364 matches
-
Că este viața ei, această floare Ce spre abis începe să se-aplece, Sărmană trestie cugetătoare, Crescută pe un țărm de piatră rece. A înțeles acum ce se petrece Pe lumea asta fără de culoare, Știe că pân’ la urmă totul moare, De-aceea-și cată drumul. Va să plece ? Sărmană trestie cugetătoare ! PETALE DE TRANDAFIR Petalele de trandafiri Sunt cele mai curate foi Din cartea ce-am deschis-o noi La pagina primei iubiri. Nu ai de ce să te mai miri Când vezi
RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377176_a_378505]
-
înzestrarea și trăindu- și paroxistic puținii ani de viață, pe care și-i risipește nu doar în poezie, proză și gazetărie, dar și în alcool, pederastie și stupefiante. Om al exceselor în intimitate și spirit al paroxismelor în gîndire, Streinul moare la 35 de ani (în 1945), scăpînd astfel de închisoarea la care bolșevicii n-ar fi ezitat să-l trimită. La polul opus e Traian Chelariu, fire meditativă mergînd pînă la reverii religioase, pentru care scrisul e singura soluție a
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
spiritului. Omul trebuie să fie propriul său creator, iar creator este solitarul, căruia îi spune: "Din cei șapte demoni ai tăi, încearcă să faci un dumnezeu... Iubesc pe omul care vrea să creeze ceea ce îl depășește și care prin aceasta moare"... devenind acel zeu. Neînțelegând acest lucru este ca și cum "ai constrânge stelele să nu graviteze în jurul tău". Dar dacă ieși din tine, caută un prieten. Un prieten care "să fie pentru tine sărbătoarea pământului și presimțirea supraomului". Este, poate, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Nesfârșite. Împart, în cele din urmă, o soție. Și Isabel la segunda? Soția lui Theodomer. Văduva lui. O presupusă prințesă creștină ascunsă de lume în seraiul lui Musa. Fiica lui Roderic. Prostii. Cine să mai știe... Atât că după ce Theodomer moare... ...în luptă? ...înecat cu un os de pește, Isabel, care desenează cu un vârf de cuțit muiat în henna lumi de coral pe buza interioară a cochiliilor ce-i sunt aduse de la malul mării, Isabel, care urăște ghergheful, dar pictează
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de bolșevicul ăla de Siboiu. S-a făcut. Hai, dezbracă-te. — Ho! Că Încă nu ți-am spus cum Îl putem salva pe tovarășul prim secretar. — Așa e, a zis el cu lehamite. — E la cenaclu unul de la Hașdeu, Vasile Moare... — Hă! Ce nume are și ăsta! — Da. Și Vasile Moare a citit o bucată de proză În care un tip se Îmbată Împreună cu o tipă, i se rupe filmul, nu Își mai aduce aminte de nimic, iar fata e călcată
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dincolo de scenă și căutarea lor disperată, prin sală, pe care fiul meu s-a simțit dator să o execute în semn de admirație față de Colonel. Doamne, cum stăpînește cuvîntul și sensurile lui, și ritmul, și tăcerile. Ivan Ilici înțelege că moare... viața, filosofia și abisul. Înțelepciunea. Și vocea lui Victor Rebengiuc care mă tulbură. Și marinarul lui Baltazar Baltazarovici Jevakin! M-am dus de vreo șase ori ca să văd scena intrării lui în "Căsătoria". Acolo e nemărginitul duioșiei viguroase a veșnicului
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
murit în loc de dormit și sufletul în loc de copilul. Aceeași metodă, a relaxării, poate fi aplicată poeziilor Drumul și Fuga, al căror numitor comun este paradoxul zenonian al mișcării, acceptat în prima dintre aceste poezii, dar transgresat în a doua. Din nou, moarea se insinuează în viața cotidiană. Rezultă că, după ce am parcurs etapa trecerii de la local la global în interiorul aceleiași poezii, urmează o a doua etapă, a trecerii de la o poezie la o serie de poezii de aceeași factură, apoi o trecere
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
Uite ce miresme vin dinspre vișini! Iar caisul, uite ce bucuros este, răspândind în jurul lui petale ca de fluturi în zbor. Pe crengile ninse răsar mici fructe verzui. Trebuie să trăiesc și eu! Asta este legea firii: unul trăiește, altul moare... Asta zic și eu, se aude de pe creanga de sus un glas străin. Când omida a ridicat capul, a încremenit de frică. O vrabie cenușie o privea liniștită, știind că masa de prânz îi este asigurată. După un timp, copăcelul
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
știrilor. Și a constatat: "Rostogolit în urechi și din gură, zvonul ajunge să tulbure piața și să creeze adesea o atmosferă dăunătoare intereselor Statului. Pentru că dacă un eveniment petrecut cu adevărat trăiește atâtea ceasuri sau atâtea zile și pe urmă moare - zvonul, dimpotrivă, stăruie, capătă suprafață, adâncime și uneori înțeles". Iar cititorii puteau trage concluziile ce se impuneau. Marți, 8 aprilie 1941, deci într-un moment când țara, total aliniată Reichului nazist și Italiei mussoliniene, se zbătea în tot felul de
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
curți, în mari cazane, se fierbea bulionul, care se trăgea apoi în sticle smolite la dop - căci trebuia să reziste o întreagă iarnă. în pivnițe - o casă fără pivniță era de neconceput - se curățau butoaiele pentru murarea verzelor - ați gustat moarea de curechi? - se spălau damigenele pentru murături, se aranjau lăzile cu pământ pentru morcovi, sacii pentru cartofi și ceapă. O încăpere anume găzduia rafturile cu sticle de vin, butelcile cu țuică. Pe mașinile de gătit - cu lemne, cele mai multe - se preparau
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
istoria lui, cu miturile lui, cu limuzinele sau cu foamea lui, nu știu de ce oamenii își mai bat capul cu astfel de chestii. Tu nu te uiți la tata cum merge la fabrică ca un prost, zice că muncește până moare, când colo acea fabrică e doar o moară de vânt, ei macină neantul, e bine că aduce acasă măcar de cheltuielile de bloc, ar fi trist să-și rupă pingelele pentru mai puțin. E un degeabist, tata e un mare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
jucăm o dată „de-a moartea.” Era Îmbrăcată Într-o rochiță albastră, cu volănașe dantelate și cordon. Ea m-a privit lung, a clipit și mi-a zis țopăind și cu o voce cântată că bine, că acceptă numai dacă ea "moare" prima. Groapa am săpat-o foarte adâncă (m-am chinuit mult), dar Neli a intrat surâzătoare, În felul ei, fără nici o umbră de neliniște. În pumn ținea cu tărie pietricica ei misterioasă, de un rubiniu incandescent. Și-a Întins piciorușele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trebuiască să se pună Într-un fel În pericol. Le-am spart codul de rahat și Îi provocăm ca să ne dovedim nouă Înșine că ei sînt ce Își Închipuie ei că sînt. Unul dintre ei, Ghostie Groman, face: — Bine, puțoiuăsta moare. Iol fac. — Hai săio tragem acu puțoiului și să nomai frecăm atîta, spune Lexo. — No. Iol vreau. Gorman se uită la mine și rîde strident. O să mori, spune el Încetișor. Le face celorlalți semn să plece, iar ei ies șovăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
numai între 17.00 și 23.00, Pârvulescu zbura noaptea de pe-acoperișul teatrului sau își dădea drumul pe burlane, încălțat cu bocanci grei, cu ținte, și făcea un zgomot de nu puteai pune geană pe geană, arunca pungi cu moare de varză în capul oamenilor, juca pocher cu Măria Sa, Cuzachi, dat jos de pe soclu, rămas însă cu șeaua lipită de fund, alerga gol-pușcă și cu tabloul lui Mao în brațe prin palatul Roznovanu, la oră de vârf. - Știi cine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se-ntâmplă aici? întreba ea surâzătoare. — Șam pune un premiu pe capul lui Fanny Tarrant și-mi oferă mie rolul asasinului plătit, îi explică Adrian. Șam se adună de pe jos stânjenit. — Ei bine, când am aflat de la Adrian că țipă moare de nerăbdare să-i ia un interviu... începu el. Eleanor făcu ochii cât cepele. — Fanny Tarrant vrea să-ți ia un interviu ție? — A pomenit chestia asta când m-a sunat în legătură cu Șam. Ideea ar fi... începu Șam. Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și ciorapii la locurile lor, se mai uité o daté la ciorapi și la pantaloni, Încheie doi nasturi de la cémașé și se ridicé. - Sterva gnusnaia! Nu știu de ce te mai țin eu la casé, rosti Alexandr Timofeevici printre Înghițiturile de moare, ținînd un borcan de trei chile la guré. Nu știu de ce te-am luat eu pe tine... - Sterva! Alexandr Timofeevici ieși din verandé și dispéru undeva dupé casé. - Mé ține! - bolmojea Marusea Ivanovna, el mé ține pe mine? Iaca n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
lâncezi De omidă. Întoarce-ți de la mine ochiul de pește Ce mă privește Șopârlește Și mă incită La iubire perfidă. Ia-ți gheara năpârcească Din sufletul meu de iască. Lasă-ți trupul de nimfă Să se usuce la soare, Până moare. Șerpește șerpuiește, Și patima-mi oprește. Searbădă și veninoasă, Mistuitoare și rușinoasă. Și ascunde-o în fund de lume, Să urle și să sune, Ca dorul meu pervertit Să nu mai poată fi auzit. Sau, dacă nu, Cu limba ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de acei ani când „tovarășii” de la raion veniseră acolo la dispensarul din Pomârla să „te Închinge”. Când mașina lor te-a lăsat În fața dispensarului, o liotă de șatrari te-au Întâmpinat cu bocete În cor: <Domnu’ doctoru’, bunule, hai cî moari mama noastrî ă. Ei, printre fusteicile Înflorate ce se agitau pe lângă <mama noastrîă era și cea a acestei țigăncușe, care atunci era o copilă doar. Acum Însă...” „Fără insinuări, cumetre. Sigur că acum revăd scena”. „Ei! Ce vremuri, domnule doctor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spațiu închis și mort, Implor prezența vieții în toate, dar știu că e numai în mine, Spațiu neadevărat, unic și retras, Univers al simțurilor mele profunde, Imposibil de concretizat, veșnic și creat abstract Special pentru lumea asta în care (totul moare) Realitatea e aici și e alta, oameni tâmpiți. Viață prăpădită în lumea mea, cu voi, E frumoasă și sigură. Îmi place cumva Să-mi plângă sufletul înspre veșnicie, companie. Aici sunteți voi. Am crezut în voi, în reguli, Dar voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
există acea plantă, întrebarea se pune dacă există viață după moarte, Dumnezeu, sau dacă vom muri (și de, timpul ne arată că vom muri ) de tot. Dar cert e că vom muri (And we will die). Și timpul există. Totul moare. Unde se termină evoluția și când a început viața, i-a dorit Rațiunea (omul) ? Nevoia de oglindă, vederea-ceva minunat, un miracol, făcută pentru admirație și contemplare. Poate că și natura se cere admirată, nici ea nu exista, nu se cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și își ia pălăria și o aruncă într-un lac din apropiere. Apoi zice unui soldat: -Soldat, sări și scoate-mi căciulă!! Sare asta, îl musca șerpii, îl musca crocodilii, dar într-un final apare: -Poftiți tovarășe, pălăria dumneavoastră! și moare. Zice Bush: -Mai, i-a look aici!! Soldier, sări și scoate-mi fesul!! Sare soldatul, îl musca șerpii, i se agață lipitori dar iese și zice: -Poftiți, my president, pălăria dumneavoastră!! și moare și asta. La care Iliescu zice: -Mă
BANCUL ZILEI: Obama, Medvedev şi Băsescu merg la Dumnezeu să îşi scoată ţările din criză () [Corola-journal/Journalistic/68765_a_70090]
-
Constantin Țoiu Ce mănâncă ei la nuntă?... Păi: curechi cu clisă și cu ceapă măruntă, mămăligă cu moare, fălci de porc afumate, curechi fiert, lapte acru, păsat, cricală.../ (tocană adică). Mare ospăț, cu multă voie bună și tragere de inimă: Așa sta întinse toate bucate Pe țelina verde și ierboasă înaintea șetrei desfătate; Toți oaspeții ședeau ca la
Ce mai spun cărturarii mintoși ai țiganilor pletoși? - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7827_a_9152]
-
de ireparabil lumesc,/ - Dar cât o fi ceasul, vecine, mă rog dumitale." Rugăminte, firește, fără răspuns. Vag absurd, nu, însă, mai mult decît viața, e Răsăritul peste apus: „Care dintre voi înțelege oare/ Ce urât se minte singur omul până moare,/ Dar odată, într'o vineri, va sosi și cel ales,/ Așteptați-l, cred că vine dinspre șes.// Poate că trăește azi, poate mâine se va naște,/ Pașii lui vor merge siguri către pașii mei,/ Se vor întâlni la cumpănă doi
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
Totul e să fie bănuțul luat și cazul rezolvat. N-aș vrea să știu ce se va întâmpla cu acei câini și cum vor muri". În cât timp moare un câine... Medicul a explicat că timpul în care un câine moare "depinde de afecțiunea lui. Acum nu va fi vorba de animale bolnave, pentru că în cea mai mare parte sunt câini sănătoși. Un câine bolnav se stinge mai rapid, unul sănătos sigur că se chinuie mai mult. Dacă se face intravenos
Veterinar: A început masacrul. Îl fac oameni care nu sunt "de meserie" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/71165_a_72490]
-
Cristina Alexandrescu Un expert american a decis să studieze ce se întâmplă cu contul de Facebook al unui om, după ce acesta moare. În aceste cazuri, conturile de socializare rămân active până când o rudă trimite o cerere în mod expres de a închide contul respectiv. În concluzie, tu poți să mori, dar rămâi activ pe Facebook.
Ce se întâmplă cu contul tău de Facebook după ce mori by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/61967_a_63292]