73 matches
-
Iar Oleg Danovski, a exclamat cu încântarea profesionistului: "Uite-te la ele!" exact în clipa când naiadele ajungeau în dreptul nostru. Și în acel moment, în hohotele de râs ale celorlalte, una din fete a exclamat: "Ia uite-te la el, moșulică!" Am râs amândoi, firește. Mă tem că pe cât de nepăsătoare erau acele fete de frumusețea lor zeiască și de calitatea și sensul admirației Maestrului, pe atât este Constanța de nepăsătoare cu harul coborât asupra ei vreme de peste treizeci de ani
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
vadă ce se mai Întâmplă. E, zic, oameni buni, dragi tovarăși, ce părere aveți? Cum e cu ploaia? Așa e că nu știați cum se petrec lucrurile În realitate? Oamenii tot nu spuneau nimic. Atunci l-am agrăit pe un moșulică, șef de echipă la CAP și om respectat de toți ceilalți: ia zi, nea Anghele, ce ai Înțeles mata din toată treaba? Moșul s-a ridicat, cu pălăria În mâini, și a vorbit cu glas cuminte și Împăciuitor, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că suntem din România, doamna cu ochii strălucind de bucurie mi-a spus: „da, țara marelui Enescu”. Singura care tronează acum În sala de mese e Sănduța, de care răul de mare nu se atinge. Aleargă pe unde vrea, iar moșulică care ne servește o Încarcă cu felurite bunătăți. Camera noastră e plină de portocale și banane. Din când În când vine totuși să se asigure dacă vaporul rezistă În fața valurilor și dacă barca, În cazul cel mai rău, nu se
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
mutat din Balcani, că pe aici au trecut hunii și tătarii, că am fost sub talpa cu ținte a fanarioților. Ce altceva puteam de altminteri crede despre cei care, suferind de gazetărită, îl numeau pe Noica, în anii imediat postdecembriști, moșulică de la Păltiniș, sau pe fostul ministru al culturii (e vorba de Andrei Pleșu) "cea mai teribilă calamitate" a României postbelice. Ziariști care-l ponegreau pe Nichita Stănescu sau alte valori ale culturii noastre, confundînd publicistica nici mai mult nici mai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a întârziat. Deputatul a declarat la România TV că dacă ar fi fost vorba de escrocherii ,Chiliman ar fi trebuit să se ducă la Parchet, dar nu a făcut-o. "Vă dați seama cât de amuzant e când mă arunca moșulică ăsta pe geam. Puteți să luați declaratiile mele de atunci, din 2007. Exact când am ieșit de la primărie, am dat o declarație, a dat și el declarații, să vedeți ce am discutat atunci. Domne, m-a primit cu excelență, cu
Război total între Becali și Chiliman by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/39918_a_41243]
-
bun. Te ții la o parte. Iei distanță. Ești calm. Ți se pare ca înțelegi. De moarte, ca să te temi îți trebuie imaginație". Că și, la fel de înverșunat împotriva lui însuși: Fotografiile făcute rîndul trecut de Mărie, aspre, neconcesive. Șunt un moșulică pierit, îmbătrînit înainte de vreme. Am zîmbetul lui tata, blînd și dezamăgit. Deci, vorba lui Moromete, pe asta mă bazez. Nu pe hotărîrea de a ma retrage, speologic, într-o experiență solitara, a venit vremea. Proiectele mor de la sine. Mai pot
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
asta mă bazez. Nu pe hotărîrea de a ma retrage, speologic, într-o experiență solitara, a venit vremea. Proiectele mor de la sine. Mai pot să palavragesc. De altfel, îmi propusesem să fiu eu insumi, redus la ceea ce sînt. Asta, un moșulică, sînt". Masochismul, după cum vedem, e în floare, reprezentînd un alibi, întrucîtva, pentru impulsul sadic. Cioran? Luca Pitu? Cîte ceva din ambii. Din autorul Silogismelor amărăciunii e preluată gravitatea unor considerații nihiliste, solemnitatea gestului primejdios, un echilibru în dezechilibru, ca al
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
află ditamai securistul cu o activitate despre care francezii știu mai multe decât știm noi! Să nu se mire dl. Năstase dacă pieirea i se va trage tocmai din inconștiența cu care s-a avântat să-l apare pe acest moșulică a cărui biografie e temeinic studiată în străinătate chiar în aceste momente!) Aș remarca, de asemenea, calmul și politețea în relațiile cu presa a celor mai mulți dintre membrii executivului (asupra excepțiilor voi reveni deîndată). Ce e drept, nici presa nu mai
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
ar fi putut pune probleme. Nivelul colocvial al limbajului este menținut exact la intensitatea pe care o are în original, traducătorul evitând tușele prea groase sau dimpotrivă, prea edulcorate. Citind, inițial, în românește cartea, mi s-a părut dubios apelativul „moșulică” pe care îl folosește Mabel pentru Felícito, dar am verificat și așa este: „viejecito”. Și-n alte cazuri sensibile, soluțiile lui Marin Mălaicu-Hondrari sunt bine cumpănite (am, totuși, o rezervă, față de „mamacita” tradus „mamițico” - p. 194 în ediția de la Humanitas
Elogiul discreției by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2841_a_4166]
-
i-o sugi odată! Daca nu, poate veni mama s-o facă sau chiar eu. Sau, dacă e neapărat necesar, coboară el și o face, însa, spune-i idiotului să ia mâna de pe interfon ca să putem dormi și noi !!! Un moșulică se-nsoară cu o puștoaică. Ea, după noaptea nunții: - A fost minunat! Se face des treaba asta? - Da, copila mea. Unii depravați o fac chiar și de două ori pe an. Oricât de jos ar pica euro, apleacă-te și
BANCUL ZILEI: De câte ori fac sex oamenii proaspăt căsătoriţi? () [Corola-journal/Journalistic/67101_a_68426]
-
nu sunt sigur că sunt agreat de casa PNL”, a spus la RTV Becali, potrivit Adevărul. El l-a atacat pe Andrei Chiliman, despre care a spus că va dispărea din partid pe „linie democratică”. „Ce mai poate să facă moșulică ăsta pentru partid? Cum poți să spui că recuperezi partidul, ce i l-a luat cineva? Antonescu l-a luat cu macaraua sau l-a luat pe inteligența și competența lui? El nu mai este benefic, pozitiv pentru PNL îl
Becali, afirmații șocante: Eu nu sunt membru PNL. Nu mă consider liberal by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/39919_a_41244]
-
tău eliberat va descoperi această clipă cicatrice sângerânda adâncita de mine într-un apus secret cu stângăcia iubirii adevărate va pecetlui liniștea - singură pasiune permisă dincolo de moarte. Assan, un albanez care vară vindea înghețată în piață, lângă cafeneaua birjarilor, si Moșulică, pe care cei mai mulți dintre colegi mei îl știau numai după îndeletnicirea de ziua când vindea semințe de dovleac și floricele de porumb, cu aceiași cobilița pe umăr. Parcă îl aud, copiil find, cănd veneam în Râmnic, strigând când îl vedea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
și m-a nedumerit de asemeni: mi s-a părut un bărbat înalt și țanțoș, cu o privire de vultur, căci se purta cu capul pe spate, accentuându-și alura de pasăre de pradă; nu era în nici un caz acel moșulică simpatic și drăgăstos pe care-l cunoscusem mai bine, Moș Nae, de la „Universul copiilor”, pe adevăratul nume N. Batzaria, cu care va împărtăși o soartă crudă: vor fi amândoi asasinați de comuniști, după venirea acestora la putere și sfârșitul omului
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
el și reușește, totuși, să „guste” puțină spumă. Așa e cum i a spus mama. La gust nu e rea. Aduce, chiar, cu ceaiul de mușețel. Dar... Ia, uitați-vă, ce mustață și barbă are frățiorul meu! Ce mai faci, moșulică? Auzind clinchetul zglobiu al unui glas binecunoscut, băiețelul - care n-a prea înțeles ce-a spus Sorina - zâmbește, apoi reușește să îngaime: Nu papa. Păi, mămica nu ți-a spus că nu-i papa? Prostuțul mamii! Și-i șterge cu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mânjite imparțial de picături de ulei încins sărit din cratițe, și eram împăcați cu gândul că asta trebuie să faci în ziua de „Măcinici“. Altfel cum? Tanti Cati Tanti Cati e dactilografă într-o dugheană. Colegul de serviciu e un moșulică de vreo 75 de ani. Un bătrânel decrepit cu bască cu paratrăsnet. Putem bănui că au fost amanți. Măcar amanți platonici. De 35 de ani lucrează împreună. O familie organizațională. Pentru că azi, procesele identitare se transferă din comunitate în organizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
care o avusese și cu o zi în urmă, chiar dacă stătea într-o cameră închisă și era vară. —Azi ai venit singur sau...? Weber se mulțumi să ridice din sprâncene. —Poftim. Ia loc. Odihnește-te. Ar trebui să fii un moșulică, ai uitat? Croncăni ca un corb. Weber se așeză în același scaun ca și cu o zi în urmă, în fața lui Mark, scoțând aceleași gemete pe fondul aceluiași râs. —Te deranjează dacă dau drumul la reportofon cât stăm de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
seamă, altfel mi s-a părut înfățișarea lui părăginită, nădragii cei soioși de nonagenar, mâinile cele uscate, cu vene încordate, vinete la culoare din cauza trecerii timpului, bastonul său și pantofii dumisale cei legați cu sfoară altfel mi s-au arătat. Moșulică soarbe încetișor din paharul cel mititel puținea răchie și eu mult mă uit la el pe când îmi spune cum a călătorit printre valurile cele lungi, o săptămână, sau poate mai mult, și mie îmi trece prin cap mirarea brâncovenească: "N-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mea". La Chicago a trăit, la abatoarele cele mari a trebăluit unchiul Tonăs, mulți ardeleni și bănățeni apucaseră în timpurile de atunci calea împărătească în vremea pe când, în Lumea Nouă, bântuia prohibiția. Despre asta de pe urmă l-am chestionat și moșulică multe nu știa să zică, doar despre cutare dimineți geroase își amintea și de cozile cu negri, și alții asemenea, care stăteau la coadă, la farmacii la apotică, vorba lui ca să capete niscai alcool contra răcelii, a gripelor celor imaginare
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
uruială. Ia niște tăurași ca să-i creștem.” Așa am început cu zootehnia. El îmi vânduse o vițică. M-am dus la târg la Smîrdioasa și am cumpărat 15 tăurași. Mă mai duc o dată și nu mai găsesc. Mă oprește un moșulică: “Băi taică, ia de la mine, bre, vițica asta! Am baba bolnavă”. Și m-am înduioșat și am luat-o. Eu nu știam nici diferența dintre vițică și tăuraș, în ce ritm crește în greutate fiecare. Am mai luat și altele
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
am instalat trepiedul și camera În fața moșului care nu și-a dat seama de nimic și am turnat un plan fix de trei minute. La Înapoiere, tata a spus pe cînd eram la masă: „François a dibuit la piață un moșulică care făcea cît toți amatorii din filmele lui Vittorio de Sica“, iar la montaj acest plan a fost pur și simplu cel mai bun din tot filmul. După voiajul la Aix, m-am hotărît să termin turnarea fără ajutorul tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a trăit un bătrân, un «general», adică un consilier titular de stat, cu nume german: toată viața lui a umblat prin închisori, după criminali; fiecare convoi de deportați expediați în Siberia știa dinainte că la Vorobievskie Gorî îi va vizita «moșulică generalul». Își făcea datoria la modul cât se poate de serios și evlavios; apărea, trecea printre șirurile de deportați, care îl înconjurau, se oprea în dreptul fiecăruia, îl întreba de nevoile lui, nu le dădea povețe aproape deloc, tuturor le spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plăcerea lui (se zice că au existat și de ăștia), a înjunghiat vreo șase copii, într-o bună zi, nitam-nisam, poate o singură dată în toți cei douăzeci de ani, oftează deodată și zice: «Ce-o mai fi oare cu moșulică generalul, o mai fi trăind?» Și spunând asta, poate, mai și râde în batjocură - și asta-i tot. Dar de unde știi dumneata ce sămânță a aruncat în sufletul lui, pe vecie, acest «moșulică general», pe care nu l-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zice: «Ce-o mai fi oare cu moșulică generalul, o mai fi trăind?» Și spunând asta, poate, mai și râde în batjocură - și asta-i tot. Dar de unde știi dumneata ce sămânță a aruncat în sufletul lui, pe vecie, acest «moșulică general», pe care nu l-a uitat douăzeci de ani? De unde știi dumneata, Bahmutov, ce importanță va avea această comunicare dintre o persoană și altă persoană în destinul celui care i-a fost părtaș la necaz?... Doar aici este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
doi scriitori făcuse chiar rost de pensie prin intermediul unor persoane sus-puse, la care avea ea trecere. Și avea trecere în felul ei. Era o femeie de vreo patruzeci și cinci de ani (deci, era o soție foarte tânără pentru un moșulică atât de bătrân ca soțul ei), foarte frumoasă cândva, căreia și acum, împinsă de mania proprie multor doamne de patruzeci și cinci de ani, îi plăcea să se îmbrace excesiv de luxos; cine știe ce inteligență nu avea, iar cunoștințele ei de literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că suntem din România, doamna cu ochii strălucind de bucurie mi-a spus: „da, țara marelui Enescu”. Singura care tronează acum în sala de mese e Sănduța, de care răul de mare nu se atinge. Aleargă pe unde vrea, iar moșulică care ne servește o încarcă cu felurite bunătăți. Camera noastră e plină de portocale și banane. Din când în când vine totuși să se asigure dacă vaporul rezistă în fața valurilor și dacă barca, în cazul cel mai rău, nu se
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]