibă din ce trăi, era îndrăgostit de literatura aia adevărată și se ruga de el să i le mai împrumute și lui pentru
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
de Afrodita, făcea moarte de om, și apoi îi dăduse banii pe cărți, da', pe drum, se emoționase, că era și el om și înțelegea frămîntarea din suflete și mîngîierea și vorba bună și rîsese amintindu-și cum îl blestemase moșulică ăla, că îi cumpărase cărțile și se gîndise că o să se mai ducă să stea de vorbă cu el despre cărți, pentru că el nu avea timp de citit, da', dacă începuse să le iubească Afrodita, pentru el căpătau însemnătate, asta
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
arătă băbuței. Aceasta îl luă în brațe, îl sărută și-l strînse cu dragoste la pieptul său de parcă ar fi fost un prunc. A doua zi bătrânica se grăbi să-i croșeteze băiețelului din lemn niște hăinuțe. Din acea zi moșulică, fericit că reușise să-i reînflorească zâmbetul pe buze soției, se afundă în pădure și alese rădăcini, ramuri și mușchi de copac pe care le studie pe toate părțile cu mare atenție. După o chibzuință de câteva ore le împărțea
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
o altă căzătura în neant, vagonetul urmandu-si calea să normală, iar când crezi că nu mai ai nici o speranță ești plasat pe o altă linie cu aceeași nebună viteza pentru că la capătul ei să fii întâmpinat de un simpatic moșulică, șeful circuitului, care, bucuros că te-ai speriat “puțin” prin circuitul oferit, te îndeamnă s-o mai iei odată de la capăt! Asta ar mai lipsi!! * Fantasy island - un loc unde aventură prin cascade cu apă te introduce de-a dreptul
SINGAPORE de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343987_a_345316]
-
mâncare... Pierdusem 4 sarcini în încercarea de-ai dărui un moștenitor...mi-am riscat viața pentru el, de atâtea ori...și “n-am schimbat cocoșul”, cum mă sfătuise un bătrân medic ginecolog...pentru că-mi iubeam partenerul. Acum regret. Poate că moșulică mi-ar fi salvat căsnicia...ar fi dat un alt sens vieții mele. “Uitați cum mișcă bebe!”mă atenționează tânăra mămică din mașină. Îmi ia mâna și mi-o așază delicat pe piciorusul care-și rotunjește călcâiul spre viață, prin
VIEŢI RISIPITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379881_a_381210]
-
mers așa experimental pe jos de-a lungul ulițelor, îndrăznesc să mă adresez unui moșneag care aduna cu migală niște brazde de fân dintr-o livadă îngrădită. - Alo!... Mă auzi? Nu știi mata încotro e drumul spre Observatorul Astronomic "Bradul"? Moșulică, într-o cămașă albă, încins cu un brâu roșu înzorzonat cu o cataramă de aramă, având o pălărie neagră și largă pe cap, se opri din îndeletnicirea lui și, uitându-se mirat la mine, prin gard, mă întrebă: - Ce-i
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
l-au trecut la Baza Academiei. Se pare că l-au scos de la catedră pentru că, spre deosebire de predecesorul său, n-a catadicsit să facă pe placul unora dintre cei de sus... Un tip incomod Giulea...” „El este, a confirmat Oargă, vorbăreț moșulică, sprinten în pofida vârstei, nu se lăsa ajutat la urcuș. Bârza, șeful parchetului forestier, ne adusese cu mașina sectorului până la punctul de lucru de la Gosta, dar mai încolo trebuia să ne luptăm pieptiș cu înălțimile... «N-ai tu grija mea, fiule
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
Sharpness respiră tot mai greoi În timp ce se uită de la capul În ceață al lui Luke la pozele cu Iain, la notițe, apoi din nou la Luke. — Lee! Treci aici! strigă, schimbîndu-și brusc aerul de profesionist al domeniului cu unul de moșulică din sudul Londrei, iritat. CÎteva clipe mai tîrziu, ușa se deschide și Își bagă capul un tip slăbănog de vreo șaptesprezece ani, cu un Gameboy În mînă. — Ăă... da? zice. Ăsta e marele expert În investigații? — Lee, să știi că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
el și reușește, totuși, să „guste” puțină spumă. Așa e cum i a spus mama. La gust nu e rea. Aduce, chiar, cu ceaiul de mușețel. Dar... Ia, uitați-vă, ce mustață și barbă are frățiorul meu! Ce mai faci, moșulică? Auzind clinchetul zglobiu al unui glas binecunoscut, băiețelul - care n-a prea înțeles ce-a spus Sorina - zâmbește, apoi reușește să îngaime: Nu papa. Păi, mămica nu ți-a spus că nu-i papa? Prostuțul mamii! Și-i șterge cu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
erau, iar „lampa lui Ilici”, becul electric, nici pomeneală), Dumnezeu s-a gândit că-i trebuie lumină. Ia te uită, asta înseamnă clar că, înainte de a-i trăsni prin cap ideea cu facerea, milenii și milenii de-a rândul, bietul moșulică a orbecăit ca moroiul prin întuneric. Ce noroc pe noi că nu s-a accidentat lovindu-se de ceva, mai ales la cap, dar după cum am spus și mai sus, n-avea de ce se lovi, pentru că de jur împrejur nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
târziu la Bibliotecă. Șoferul Berbantului tocmai intra cu teancul de cărți și țoașca galbenă în sală. Garderobiera îi ținea ușa larg deschisă. Cum pășea grav, ghebos și el, șoferul părea că-i chiar Berbantul. Cred că, în străfundul lui, acest moșulică bonom se simte, într-un fel, un soi de Berbant al șoferilor. Respiră și el aerul Bibliotecii, poartă și el cărți în mâini, este „respectat“, deschizându-i-se ușa! Ritualul venirii anunțate a Berbantului văzut mai de aproape. Șoferul intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vadă ce se mai Întâmplă. E, zic, oameni buni, dragi tovarăși, ce părere aveți? Cum e cu ploaia? Așa e că nu știați cum se petrec lucrurile În realitate? Oamenii tot nu spuneau nimic. Atunci l-am agrăit pe un moșulică, șef de echipă la CAP și om respectat de toți ceilalți: ia zi, nea Anghele, ce ai Înțeles mata din toată treaba? Moșul s-a ridicat, cu pălăria În mâini, și a vorbit cu glas cuminte și Împăciuitor, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Au uitat grozăvia, nici nu le pasă, se chiorăsc după muieri. Uită repede, omul uită repede, domnule... Domnul nu auzea, bătrânica decepționată făcu un pas lateral, se apropie de un zbârcit care își tot agita sacoșa goală. — Tocmai, tocmai! bodogănea moșulică, ghebosul. Mie mi-a murit nevasta, iarna asta. Nu ne-au dat căldură, ne-au ținut în frig toată iarna. Nici apă caldă n-am avut. Bolnavă de inimă... frigul a dat-o gata. D-aia, domnule, d-aia, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu pierdea prilejul de a proclama rudenia: 232 - Unchiul doamnei Hallipa mi-a spus! .. . Și fiecare întreba cine e acel unchi. Lică nu mai avea nici o inferioritate de situație de când era profesor. Bătrânul Vardali, aristocrat autentic și fost ministru, un moșulică, de altfel, ce se ținea după femei și era galvanizat de ochii brunei Ada, spusese prințesei: - Dar e un tânăr charmant și tout ă jait du tnonde, domnul Petresco. .- Fără îndoială! răspunse arogant Ada. In fond era încîntată de brevetul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care o avusese și cu o zi în urmă, chiar dacă stătea într-o cameră închisă și era vară. —Azi ai venit singur sau...? Weber se mulțumi să ridice din sprâncene. —Poftim. Ia loc. Odihnește-te. Ar trebui să fii un moșulică, ai uitat? Croncăni ca un corb. Weber se așeză în același scaun ca și cu o zi în urmă, în fața lui Mark, scoțând aceleași gemete pe fondul aceluiași râs. —Te deranjează dacă dau drumul la reportofon cât stăm de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
seamă, altfel mi s-a părut înfățișarea lui părăginită, nădragii cei soioși de nonagenar, mâinile cele uscate, cu vene încordate, vinete la culoare din cauza trecerii timpului, bastonul său și pantofii dumisale cei legați cu sfoară altfel mi s-au arătat. Moșulică soarbe încetișor din paharul cel mititel puținea răchie și eu mult mă uit la el pe când îmi spune cum a călătorit printre valurile cele lungi, o săptămână, sau poate mai mult, și mie îmi trece prin cap mirarea brâncovenească: "N-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mea". La Chicago a trăit, la abatoarele cele mari a trebăluit unchiul Tonăs, mulți ardeleni și bănățeni apucaseră în timpurile de atunci calea împărătească în vremea pe când, în Lumea Nouă, bântuia prohibiția. Despre asta de pe urmă l-am chestionat și moșulică multe nu știa să zică, doar despre cutare dimineți geroase își amintea și de cozile cu negri, și alții asemenea, care stăteau la coadă, la farmacii la apotică, vorba lui ca să capete niscai alcool contra răcelii, a gripelor celor imaginare
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
am instalat trepiedul și camera În fața moșului care nu și-a dat seama de nimic și am turnat un plan fix de trei minute. La Înapoiere, tata a spus pe cînd eram la masă: „François a dibuit la piață un moșulică care făcea cît toți amatorii din filmele lui Vittorio de Sica“, iar la montaj acest plan a fost pur și simplu cel mai bun din tot filmul. După voiajul la Aix, m-am hotărît să termin turnarea fără ajutorul tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Era Festivalul. Locuiam în București pe vremea aia. Zici că erai și tu pe-atunci? - În șaișpatru îs...Conceput în șaiștrei, se veseli tânărul, gândind cu mândrie cât umor i-a dat natura de poate face spirite de mișto cu moșulică ăsta care pare pe terminate. Galben și burtos. - Ești încă copil, ce să știi. Nici nu pari de anii tăi! Atunci în șaișpatru a fost una tare. Vroiau rușii să ne ia Dobrogea. Unul, Valev, avea ideea asta. Să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și așa m-a impresionat că am vrut să aprofundez cu profesorul, auzisem că-i plăceau fetele cu interes de folclor și le chema și acasă la el, le lua și pă teren și mă gândeam că fac lipitura cu moșulică dar n-a mers, mă așezam la curs în prima bancă și desfăceam larg picioarele, mesaj mai clar nu se putea, dar nu i-am plăcut și m-a pasat lui Păstrămaț care mi-a distrus viața și tot idealismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
iar surpriza nu este deloc una plăcută; este îmbrăcat într-o cămașă imposibilă, maron cu buline albe, cu guler răsfrânt, peste care a tras o vestă fără mâneci, albă, din lână, probabil făcută de andrelele nevestei; pantaloni de stofă - un moșulică pedant, râse Detectivul în gând -, cu dungă, papuci din piele sau imitație de piele neagră). - În ce problemă, stimate domn, dacă nu vă este cu supărare? - O verificare de rutină, nimic spectaculos (niște coincidențe date dracului, au murit unii care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
deja, vinovat fiindcă nu spionase îndeajuns printre perdele), eu și dânsul nu suntem, știți dumneavoastră (nu știu, spune-mi!), în relații... Spusese „relații” apelând la o tonalitate aparte, cineva ar fi putut sau ar fi trebuit să tragă concluzia că moșulică avea „relații” cu totul speciale, una și una, nu se încurca domnia sa cu niște scriitorași ratați, amărâți, bețivi, tracasați de lipsa de inspirație și vânați de detectivi, în zile ploioase interminabile. Un moșulică (presupuse) proaspăt bărbierit sau cel puțin așa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ar fi trebuit să tragă concluzia că moșulică avea „relații” cu totul speciale, una și una, nu se încurca domnia sa cu niște scriitorași ratați, amărâți, bețivi, tracasați de lipsa de inspirație și vânați de detectivi, în zile ploioase interminabile. Un moșulică (presupuse) proaspăt bărbierit sau cel puțin așa dădea senzația, parfumat, care mergea la final de săptămână pentru a juca bridge împreună cu alții de teapa lui, un moșulică atras de balet, nu de baschet, de puzzle, nu de bere și - ha
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de lipsa de inspirație și vânați de detectivi, în zile ploioase interminabile. Un moșulică (presupuse) proaspăt bărbierit sau cel puțin așa dădea senzația, parfumat, care mergea la final de săptămână pentru a juca bridge împreună cu alții de teapa lui, un moșulică atras de balet, nu de baschet, de puzzle, nu de bere și - ha, ha, cu siguranță! - unul care căuta posturi tv porno (bukake, de preferință) în fiecare noapte în care nu avea somn (iar insomniile, la bătrânețe...). În rest, un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scuzați-mă. Am făcut o ciudată și regretabilă analogie în momentul în care am urmărit buletinul de știri. O presimțire, dacă pot spune așa, un zvâcnet în zona pieptului, semnalul evident că s-ar putea ca... acela... să fie... chiar... Moșulică se așeză picior peste picior pe fotoliul alăturat, genunchiul - stângul, dreptul? - scoase un pocnet, iar unul dintre papuci, cel stâng, dădu de veste că s-ar putea să iasă din picior. Detectivul era în stare să pună pariu că șoseta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]