457 matches
-
te îmbie gustu să-i simți, până-n izvoare adânci . La Ogrădeasa un pat mi-am făcut de mușchi din pădure , de lângă pădure, la umbră ca-n vis când ochiul deschis, la turmă privește . Și era așa de pufos și de moale , arareori cum atingi vreunul ca el ,de parcă acolo eram pe plapuma moale dint-o altă lume adusă pe aripi de vânt , când vântul obrajii-ți mângâie , până pe apele vremii din ceața subtilă pe dealuri ce umblă ca floarea-n izvoare . Oile
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
culori cameleonice. --Aaa! Se dumirește vânzătorul. Matale dorești un caleidoscop cu suflete. --Ăsta era domnule! m-am luminat eu la față. Aveți? Vânzătorul mi-a făcut discret cu ochiul și un semn din colțul gurii, însemnând cam așa: „las-o moale să nu se prindă ăștia din jur.” --Am înțeles! șoptesc eu făcând cu ochiul și strâmbând din gură la fel ca el. M-a tras deoparte și mi-a murmurat la ureche: --Pentru dumneata...am eu unul. Pus bine. Dar
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
cu spatele la mine. Mașinal, am ieșit pe hol, am îmbrăcat haina și am plecat. Deși auzise că plec, nici măcar nu s-a întors. (Plânge cu sughițuri). Când coboram scările, simțeam că mă îndrept spre infern. Destinul mă lovise cu măciuca în moalele capului. În fața blocului, m-am apropiat de un copac și am început să plâng...să plâng...să-mi plâng nenorocita de soartă... Tot mai speram, naiva, că va coborâ după mine, că-mi va cere să-l iert. Și l-
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
Calul, cizelată în sute de nopți și zile, la Craiova, după obsedantul model al acelei vârste: Marin Preda. În ultimul an de studenție, zici?... Ce temă ți-ai luat pentru lucrarea de licență?’’ - întrebă, brusc, Fănuș Neagu. Lovit, parcă, în moalele capului, cu tesla, Viorel răspunse instantaneu, vădit iritat de întrebare: ,,Marin Preda...’’. Cu un gest tunător, adjunctul de la Luceafărul, provocat (anterior) de titlul schiței încredințate de student, zvârli colile în sertar, îl împinse rapid, închizându-l cu un zgomot de
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
vecinătățile morții"), interesant devine transferul eului în celălalt și invers, transfer canibalic, apogeu sado-masochist : "nimeni... e... pe măsură ce înregistrezi ești mîncat... / te muți în cel pe care îl vezi... / aici... în sucurile lui ce îi dau viață, ce îi dau viața / moale, lichidă ...dar nu... un văz.../ te înfășoară, te iubește... consumă-l tu". Nu observa Max Scheler o "slăbiciune" a spiritului care are nevoie de forțele vitale inferioare pentru a se visceraliza? Criza subiectului duce la o puternică oscilație între contrarii
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
hol a vecinului de jos e închisă ca o față ofensată. Și plutește mirosul, mereu același, pe care nu-l poate identifica: uneori pare a fi de varză gătită, alteori e respirația ruginită a unui cuptor și câteodată e ceva moale care se descompune în pereți. Urcă scările spre căminul lui, la ultimul etaj. Ușa e încuiată. Când vâră cheia în broască mâna îi tremură, zvâcnind ca sub un efort neobișnuit, și metalul scrâșnește pe metal. Dar, când deschide ușa, o
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
copilul a plâns, vreme de șapte zile și șapte nopți, de spaimă și de necunoaștere. Mama i-a cântat copilului și a înjunghiat diavolii. A înțeles cît de invidios este spiritul pe trup. Un trup atât de cald și de moale. Trupul ei acum, izvorât din mintea ei. Viziunea ei. Nu din zguduitura osului iliac, ci din apă și cuvânt. Avea o scăpare, pentru mulți ani de-acum încolo. Stăteam pe deal, și mama a zis : "Lumea asta e plină de
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
care însoțește ceremoniile de doliu: cei implicați plâng, țipă, aleargă, gem, se autoflagelează sau automutilează ("Unele femei, venite din toate direcțiile, se culcaseră pe trupul muribundului; altele, care se așezaseră în jurul lui, în picioare sau în genunchi, își înfigeau în moalele capului vârful bastoanelor pentru dezgroparea ignamilor, provocându-și astfel răni, iar sângele le inunda chipurile." șp.358ț). Spectacolul ce descrie durerea celor vii după cel gata să moară sau e deja mort atinge, de cele mai multe ori, pragul grotescului, prin scenele
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
mai puțin. Nu te întreabă ce faci, câți ani ai și, mai ales, nu te întreabă DACĂ a găsit momentul potrivit! Ți se strecoară tiptil, cu pași de pisică, în suflet, ori te lovește brusc, așa, ca un fulger, în moalele capului. Ba nu, drept în inimă. Îți inundă sufletul treptat, dar sigur, ca un râu ce tocmai și-a ieșit din matcă. Fiecare are viziunea lui despre dragoste. Cum ar trebui să fie? Unii o văd palpabilă, pământeană, cu tot
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mână, cuțitul și pumnalul la brâu, porthartul pe umăr, iar baltagul în cealaltă mână. Dușmănia și ura îl așteptau în două tufe pe ambele laturi ale drumului. Cum a trecut pădurarul, ucigașii au și sărit, lovindu-l pe la spate în moalele capului, apoi i-au luat pușca și baltagul și l-au lovit cu ele. Și cum nu ar fi fost de ajuns, cu cuțitul lui de vânătoare i-au tăiat limba. Pe la opt seara, un tânăr din sat pe nume
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a drumului și am așteptat prada. A cam durat ceva timp până când a ajuns. Ciolac era amețit și mergea clătinându-se. După ce a trecut de noi, ne-am aruncat asupra lui și numai o pălitură i-am dat drept în moalele capului, părinte, că a căzut jos și, ca să fie mai sigur, vărul meu i-a mai tras și el câteva peste fluierele picioarelor. Apoi i-am luat pușca de pe braț și i-am mai tras una în cap cu patul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se gândește că Ada, cu figura ei de elf, acum boțită de plâns, aduce, vag, cu ea, cu mama lui adevărată... Ce freudian... — Să-ți strângi lucrurile și să pleci. Durerea lovește din nou, în derapaje spectaculoase către frunte și moalele capului. O vede chircită, copleșită și-i vine s o pedepsească mai tare, s-o pedepsească pentru amândouă, pentru că (vai, dar ce coincidență! ce amuzament!) amândouă l-au ales pe el, pe Alex, pe celălalt. — Acum. Numai că ea nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ei. Alexandre. Știa, oare? Brusc, Ivan își simți cerul gurii invadat de toate gusturile trecutului, de lapte cald, și mentă, și brânză de capră, și ghimbir, și gem de mure, și brioșe calde, și, da, o, da!, vanilie, în timp ce în moalele capului se proiectau, ca pe un imens tavan boltit, tapetat cu pânză albă, imaginile altei vieți - puii lui Dominique și felul în care îi creștea părul pe ceafă, pistruii ei și râsul copilului, bluza aceea cu mâneci bufante (albastră, oare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o pici cu ceară! Mâna scăpase stiloul, neputincioasă. Ochii îi fugeau pe fereastră. Atunci i-a venit gândul înstrăinării cărților de propriul autor. Nu își dădea seama dacă l-a citit undeva, cert este că l-a lovit drept în moalele capului. Adică, el prin ce mai există acum? Dacă nu le-ar fi scris s-ar fi simțit întreg, ar fi avut puterea să se apuce de orice: profesorat, zidărie sau chiar de cultivat ciuperci, cum auzise că s-a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
șireturile de la pantofi, o cruce în dreptul pieptului și ieși exact la și zece pe ușa apartamentului, așa cum făcea de opt ani. Ghinionul însă îl urmărea pas cu pas pe dom nul Avram. Deschizând ușa ascensorului, se trezi iar lovit în moalele capului de perspectiva singurătății călătorului cu metroul. Mama lui Răducu lipsea cu desăvârșire. Intră la idei. Să fi pățit ceva era exclus, ar fi vuit tot blocul încă de aseară. De mutat nici vorbă, îl văzuse pe fiu-său chiar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o mare bucurie venirea lui Beatrice și Mihai. Era mândru de Mihai, se vedea realizat prin el. Dar Beatrice cu părul ei blond, căzând în cascade, cu ochii aceia ca cerul, cu vocea blândă și caldă... Și lovitura aceea în moalele capului cu inelul cu ametist. Fugise de la Paris, voia să-și afle liniștea, să scape de fantasme. De aceea își luase casa de la Bucura, de aceea muncea acolo de dimineață până seara, să-și umple timpul, să cadă secerat, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ocupe cu forța localul legației. Dar când a trecut prin București, în 1942, în timp ce mai era mâna dreaptă a înaltului Comisar din Siria, era de-acum convins de victoria Aliaților. Spunea că englezii vor sfârși prin a învinge, întrucât "cel moale îl roade pe cel tare". N-a acționat, deci, din interes; pe de altă parte era nezdruncinat în poziția lui morală. Atunci, de ce impuls asculta? Octombrie - Sosirea ca ambasador al U.R.S.S. a d. Kavtaradze, însoțit de soția lui. Dânsa se
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
această activitate precisă, monotonă, în esență sinucigașă, are o importanță neobișnuită... După un timp, abstrăgându-te treptat în zone inaccesibile, nu le mai vezi oamenilor decât creștetul și n-ai alt impuls, când îi întâlnești, decât să-i lovești în moalele capului. Nu e bine să te desparți de oameni". Afundat în cărți, scriitorul trăiește un alt timp, de fapt trăiește singur într-un timp numai al lui, deși, constată acesta la un moment dat, "eu sufăr mai curând din pricina suferinței
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
cerere de prietenie de la o firmă de pompe funebre. Întrebare: Dacă ați fi în locul meu, ați da prietenia unei firme de pompe funebre? De altfel, probabil că acolo lucrează niște oameni respectabili, dar cererea aceasta m-a cam lovit în moalele stomacului. Vă dau cuvântul de onoare!", a spus Dana Grecu în emisiunea "La Ordinea Zilei".
Dana Grecu, surprinsă: Mi-a dat cerere de prietenie pe Facebook by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77393_a_78718]
-
pe vocea ei sau nu?" (pag. 68) Paradoxul nu mai iese aici din micile economii specifice artificiului logic, ci din abuzul de cuvinte pe care corecta definire a termenilor îl presupune. Faptul e, cu precizie, constant și izbește chiar în moalele clișeului. Iată ce înseamnă, de fapt, a opta zi a lunii martie: "e ziua când vin inspectoarele și cântăm/ de ziua ta mămico și primim ajutoare./ Facem colaje cu doamna Jeni care-i merg mâinile brici/ și știe să facă
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
un concediu de zece zile pentru refacere, te vei întoarce la unitatea dumitale. La Batalionul de gardă, parcă. Așa am văzut scris în fișa ta.” Cuvintele colonelului au căzut ca o secure. O simțit că l-o lovit ceva în moalele capului și o înțeles de ce Liuba era plânsă și atât de pierdută... Cărăușii și cei de la mesele din jur îl ascultau pe Pâcu cu răsuflarea tăiată. Până și moș Dumitru, care obișnuia să-l ia mereu peste picior de această
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cum striga ca un apucat: „Cutremur! Cutremur!”... „Măi omule, liniștește-te, că nu-i nici un cutremur”... „Cum nu-i cutremur, că pe mine m-o zgâlțâit de mi-o clănțănit dinții în gură și m-o pălit și ceva în moalele capului? Uite aici ce cucui am”...Eu mi-am tras plapoma pe cap, pentru că abia mă țineam să nu izbucnesc în râs. El de colo... „Eu îs amețit de cap și tu stai lungită în așternut ca mireasa în noaptea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vede destul de bine prin perdea. De ce n-ar da-o într-o parte?...Prinde de marginea perdelei și trage de ea. N-o apucat însă s-o miște prea mult din loc, când...poc!!! I-o picat draperia drept în moalele capului...O văzut stele verzi și o căzut leșinat...O rămas acolo ca un buștean... Indrăgostiții au și ei Dumnezeul lor - a apreciat Vasile Hliboceanu. Că i-o căzut scândura în cap mai treacă-meargă, dar să povestești întâmplarea la sărvici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Nu te-ai însurat și tu de tânăr? Te-ai însurat. Si unde mai pui că ți-ai luat o nevastă frumușică foc... La aceste vorbe, Mitruță a făcut un gest, ca și cum s-ar fi ferit de o lovitură în moalele capului...Intr-un târziu, a întrebat: Si ce dacă? Dacă ar fi numai tânără n-ar fi nimicuța, dar îi plină de nuri de le lasă gura apă vecinilor. De această dată, Mitruță s-a făcut alb ca un perete
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
urechi ca un dangăt de clopot glasul gardianului. N-a putut să se ridice singur. Doi gardieni l-au luat pe sus... Becul blestemat i s-a înfipt din nou în ochi... Întrebările urlate ale anchetatorului îl loveau parcă în moalele capului... După o vreme, a auzit, ca prin vis, doar reverberația unui cuvânt... canal... al... al... al... Toamnă târzie... În fruntea formației sale de lucru, Costăchel își târa cu greu picioarele umflate. Apa rece pătrunsă în încălțările rupte o simțea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]