208 matches
-
să se întoarcă la un leadership pătruns de valori, de respect, de demnitate și îndreptat către interesul național, uneori în detrimentul celui personal. Este evident că nu poți fi în avantaj, ca individ influent, dacă mediul din care faci parte este mocirlos. Amestecul inform de puteri practicate la București, mai ales subteran (de neînțeles public, fiindcă răspunde unor interese ascunse), nu are cum să dureze fără să compromită întreaga societate, inclusiv pe cei care practică aceste puteri. Avem nevoie să ne întoarcem
Instituţia Preşedintelui nu se ocupă, demn şi respectabil, de reprezentarea Statului. Articol scris de ASR Principele Radu al României () [Corola-journal/Journalistic/48609_a_49934]
-
minte soarele care trecuse de partea cealaltă, și se înmulțeau, ca strivite sub tălpi. Se iscă din senin un vânt care agită bălăriile. Și atunci, din spatele zimților, al grohotișurilor, de după cutiile aruncate de-a valma, dezlipindu-se din brazdele crestate și mocirloase, dând deoparte frunzele de brusture și rariștile uscate ca niște păpurișuri, apărură ceilalți, strângând cercul. Pârnaie privi descumpănit și se învârti pe loc. Rămaseră în mijloc, spate în spate, cu Chisăliță încercând zadarnic să se ascundă printre ceilalți doi. Odată cu
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
narată cu ironia și disprețul ce aduc cu atitudinea narativă din Parfumul lui Süskind. Dacă Grenouille e „căpușă”, o „bacterie”, pe același principiu al naratorului dezgustat de personaj se înscrie și Iubiți-mă... De pildă, Lașcă are „un subconștient zemos, mocirlos, lășcos”, ori e copleșit de „satisfacții unsuroase”. Radu Țuculescu e convingător în registrul burlesc, reușindu-i exemplar o savuroasă microbiografie a turnătorului de altădată, ajuns politician în epoca postrevoluționară. De asemenea, povestirea oferă două finaluri, nu doar ca reminiscență a
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
se opresc îndatoritoare-n dreptul tău și te duc puțin mai departe aidoma unor vechi autobuze; să nu fii surprins: nu vei găsi nici acel amestec al Veciei cu Timpul care-ți ține loc de trecut. Hipopotam Hipopotam scăldîndu-se-n apa mocirloasă a limbajului atîția sori îl flatează moi cum frunzele dar atît de puține furtuni sub pielea lui ascultătoare cum un abecedar care ne-nvață tot ce e de învățat sub privirea lui fragilă cum un canar care cîntă tot ce
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14973_a_16298]
-
-l umilească pe cel inteligent. Proprietatea era considerată un delict și educația aleasă era catalogata un moft burghez, periculos, ce trebuia remodelat prin tortură. Barbaria, ura și dușmănia s-au dezvoltat pe un teren fertil, datorită putregaiului adus de apele mocirloase ale unei ideologii ostile bunelor cuviințe. Din multitudinea exemplelor voi selecta tabloul în care a fost naționalizat imobilul intelectualului de marcă, Mircea Vulcănescu. După arestarea proprietarului, la 31 august 1946, întreaga avere a fost confiscată și repartizata gratuit unui cadru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
am agățat de mîneca lui. se învîrteau copacii cu mine ca-n filmele sovietice cînd Vanea murea..." Ori concentrată, generînd un mic vîrtej al corespondențelor: ,frumosul meu, bunul meu, și ce dacă răstorn un vagon de zahăr în apa asta mocirloasă, și ce dacă îmi scot pielea și te învelesc și-mi înșurubez un ochi în lanterna ta și pe celălalt ți-l vîr în buzunar fără să știi ca să-l ai de rezervă la întoarcere că drumul e lung...". Uneori
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
dar te iubesc! Am primit cele două exemplare ale cărții tale, m-am bucurat de poezia ta ca de-o catifea regală, m-am îmbătat cu cea mai poloneză votcă, ți-am telefonat, nu mi-ai răspuns, apoi - ce întîmplare mocirloasă! - ți-am pierdut (în casă!) plicul cu scrisoarea. Bate-mă, omoară-mă, nu știu de unde să le scot. Mi-am răscolit toate mapele, nimic! Azi am luat ,Orizont"-ul și m-am pilit din nou, iar am căutat, iar n-
M-am bucurat de poezia ta ca de-o catifea regală by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Imaginative/10861_a_12186]
-
ajuns televiziunile. GABRIEL: Dragă Horia, sunt indignat! Tu ai văzut ce-i în țara asta? Eu nu mai suport, dragul meu, simt că mă sufoc. Carnea roz a sufletului meu se zvârcolește în fiecare zi, cutremurată până la os de abjecția mocirloasă în care trăim. Poporul... poporul nostru, dragă Horia, s-a pierdut și rătăcește cu desăvârșire pe căile fără întoarcere ale animalicului și ale lipsei abolute de spirit. HORIA: Da, Gabriel, ai dreptate! Pululația ahtiată a pulsiunilor patibulare mă excedă și
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
cel atins de iarnă Când lanțuri reci mă-nconjurau perfid, Dar am aflat că firea-mi e o haină, Ce-mbracă-un duh, ce vrut-am răstignit. Și-am încetat să mai privesc la mine, M-am dezbrăcat de lutul mocirlos Și haina grea, pătată cu rușine, Sub talpa Ta am pus-o Doamne, jos. Mă doare gândul cel rămas departe În amintiri ce-abia le mai zăresc, Când văd Iubite câte ne desparte, Cu mai mult sârg eu vreau să
DE-AŞ FI ȘTIUT, TE CĂUTAM DEMULT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382963_a_384292]
-
deșteptul de neamț?...Ăștia habar nu aveau cum se ajunge la Traian pe drumul de peste deal. Uite, și-l aduce aminte dacă închide ochii. Un șleau nenorocit, cu hârtoape și țărână, vara iar toamna și primăvara, cu bolovani și gropi mocirloase. Numai bieții boi știau cum se trage carul, chiar gol, pe acest drum, Spinările lor erau numai dungi de la bicele stăpânilor furioși care îi înjurau cumplit. Așa îl știa Tudorel, însă... niciodată nu mersese pe acest drum pe vreme de
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
respingă, prin lovituri de vâsle, masa de fugari care căuta cu disperare să urce la bord. Amândoi se aruncară În apa scăzută, făcându-și loc cu forța printre fugari, strivind și călcând În picioare trupurile celor ce alunecaseră pe fundul mocirlos. Înaintară cu dificultate până când ajunseră În dreptul flancului, chiar sub sculptura de la prora. Vârful unei lăncii le trecu primejdios pe lângă creștete, printre strigătele de amenințare. Nu vrem să urcăm! Dar luați asta, pentru numele lui Dumnezeu! strigă cel mai vârstnic dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scăpară astfel de vărsarea de sânge și de cerurile albastre. Opt sute de bărbați care pentru unii nici nu au existat și care se trezeau în fiecare dimineață într-un pat cald și în niște brațe adormite, și nu în tranșee mocirloase, pentru a merge să împingă vagonete, și nu cadavre. Ce noroc chior! Șuierul obuzelor, teama, prietenii care gem și mor la douăzeci de metri de tine, agățați în sârma ghimpată, șobolanii rozând cadavrele morților, toate astea erau atât de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
masiv nu este încuiată! Doi lei din piatră străjuiesc intrarea principală, în timp ce niște ciori cu pene de culoare albastru închis (specie tipic coreeană), domiciliate în copacii din jur, croncăne, profanând atmosfera solemnă. Impresie de curte de țară, dar pavată, nicidecum mocirloasă. Vegetație mixtă, rășinoase și foioase încă verzi. Diverse acareturi care nu par în paragină, dând senzația că sunt locuite (încălțări la o ușă și rufe întinse la uscat pe un stativ pliabil). Soare molcom, răcoare suportabilă, vânticel care face să
CRĂCIUN ÎN ASIA – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “COREEA DE SUD (2003 – 2004)”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie [Corola-blog/BlogPost/362526_a_363855]
-
masiv nu este încuiată! Doi lei din piatră străjuiesc intrarea principală, în timp ce niște ciori cu pene de culoare albastru închis (specie tipic coreeană), domiciliate în copacii din jur, croncăne, profanând atmosfera solemnă. Impresie de curte de țară, dar pavată, nicidecum mocirloasă. Vegetație mixtă, rășinoase și foioase încă verzi. Diverse acareturi care nu par în paragină, dând senzația că sunt locuite (încălțări la o ușă și rufe întinse la uscat pe un stativ pliabil). Citește mai mult 25 decembrie 2003. O poveste
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
masiv nu este încuiată! Doi lei din piatră străjuiesc intrarea principală, în timp ce niște ciori cu pene de culoare albastru închis (specie tipic coreeană), domiciliate în copacii din jur, croncăne, profanând atmosfera solemnă. Impresie de curte de țară, dar pavată, nicidecum mocirloasă. Vegetație mixtă, rășinoase și foioase încă verzi. Diverse acareturi care nu par în paragină, dând senzația că sunt locuite (încălțări la o ușă și rufe întinse la uscat pe un stativ pliabil).... II. GHEIȘELE DIN KYOTO - FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
capul unghiului fiind Isus Hristos." Care este temelia pe care sunt zidit eu? Temelia unei case poate fi din beton foarte puternic, însă există și case mai vechi, care nu au temelie, ci cărămizile sunt zidite direct în pământ noroios și mocirlos. Casele care nu au temelie sau au o temelie slabă, la cel mai mic cutremur se vor face una cu pământul. Cum pot să știu care este temelia mea? Cum pot să știu dacă Isus Hristos este piatră de bază la
CETATENI CU SFINTII, OAMENI DIN CASA LUI DUMNEZEU de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360861_a_362190]
-
din senin sau a copiilor care alergau la scăldat în apa cristalină a râului. În centrul orașului, acolo unde casele celor bogați se întreceau prin frumusețe, străzile erau bătute în scânduri groase de stejar, în formă de pod, peste pământul mocirlos, peste care roțile grele ale trăsurilor hurducăiau, amestecând zgomotul cu strigătul negustorilor. Împărțit pe grupuri de meserii, târgul înflorea văzând cu ochii. Ulița cea Mare era principalul vad comercial, unde negustorii își expuneau mărfurile pe tarabe proaspăt vopsite, împestrițând vederea
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
flux și reflux trec mereu în neființă oamenii mei visele mele înfloresc alte ramuri care apar aidoma ca niște spânzurători și bietul holderlin trăiește umil însingurat ca o pasăre de noapte într-o ruină dispărând în laptele zorilor acestei ierni mocirloase telefonul nu mai sună din afară nuanțele vagabonde ale iernii îmi anulează toate reacțiile totul este ceea ce este pentru vecie cu excepția că eu ar trebui să tac la o margine de prăpastie să nu mă mai lamentez că istoria are
FLUX ŞI REFLUX de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363681_a_365010]
-
coborând printre fagii falnici amestecați cu mesteacăn și ulm , până în fundul văii , unde o mocirlă rece și plină de brusturi îngreuna accesul curioșilor. Întrucât la sfatul prietenului ne luasem cizme de cauciuc nu a fost nici o problemă să traversăm zona mocirloasă și să ajungem la baza peretelui. Priviți de jos , copacii de pe buza peretelui păreau mult mai mici și mai îndepărtați. - Aici veneam noi când eram copii , cu sfori și bețe și făceam ascensiuni în zona unde peretele era mai mic
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
înselându-ne, să mințim -mințindu-ne, să furăm - furându-ne, să surpam - surpându-ne, să aburim - aburindu-ne, să faultam - faultându-ne, să păcălim - păcălindu-ne, să căsăpim - căsăpindu-ne și atunci propun să ne eliberăm - sincerizându-ne, luminam - înfrumusețându-ne, de labirintul mocirlos spălându-ne, să evoluăm - abrogându-ne de orice părere de rău, gesturi cu răsplată gânduri rele sau ucideri dureroase sub trăiri neomenoase! Referință Bibliografica: Curaj / Lia Zidaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1293, Anul IV, 16 iulie 2014. Drepturi
CURAJ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349320_a_350649]
-
o lume, într-o cultură a degradării, a crizei de toate felurile, haotică, morbidă, care nu se mai regăsește pe sine, așa cum este cultura română ... Reflecțiile doamnei Magdalena Albu sunt îndrăznețe, ca niște rădăcini care forează în mâlul unui teren mocirlos, dar și pertinente. Alina Arbajter, născută la București (trăiește în Germania), investighează în prozele ei pline de lirism, de uimire, de emoție, tema melancoliei vieții și tainele universului feminin. Prozatoarea Mihaela Arbid Stoica este născută la București, în anul 1952
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
nu am / niciun viitor” (Infern, 2008:39). Poezia ”Infern” elucidează și definește existența urgisitului, o luptă între ceea ce este și ce va fi, ceva de care nimeni nu scapă indiferent de poziția lui în viața care, într-un timp, trece mocirlos, murdărindu-și propria umbră care va dispărea odată cu fiindul lui. Cel căzut în nevoi mai are puterea să mediteze și, la un moment dat, să-și răspundă: Poate că doar / m-am revoltat / știind că nu am / niciun viitor! (Infern
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
de vindecă răni sau chiar te mântuie de moarte... Tocmai acolo, mânat de glas curat de Maică, a răzbit, a așteptat și-a agonisit din apa aceea. Dar n-avea liniște! Îi zicea sfânta șoaptă în ureche despre un smârc mocirlos, ascunzișul unei alte ape... Apoi, pe drumul de întoarcere, din mlaștina aia verde și mirositoare, a luat un ulcioraș de apă moartă... Știa el de ce! Întors acasă, căzuse lat în pat, adormind... Și lucru ciudat, ținuse minte visul ceva timp
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]
-
etc. - și în turmangeria actuala, deloc cosmetizata... Când stai să faci inventarul DEX, „literaturii” porno sau al presei surogat, sau regional, atavic, al locuitorilor și con- ocuitorilor României, exprimarea MÂRLĂNEASCA a „făpturii cuvântătoare” încă om, colcăie că toxine din bălțile mocirloase sau din vulcanii sulfuroși. Nu are rost să redau mostre din acest vocabular al patipularului, câtă vreme „avem” chiar niște „elite” scabrose, teziști ai „urii de sine la români” ( Patapievici) - care, vai omului, s-au prăsit și la export, chiar
MIC DICTIONAR AL URII „DE SINE” (PATAPIEVICI) de EUGEN EVU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353246_a_354575]
-
a plânge? Când amintirile se scurg, Inima-n piept mi se frânge, Și-mi apare al vieții tumult. De ce? Mă întreb pe mine, Oare nu știi că mă cheamă, Aceste dealuri bătrâne, Ce nimănui nu dau seamă. Și CIOFUL pârâu mocirlos, Ce unduiește printre răchiți. Ah! Peisajul acesta frumos, Vă rog să nu mi-l răpiți! Degeaba îl păstrez în amintire, Acum privind bătrânul ARIEȘ, Din inima plină de iubire, Copilărie nu dispari în veci. TURDA 1963 Referință Bibliografică: Locuri natale
LOCURI NATALE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354210_a_355539]