717 matches
-
mai ies din sine Când va fi să se risipe Aur din clepsidre pline Un alt joc să înfiripe Trecerile noastre line în mișcarea unei clipe Umbrele ieșind din sine Mult închise într-un ghimpe Fantazări de scrum străine Surd mocnesc - mări sub nisipe - Timp ascuns întors cu mine în mișcarea unei clipe... Visez păduri Visez păduri în care să m-afund Ca-ntr-o iubire mare, de jertfire Să pot uita de mine și de fire Să pot dormi în
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
Extaz Stăteam la țărm, Tu erai marea, Te ridicai Vuind în valuri Să mă ajungi, Dar graiul tău Mi-era ca ceața... în van citeam în scoici, în alge, Cuvintele Demult desprinse, Din cartea De pe fundul apei. Silabe de nisip Mocneau în juru-mi, Cu pâlpâiri Nedeslușite. Dar ce minune - Mărunțirea Scria la infinit întregul, Fărâma, totuși Desfăcută, Se mai putea încă deschide în curcubee De ecouri. Cum...? Cum se desface sufletul de trup, Când lasă-n urmă boala ca o taină
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
viespi, roi după roi, nici zi, nici noapte, nici somn, nici trezie, de parcă în fiecare zi moartea pleca supărată că nu poate croi prin sîngele nostru albie învolburată de Styx, o jucam la bănuț, eram la fel de buni ca ea cînd mocnea în cearșafuri obosită ca un cosaș după o vară de fîn, unde călătoream în vis, venea realitatea cu cîte un semn, ca pe pereții zgîriați ai gărilor prin care cerșetorii au ajuns înstăriți- nu mai sunt cel de atunci, chiar dacă
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
se tot îndeasă zilele ca niște colivii din care au zburat canarii, arse de apele reci, ca-n țipăt șoapta abia auzită, - nimeni în urma mea, așa cum, nimeni înaintea mea, un foșnet de stuf prin alcoolul învechit la buzele sub care mocnește vulcanul unei străzi pietruite de pași zburători ca liliecii în biserici de ceară, - vei auzi, atît, vei auzi cum vor duce la spălat, într-un rîu tulbure, cearșaful ca pe un giulgiu din care se vor desprinde chipurile noastre, carcase
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
un prieten al Ninei care era arhitect. Datorită prezenței lui, disputa la care asistasem s-a încheiat și ea a insistat să mergem din nou la vila Enescu. După o vreme, combustibilul consumat între timp a făcut ca focul care mocnea încă să se aprindă din nou și mai tare. Sînt convinsă că ești antisemit, îi repeta Nina lui Moldovan. Dar află că dacă mă privești doar ca pe o evreică ești în eroare. Pentru că eu sînt căsătorită cu Ali - care
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
a simțurilor, care este poezia de dragoste din cele mai vechi timpuri și până astăzi. Dragostea acestei poete cuprinde întreg universul, toată creația lui Dumnezeu, care este de fapt nimic altceva decât iubire. Poezia Dorinei Stoica are o viață ce mocnește într-un zbucium al dezlănțuirilor, are originalitate, personalitate, dar mai ales curăție. Și cum titlul acestei cărți ne duce cu gândul la un verset din Scriptură, precum că “Luminătorul trupului este ochiul. Dacă ochiul tău e curat, tot trupul tău
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
celelalte 14 republici unionale. În realitate însă nu se deosebea prin nimic de statutul de gubernie din fostul Imperiu Rus. În Basarabia lupta pentru independență nu a încetat pe tot parcursul celor 50 de ani de robie sovietică. O luptă mocnind cu mici răbufniri ale unor grupuri mici de adevărați eroi naționali. Marea explozie a Mișcării de Renaștere și Eliberare Națională a avut loc la finele anilor 80 când regimul lui Gorbaciov a mai slăbit puțin chingile. Majoritatea locuitorilor din RSSM
25 DE ANI DE INDEPENDENŢĂ? de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380636_a_381965]
-
zbîrliți și e ger Și-i ninge în coame,dar el stă stingher Lucindu-i doar colții ce par de oțel Pîndește din codru,adulmeca fin Miresme răzlețe și șoapte ce vin Din locul pe care-l aveau sub priviri Mocnește în piepturi mînie și chin. Să rupă zăvorul să intre la stîna, Ce fragezi sînt miei,ce haită hapsina, Rupindu-i în patru,să-i dai de ofranda În burțile pline,inghite-i cu lină Asterne-se neaua să nu lase
LUPUL CU COLTI DE OTEL de EDI PEPTAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380685_a_382014]
-
zbirliti și e ger Și-i ninge în coame,dar el stă stingher Lucindu-i doar colții ce par de oțel Pindeste din codru,adulmeca fin Miresme răzlețe și șoapte ce vin Din locul pe care-l aveau sub priviri Mocnește în piepturi minie și chin. Să rupă zăvorul să intre la stina, Ce fragezi sînt miei,ce haită hapsina, Rupindu-i în patru,să-i dai de ofranda În burțile pline,inghite-i cu lină Asterne-se neaua să nu lase
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
Linia nu se mai naște nici ea simultan cu nașterea formei, ci comentează, mai degrabă, disoluția acesteia, aneantizarea ei prin pierderea gravitației, prin explozia elementelor care nu mai au putere de coeziune. Dacă în tinerețe Kazar descria obiecte și jubila mocnit în fața măreției lor, la senectute el reconstruiește simboluri, recuperează narații și se adîncește neîntrerupt în ordinea ascunsă a lumii. Spiritul curții vieneze și autoritarele mituri imperiale se întîlnesc în imagine cu viziunile lui Guenon și cu visul austerității franciscane. De
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
Malițios, încercam să o fac să ia lucrurile mai usor: îmi reproșez și astăzi glumă de a vopsi cu culori diferite tacâmurile noastre, sub pretext ca să le evităm spălarea.... De o curățenie sufletească exemplara, lua lucrurile așa cum sunt, pe când eu mocneam. Spre deosebire de ea, care nu ar fi vrut pentru nimic în lume să plece din țară, eu îmi construiam înciudat capital inte lectual publicând în străinătate. În cele din urmă ne-am explicat și ne-am înțeles: ne-am despărțit că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe lume Dureri mult mai clintite decât iubirea, dar gleznele mele, în larma bătăliei, au bănuit tăișul spadei de argint. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit. Aș fi vrut să-ți spun că sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Malițios, încercam să o fac să ia lucrurile mai usor: îmi reproșez și astăzi glumă de a vopsi cu culori diferite tacâmurile noastre, sub pretext ca să le evităm spălarea.... De o curățenie sufletească exemplara, lua lucrurile așa cum sunt, pe când eu mocneam. Spre deosebire de ea, care nu ar fi vrut pentru nimic în lume să plece din țară, eu îmi construiam înciudat capital inte lectual publicând în străinătate. În cele din urmă ne-am explicat și ne-am înțeles: ne-am despărțit că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pe lume Dureri mult mai clintite decât iubirea, dar gleznele mele, în larma bătăliei, au bănuit tăișul spadei de argint. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit. Aș fi vrut să-ți spun că sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
vârstnici. Până la urmă, este pusă la zid o categorie, înainte de toate, de vârstă, acel bătrânet de care vorbea cândva, cu un dispreț mitocănesc Cornel Nistorescu (referindu-se la bătrânetul literar). Este vorba, de fapt, de un rasism al vârstei, care mocnește de multă vreme în viața publică din România și care, tolerat din lașitate sau chiar încurajat, din slugărnicie, a devenit acum - sau, în orice caz, este gata să devină - un incendiu devastator, de genul celui care a distrus Biblioteca din
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
istorie, și din toate posibilitățile ei ritmice și dialectice, într-o viață nu lipsită de cultură, nu despoiata de forme, dar anistorica". Iar "viața anistorica e stăpînita de categoriile și de imperativele organicului". Și "Poporul românesc ăboicotînd istoriaă se retrage, mocnind interior, într-o viață de tip organic... Boicotul istoriei, atitudinea de totdeauna, ia din cînd în cînd proporții istorice. Noncooperarea încetează pentru scurte intervale de a fi rezistență pasivă, prefăcîndu-se în reacțiune organizată". Evident, toată această concepție, denumită sofianica, este
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
pretendenți" la creație. Incandescenta cărții făcute constituie doar o probă a relativității ei, în fața Cărții universului, ale cărei "vești" sînt în măsură a o regenera: "zîmbește în locul tău/asemeni unui iubitor de tinichele -/ cînd Cartea îți intra în jar și mocnește... / un alt pretendent îți atinge ochii/cu obiecte fragile -/dintr-un jilț de mesteceni / salut, ultima veste..." (Demon de ocolit). Între regnul textului și cel al vieții, poetul încearcă momente de îndoială. Se întîmplă că instinctul vital, bombardat de semnificațiile
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
vrea să pot scrie/ să mă pot scrie/ pe mine/ femeia de acum/ ocolita de norme cu amprente/ indescifrabile// fereastră prin care/ privesc lumea e doar/ o mică vietate înfometata" (Un strat violet). Focul sacru nu s-a stins. Arzînd mocnit sub stihurile de un patetism domol, pe care materia și-l asumă precum o răsfrîngere obiectivă a "tristeții metafizice", dobîndește, nu o dată, înfățișarea camuflata a țigării care "arde la nesfîrșit": Treptat lumină din lucruri/ se stinge/ în penumbra odăii/ fără
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
tranziției", ale "reformei" sângeroase a comportamentelor românești, ăn care - spre stupoarea cuiva care cunoaște oarecum "psihologie socială", dar nu bănuia că poate exista o asemenea dinamică doar an zece ani - s-au petrecut mutații uluitoare, ori au răbufnit valente care mocniseră sub "frică", blocate de teroarea disciplinei impuse mai ăntâi cu biciul iar apoi intrate an rutină supraviețuirii și ațipite sub hipnoză vocabulelor de lemn ale dictaturii). Și, "deci", au "venit la vale trei baci" - lucrători nu prea calificați de la CONEL
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
orizontul subiectivității mele prin simpla sa apariție. Chipul Celuilalt e vizibil și totuși evanescent, accesibil, dar intangibil. Prezența sa are menirea de a pune însăși existența mea sub semnul întrebării, de a mă obligă să înțeleg mai întîi alteritatea care mocnește înăuntrul meu, înainte de a încerca măcar să mă apropii de cel din fața mea. În relația față-în-față cu Celălalt siguranță mea de sine dispare și apare posibilitatea că eu să îi fac rău Celuilalt, să greșesc față de el. Conștiința de sine reprezintă
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
de o autoritate profesională, sînt principalele motive ale unui conflict mai vechi scos la iveală abia acum. Din păcate, din lașitate sau din frica zilei de mîine, actorii n-au forțat discuții directe și lămuritoare cu direcțiunea, lăsînd lucrurile să mocnească, sau au șușotit pe la colțuri. Inoperant. Nemulțumirile s-au strîns. Sigur că nu întotdeauna un șef este agreat și că, mai ales într-un teatru, acesta nu poate mulțumi pe toată lumea. Nici nu are cum și nici nu cred că
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
reprezintă încălzirea, stadiul care anunță și promite. Sînt romanele prin care Coe dă de știre că există, că merită să fie citit și că oferă ceva aparte. O perspectivă matură din partea unui tînăr (destul de) furios. O veselie debordantă, dincolo de care mocnesc tristeți grele. Un cinism cum numai Albionul știe să producă. Un limbaj care-i împinge pe confrați la puseuri de invidie. O artă a scrisului prin care ni se amintește că sîntem în țara lui Fowles și Ishiguro. Categoric însă
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
mediu sordid, undeva într-o localitate rurală. Destrămarea unei familii sfîșiate de neîncredere, dezamăgire și ură atinge culmi deopotrivă tragice și derizorii, eroii călcînd în șanțuri ori ridicîndu-se la ceruri... Într-o aparent secundară apariție grea de semnificații pentru lupta mocnită dintre generații, reputata actriță a Teatrului maghiar din Cluj, Luiza Orosz: bătrîna care-și grăbește moartea. Tema morții - alternativă senină la zbuciumul vieții - este, de altfel, un filon epic care se regăsește într-o manieră stilistică similară doar că mai
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
masa tăcerii; "obeliscuri se înalță din vocea de sînge răzbat prin difuzoare/ prin întunericul faraonic al sicrielor noastre"; "prin goarne de piatră se înfundă cîlții istoriei"; "voievozii eroi sub lespezile grele de cerneală simpatică"; "prin locuințele lacustre schelete de pești mocnesc ca niște menhire"; "ferestrele astupate de praful cărnii albind ca un pumn de făină"; "un arbore genealogic cu rădăcinile ciufulite ". I s-ar potrivi poetului nostru formula pe care E. Lovinescu i-a aplicat-o lui Ilarie Voronca: "un miliardar
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
ardea! Ardea ca pentru o viață întreagă! Cred că într-un târziu o să se mistuie tot lemnul până la rădăcină, mi-am șoptit, ba mai mult cred că o să sape în pământ vatră, o s-o fixeze pe inima rădăcinii și o să mocnească nestingherit. Un fulger, o scânteie de lumină, o vibrație energetică și tu iei foc. Din momentul în care te-ai aprins, ți-ai deschis ochii de foc spre văzduh, începe viața, adevărata viață. Fulgerul a lovit și tu arzi. Începi
LOVIT DE FULGER de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382793_a_384122]