627 matches
-
care să ne permită dispoziția adecvată ieșirii din casă și îmbrățișarea ideilor dezvoltate pe scîndurile scenei. Epuizați de minimum două slujbe prestate pentru supraviețuire, oamenii se adună în apartamentele-dormitoare unde în cel mai bun caz cinează în familie, pentru a moțăi apoi în fața "drogului preferat", televizorul. În asemenea condiții e greu să menții dinamica unui spectacol de calitate. Și totuși fiecare premieră depășește aceste neajunsuri. Astfel, Căsătoria de Gogol (premiera a avut loc în aprilie a.c.) a înlesnit unuia din cei
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
sînt supuși copiii abandonați, m-aș fi gîndit că inventivitatea inșilor scurși de ultima picătură de omenie a găsit legea nepregătită. Dar cînd de ani de zile bătrînii sînt furați cu legea în mînă, oare nici unul dintre bătrînii parlamentari care moțăie prin cele două Camere sau dezleagă integrame nu poate avea o inițiativă legislativă pentru a-și apăra congenerii? În țara asta intră în pușcărie nefericiți care fură cîteva kilograme de cartofi, dar notari ticăloși care s-au îmbogățit legalizînd jefuirea
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
totodată mai importantă mi se pare o altă explicație, sugerată chiar de autor. T.S. Eliot spune undeva - și Kermode îl citează - că nu putem desluși o ordine clară în întîmplările vieții noastre decît în acele rare momente de neatenție, cînd moțăind sub o rază de soare ("drowsing in sunlight") sîntem suficient de detașați spre a ieși parcă din noi înșine, pentru a ne privi astfel din afară. Dar nu poți concepe o carte în timp ce ești ațipit în bătaia soarelui - observă pe
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
au făcut poliție politică! Adică, au luat bani pentru turnătorii. Dar mi-e greu să cred că oameni care, de cel puțin zece ani încoace, și-au arătat necontenit opțiunile democratice, care au pledat - ce-i drept, doar atunci când nu moțăiau cu nesimțire în Parlament! - pentru valorile occidentalismului au fost turnători, iar cei care, tot pe față, promovează de la moartea lui Ceaușescu încoace naționalismul și xenofobia, demagogia patriotardă, populismul iresponsabil, autoritarimsmul fascist, adică exact ideologia Securității, perfect articulată în revistele de
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
de bloc și, după aia, dă-ți demisia. - OK. Altceva, ce pot să mai fac? - Vorbește frumos și manierat la confruntările televizate, da’ ai grijă să nu fie și prea expresiv. Să le ia somnul după 5 minute și să moțăie cu vocea ta caldă, pe fundal. Femeile adoră să doarmă la televizor. Dacă le și masează cineva la tălpițe, în timp ce fac nani la televizor, le-ai nenorocit, ale tale sunt. - Păi, eu pot să le adorm, că nu mi-e
Crine, mizează, băi, pe femei! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19978_a_21303]
-
cele lungi și roșcovane . Evident se lasă cu râs și foiala, iar pentru că numai dacă e weekend e oră 9 și noi în pat, din foiala mea se trezește și Nikky și mă îmbrățișează să mă liniștesc și să mai moțăim nițel sub păturica. Al doilea moment special din viața mea, este cel în care, seara de seară, Nikky mă ține în brațe 5 minute înainte să dormim. Sau mă cheamă de la orice treaba aș avea: “dacă mai stai să faci
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
în ochii oamenilor, de aproape, si le simți energia. Astfel de moment a fost participarea la < >, o incursiune în mentalitatea și așteptările omului venit la iarbă verde în Herăstrău, putin nedumerit de ceea ce găsește pe o pajiște unde voia să moțăie la umbră”, a spus Soprana Mirela Zafiri. Iar feed-back-ul celor care au luat parte la evenimentele de la ”Roaba de cultură” a fost la fel de pozitiv: “Green Revolution au avut o idee foarte bună, cu aducerea culturii în natură. E foarte plăcut
Roaba de cultura a facut fericiti 50.000 de romani [Corola-blog/BlogPost/99875_a_101167]
-
moment de repaus, dominat de o stare de somnolență care se agățase de el chiar din prima oră de lucru. El cam tot timpul era într-un moment de repaus, în timp ce colegii lui învârteau strungurile și obțineau piese. Și cum moțăia el cu capul fugind ușor când în stânga, când în dreapta...o rază de soare începe a se juca peste ochii lui. Era...și nu era. Două-trei secunde dura alternanta. Incomodat de rază jucăușa s-a ridicat în picioare și a privit
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378123_a_379452]
-
o parodie voioasă a amicului Marin Sorescu în Singur printre poeți; pe aceasta din urmă mi-e drag s-o retranscriu: "Prea mult îmi ia, prea mult încearcă/ Fragila mea alcătuire / Din plasmă, gânduri și din oase/ Această quasiadormire.// Când moțăi crâncen, prin picioare,/ Simt somnul cum mă ia mai tare.../ Și-atâta timp mi-e refuzat/ Când dorm în mine ca pe-un pat!" Nu trebuie să-l adorm și pe cititorul acestei confidențe autocritice, de aceea accelerez relectura volumului
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
gen literar ilustrat, din nefericire, încă insuficient de scriitorul român. Vasile Dan Personajele: ANA GAVRILESCU RAREȘ GAVRILESCU Tabloul 1 Spre mijlocul camerei-patul în care zace Ana Gavrilescu. Un fotoliu, aproape de avanscenă, în care Rareș, cu o carte deschisă pe genunchi, moțăie. Ușă în dreapta (spre bucătărie) și stânga (ieșire) alături de care se află o fereastră (spre curte). Gemetele bolnavei, repetate, îl trezesc pe Rareș, care, buimac, sare în picioare. Cartea cade. O ridică și merge către pat, îngrijorat. Rareș: - Mamă! (Geamăt.) Mamă
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
înlăturat?! De unde moralitate, Gheorghe?! Nu știi poate ce-i la București. Vino într-o noapte în hotelul nostru și te crucești. Tragem câte un chiolhan de nu se mai vede om cu persoană, iar deștepții de ziariști se întreabă de ce moțăim în Parlament, Dumnezeii mamei lor de bandiți! Poate nu mă despărțeam de Lucica, dar devenisem... incompatibili, era prostuță săraca și nu a făcut nimic să se schimbe. Neam de neamul lor n-au dus-o cum a dus-o ea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
toamnă. Într-un octombrie ruginiu, drapat în miros de roșcove, de roșii uscate și turte cu miere, lapte de capră și hrean. Într-o sâmbătă. Ivan veghea focul abia pâlpâind în cuptor. Era mult după ora închiderii. Dominique și Alioșa moțăiau în balansoar. Se trezise privindu-i. La început cu duioșie. Era cald în bucătărie. Dușu meaua licărea roșiatic în asfințit, cu luciri care aminteau că prin corpul bradului acum încremenit pe sub mobile pulsase, nu demult, rășină. Chipurile lor, aurii ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
avusese parte la spectacol. Intră în casă fredonând o melodie, retrăind parcă perioada adolescenței. Adormi cu o întrebare nerostită, în gând. Deschise ochii. O veselie inexplicabilă o ridică destul de repede din așternutul cald cu miros de primăvară, ea care mai moțăia încă vreo jumătate de oră în fiecare dimineață înainte de a se ridica din pat. Era efectul spectacolului la care participase în seara dinainte? Probabil că da, căci se simțise tare bine fredonând și dansând pe ritmurile muzicii formației de adolescenți
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
bine. Pe când dacă accepți să fii martor al acuzării, vei avea, ce-i drept, zile destul de bune, dar nopțile vor fi îngrozitoare. N-o să mai poți închide un ochi. O să trebuiască să trăiești numai cu somnifere și calmante; abrutizat și moțăind ziua toată, iar noaptea chinuitor de treaz. O să te perpelești ca un nebun. Cată-ți de treabă. Hai, nu mai ezita. Trebuie să faci închisoare. Mi se rupe și mie inima, dar n-ai încotro. De altfel, chiar dacă apari acum
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
Hannei: Günther Stern și Heinrich Blücher. Firul epic al romanului are concizia unui proces-verbal și platitudinea unui scenariu de telenovelă: în pragul senectuții, Hannah Arendt face o vizită familiei Heidegger la Freiburg și, în vreme ce Martin se odihnește în camera alăturată, moțăind precum un bătrînel căruia nu i-a mai rămas din spiritul filozofic decît obișnuința maniacală de a repeta regulat expresii sibilinice ca "starea de deschidere", "adevărul" și "ființa" - expresii pe care, firește, le rostește cu aerul grav și recules al
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
ea a iubit-o cu adevărat, cealaltă afirmînd că, fără liniștea casnică pe care i-a oferit-o, Heidegger nu ar fi putut atinge treapta creației geniale -, iar în tot acest timp filozoful, copleșit de vîrstă și de tensiunea clipei, moțăie cu fruntea descrețită în camera de alături. În ciuda încleștării, nici una dintre rivale nu cedează în fața celeilalte și, asemenea unor redutabili gladiatori, cele două femei sfîrșesc prin a cădea epuizate una în brațele alteia, împăcîndu-se definitiv și recunoscînd că amîndouă au
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
vânat oricând și imediat. Altă generație. Ca azi. Toți tinerii vor să circule, să umble, să cutreere lumea. Nu ca altădată. Când Fofo a întâia își culca botul pe genunchiul profesorului, în timp ce conducea mașina, ea privind câmpia săracă, oltenească, pe când moțăia... Să vă spun cum am văzut eu, întâia dată, o prepeliță, vie, cu puzderia ei de puișori. într-un lan de ovăz, la coasă cu Vodă, după cum ziceam mai sus, pe la Cotorca... El dădea rar cu coasa, culcând în stânga ovăzul
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
Aici e un aer insuportabil. Mă sufoc, spunea doamna. - Ba nu, fereastra trebuie să fie închisă. N'am poftă să fac o pneumonie și să crăp de pofta Dumitale! riposta domnul. La un moment dat, un călător care părea că moțăe într'un colț al compartimentului, se adresă celorlalți călători, cari începuseră a da semne de enervare: - Domnilor, eu aș avea o idee, care ar pune capăt acestei neînțelegeri. - S-o auzim! cerură toți. - Aș fi de părere așa: să închidem
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
se Îngâna cu noaptea care părea a nu dori să părăsească lacul cel mare de la Solești. Era duminică dimineața și cei patru colegi pescari, pescari pătimași, aruncaseră În două rânduri nada, lansetele erau frumos aliniate, toate echipamentele ordonate și pescarii moțăiau pe scunele lor pescărești, Împreună cu gândurile lor. Experiența Îi Învățase că abia peste o oră și jumătate va „trage” carasul și plătica, dar toți visau la un crap rătăcit prin preajma lansetelor. Între locurile lor de pescuit era o distanță apreciabilă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
după ce cinăm cu directorul general. Cina a fost una reușită, cu mâncăruri și băutură, cu discuții și muzică. Pe la orele nouă, directorul general s-a retras scuzându-se că a doua zi va pleca la Paris cu afaceri. Șoferul care moțăia Îi duse la o vilă cât un palat, toată luminată din exterior și evidențiind cele două culori predominate, roșul și albul. Ștefan Girovescu a rostit un neconvingător „da’ nu se cade, să nu inoportunez, poate că deranjez!” la care a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
meandrata-i existență, de : maladie cardio vasculară, insomnie, etilism, cataractă, hepatită, mono nucleoză, dependent de sedative, demență...era un isteric notoriu șiun pacient fidel al spitalelor, din care dorea mereu să evadeze. Și traducătoarea cărții, respectabila profesionistă Antoaneta Ralian parcă moțăie uneori, traducînd neromânește, pesemne dezgustată de tonul general al cărții : „Pescărușul este cea mai mare dintre piesele moderne cu excepția, poate, a Mutter Courage”(p.78); „dă drumul animalului ăstuia să se-ntoarcă În pădure, pentru că acolo aparține”(p.320); „nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Îndemână era Întunericul. „Cu cât mai Întuneric, cu atât mai bine!” ofta mama, sperând că În acest fel, n-am să văd exact cum stau lucrurile și cine știe “Doamne-ajută “nici foame n-o să-mi fie. Ți-ai găsit! Tocmai moțăia pe marginea patului cu mâinile În poală, când am Început să țip, făcând o gură cât o șură . -Taci, bestie mică! că-i stârnești și pe ceilalți pe care cu chiu cu vai am reușit să-i amăgesc cu te
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
perdeluțele soioase, se oglindeau În particulele minuscule de praf sclipitor din interiorul mașinii. Stația se afla chiar În fața spitalului, așa că bătrânul se trezi dintr-o dată Înaintea impozantei clădiri cu foarte multe ferestre. Salută cu o Înclinare a capului portarul care moțăia În ghereta lui și, după ce străbătu o alee pietruită, cu mulți copaci și ronduri de flori laterale, Împinse ușa grea, cu mânere Înalte, de la intrarea principală. Doi indivizi cu serviete trecură repede pe lângă el, discutând aprins Într-un limbaj necunoscut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
linia de plutire, În așa-zisa normalitate. Îmi este cu neputință să nu remarc firescul cu care domnul acela, cu părul roșcat, m-a acostat Într una din zilele fierbinți ale lui august. Mă aflam În parc, pe o bancă, moțăind cu o carte În mână la umbra unui arbore pitic, bine ramificat și cu frunza deasă. Chiar dacă era spre după-amiază, zăpușeala devenise de nesuportat, așa că Începusem să-mi fac vânt cu cartea pe care o achiziționasem recent de la un anticar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
soarelui, păreau o armată de ciuperci uriașe, ivite printre coroanele arborilor și cotropind Întinderea până departe. Îngerul se roti de câteva ori curios, după care, obosit și moleșit de căldura după-amiezii, poposi pe turla bisericii din preajma unei clădiri Înalte și, moțăind puțin, adormi grozav de repede. Fereastra i se Întunecă pentru câteva clipe, iar el știu că trecuse prin dreptul ei, În goană, Câinele Negru. Zâmbi cu subînțeles, Își plimbă mâna prin păr și, după un timp, hotărî că a sosit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]