71 matches
-
Fetița își continua somnul pe bancheta din spate, iar cei doi din față își depănau gândurile în tăcere. Zamfirescu făcea calcule cât va câștiga din vânzarea celor cinci-șase saci de castraveciori, adică, vreo două-trei sute de kile. O să le ducă mocofanul cu rabla lui? Trebuie, că i-am dat atâția bani. Iar Costache, cât va cere pe kilogram? Doar suntem prieteni, foști colegi. Oricât va cere, pun adaos comercial sută la sută. De ce nu, două sute la sută. Face...ha,ha, îmi
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
orice: dezastru! afon total! Știam că va părăsi concertele cum o făcuse altădată cu fotbalul. Venea, meci de meci, la stadion și nu era un spectator oarecare: calambururile lui livresc-picante, rostite foarte sonor, erau gustate și de subțiri, și de mocofani. Un tur și un retur, atît l-a ținut pasiunea. A dispărut și de la stadion, și de la Filarmonică. Tot așa, n-o văzusem niciodată călcînd la Filarmonică. Inteligență netă, hrănind sclipitor exercițiile ei speculative găzduite de revistele locale bruneta cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cere acest lucru pentru că altminteri podeaua se va murdări și Bessie va trebui să o șteargă. Când eu le spuneam să-și scoată șoșonii, știau că le cer acest lucru deoarece gândeam că cei care n-o fac sunt niște mocofani. Și aceasta provoca toate diferențierile în felul în care ne trăgeau pe sfoară sau ne tachinau pe fiecare dintre noi în parte. O confesiune, recunosc cu mâhnire, care nu poate să nu sune suspect de onestă și de îndatoritoare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
toată viața. Eram o mică glorie de cartier. Mă selectau la tot felul de concursuri și le câștigam. Mă duceau din clasă în clasă ca pe urs, să mă arate: provinciala cea deșteaptă care vă dă clasă la toți, mă mocofanilor! Cred că de atunci mi s-a tăiat cheful de statutul de number one. Mă călca pe nervi exhibiționismul. Pentru mine însă, adevărata glorie a fost alta. Am scăpat de complexele copilului cu ochii sașii, mi-era drag să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din bibliotecă, cu ID cu tot. Nu se compară cu venirea din 2001, când te strivea încrederea reciprocă. Atunci am obținut permisul de toate accesele în 24 de ore și doar pe declarații de încredere. Azi i-am dus și mocofanului de la piscină un To whom it may concern pe care a păstrat-o solemn după ce mi-a luat taxa de membership. Lunea și miercurea mă aduce seara acasă Cristina și nu îmi e așa urât pe drum încoace și, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
scaunele înalte, cam în dezordine, stătea cu spatele la mine, prăbușit în adâncurile paharului, cu două degete moi, ridicate în semn de avertisment sau solicitare. I-am văzut fața expresivă, peste care oglinda mată își revărsa albul oțelit. Barmanul cu figură de mocofan îi asculta cu atenție comenzile. — Să curgă doar peste gheață, l-am auzit spunând. Să nu văd nici un cub în pahar, e clar? Ca o infuzie. S-a întors și am simțit vigoarea sănătății și a tenului său - acea nuanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
reclamele alea Toți eram de părerea asta — Mulțumesc, Martin, am spus. Se ivi și chelnerița cu farfuria mea bine îndesată și aburindă. Tot ea luă și comanda lui Martin. M-a surprins și de data asta cu preferința Lui tipică mocofanului standard - ouă, șuncă și cartofi prăjiți. Nu, nu cred că scriitorii câștigă prea bine. — Pită? întrebă fata, care făcea parte din contingentul italian, deși tenul ei fusese în întregime pigmentat de sporii de la bucătărie. Nu, mulțumesc, nu vreau pâine prăjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
destinul ei de peregrin prin timp, decât să-l prindă pe Mocofanu, bărbatul care mergea înaintea ei urmând-o, să-l jughinească și să damblagească popa de la Sf. Elefterie. Am încercat de câteva ori să o întreb ce era cu Mocofanul acela. Într-o seară ieșisem cu Ester de la Operă și intraserăm la „Tosca“. Veneam din când în când acolo spre a zăbovi îndelung în fața unor cafele și în preajma unor umbre care încă mai hălăduiau prin fumul cafenelei, plină de alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
parcă: „Fată, fată, de ce-ai fugit de sub cruce... Nu știi că locul tău acolo este?“. Ester râdea înfiorată de o astfel de dojană, ca și cum Teodora îi descânta sau îi ghicea. Am încercat să o întreb atunci ce-i cu Mocofanul acela pe care tot îl urmărea. Abia catadicsi Teodora să mă privească și-mi aruncă, peste umăr, dintr-o singură suflare, privind întruna prelungile degete ale lui Ester: „DACĂAIFICITITLEVIȘTROSNAIMAI ÎNTREBATÂMPENIIÎNCLIPEDEONIX“. Teodora a rămas și ea pe Bulevard. A îmbătrânit (eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am făcut?), bântuie acum de la Cercul Militar până la Cișmigiu. Intră prin prăvălii (nu cred că mai bea, n-am mai văzut-o prin localuri), ține un unic discurs în franceză amestecată cu engleză și germană, le asigură pe vânzătoare că Mocofanul s-a oprit pe-aici, vinde ceva care încă nu se găsește, îl va prinde, va face ce trebuie să facă și „gata, s-a terminat, de data asta o să mor de-adevăratelea“. Uneori o văd cu fața vopsită, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
au fost făcute pulbere de nu s-a ales de ele piatră de piatră. Credeți că românul care este extrem de critic, atunci când este vorba despre țara sa, a văzut ceva barbar în ceea ce sa întâmplat cu Parisul istoric? Da de unde! Mocofanul vede cum arată Parisul reconstruit și se minunează exact ca prostul cela din snoava populară, care-și pierduse capra. Pentru românul supercritic, anticeaușist, anticomunist și alți anti pregătiți la foc mic, în zeamă de doctrină liberală, nu au nici o relevanță
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
afară din învățământ, și încă pentru motive deloc minore, aciuit aici, la TRANZIT, măcar să-și fi băgat chelia între umeri, să-și țină pliscul, să asude de zel. Ți-ai găsit! Grija lui: să se dea mare. Să le arate mocofanilor ce lustruit și liber poți fi în cușcă, doar nu mai suntem în anii ’50, am mai trecut un război de 30 de ani, ne-am obișnuit cu mlaștina noastră cea de toate zilele, pâinea noastră cea de toate zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul pas, pe pragul clasei: catalogul aruncat pe catedră. Încăleca scaunul, privea spre trântori. Buza atârnând, spleen, ochii ațipiți de silă. Arătătorul țintea un mocofan, somat să răspundă întrebării-surpriză. Tăcere audiența încântată, înfricoșată, așteptând lovitura. Profesorul nu are răbdare, privește plictisit pe fereastră. Apoi, se ridică, brusc, scrie pe tablă, cu o caligrafie uriașă, ca pentru idioți, titlul lecției viitoare și... iese. Nici măcar nu ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Și nu numai. Agenții încercau, prin toate mijloacele și pe toate căile, să orienteze furia sultanului asupra celor care acceptaseră sfârșitul războiului și semnaseră tratatul de pace, membrii delegației turce de negociere. Îi cuprindea turbarea când se gândeau că niște mocofani dejucaseră mărețele planuri ale împăratului lor. Bineînțeles, nu puteau folosi acești termeni pe față, așa că spumegau, tunau și fulgerau doar despre trădarea intereselor Imperiului Otoman. Ce oameni de treabă! Într-adevăr, acea pace de la București căzuse ca un trăsnet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mijloc. Dacă totuși pica vreun tolomac cufurit și ciocănea la cabina din dreapta, îl avertizam cu ton de soprană: ocupat! Apoi la cea din stânga, cu o voce baritonală: ocupat! Abia ajuns la mine îl trimiteam la plimbare cu vocea mea naturală. Mocofanul pleca să urineze în curte, bodogănind: da’ cât stați băi acolo!? Hai mai repede că ne căcăm pe noi! Femeile și ele se împart în două categorii: în impudice și semiimpudice. Aveam două verișoare, surori, care crescuseră pe același capac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Chilia se tot codeau. Eram după un mesteacăn: mergeți, mă proștilor! Cereți-l pe părintele. Spuneți-le jăndarilor să vi-l dea îndărăt, că-i nevinovat și-i om bun: v-a făcut școală și poștă. Ce mai stați! Da’ mocofanii nu-ș ce naiba făcură, că s-au întors cu coada-ntre picioare. Cică le-a fost rușine... - Și cum de n-a murit Bunicul la canal? se interesă un nepot. - Păi era șchiop, se mișca greu. Prin ’34, la un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
neștire benzina, cu uleiul și cu apa, producând, printre nenumăratele rateuri întrerupte de imprecațiile nefericitului proaspăt șofer, și o sumă de distonanțe și de zgomote bizare, care semănau frapant cu languroasele văietături și scâncete ale cadânelor de profesie!) Achtung, bă, mocofanilor, achtung! Nu v-ar fi o brumă rușine, cu ăsta, mortu', cu parditu', de pe dric? se bagă peste ei Apostatul. Și-acilea vă găsirăți ca să vă beșteliți și să vă circăriți? Hai! Nu fiți nasoli, că mă supăr! Sărmanu', cum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
treabă, de ce trebuie să-mi repet întruna că-s irlandez, de parcă n-am și așa destule necazuri! Și ce mi-a venit să-i vorbesc atât de familiar fetei ăleia! Nu știu nimic despre ea, precis că mă socotește un mocofan. Și, printre toți McCaffrey ăștia, nu fac oare o figură absurdă, ba mai rău, o figură patetică?“. Fără îndoială că apărea în ochii lor așa cum apărea acum și în propriii săi ochi, ca un singuratic, fără prieteni, fără relații, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întors, zicând: mai am o pretenție. Spune o. Dacă pierzătorul o fi să-și recupereze paguba de aici, am rugămintea să mă anunțați, ca să fiu și eu de față, la eveniment. De ce? Sunt curios. Cine-o fi fost atât de mocofan,încât, să umble cu atâția bani lichizi, la el, fără acte, și, mai cu seamă, să și-i piardă, tocmai în portă la mine. Bun. Dac-o fi să fie, te-om anunța. La vreo câteva zile, după asta, s-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lucru. Și cum îi aapăt? Bine.Întâi, să-l anunțăm pe Omu’dracului, că așa i-am promis, că, dacă va fi să fie după cum vedem că este, să-l anunțăm, să fie și el de față, ca să vadă care mocofan umbla cu atâția bani, la el, și cu capu-n sac. E-he-he... E-he-he, dar, dacă-i găsea unul de la care nu-i mai recuperai? Ce ar fi fost? N-ar fi fost nimic. Nu mi-ar fi părut foarte rău
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și-a fixat ochii spălăciți pe Gaston și l-a privit din cap pînă-n picioare. Apoi s-a întors cu o privire dură spre complicii lui. Ce dracu’ tot vorbiți? Ăsta nu-i campion de box. Uitați-vă la mâinile mocofanului! Astea nu-s mâini care să fi intrat vreodată în ring. Au amuțit cu toții. — Nishino, ia-l în primire! Nishino era ticălosul care îl acostase de la bun început pe Gaston, cel care se îndreptase spre el cu mâinile în buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
e o boală tropicală. E purtată de peștii care se hrănesc din fauna recifelor submarine - „piscavores” Îi numea doctorul. Oricât l‑ai fierbe sau l‑ai prăji, otrava purtată de bibanul roșu pe care mi l‑a servit Bédier, un mocofan care făcea pe francezul francezilor, nu poate fi distrusă. Bédier venise la tropice ca să adune bani pentru educația fetițelor lui - astăzi fetele nu mai capătă o dot, ci o educație. (Ravelstein, care hăituiește asemenea persoane și asemenea ocazii, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Nu? ARTUR: Nu! GUFI (În culmea fericirii.): Asta e! Am bănuit! Întotdeauna am bănuit! M-ați scos dintr-o mare încurcătură! ARTUR: V-am scos de tot? GUFI: Absolut! Nu mai am nici un dubiu... (Se plimbă prin fața celor trei, încremeniți.) Mocofanilor! Așa se face? (Execută exerciții din brațe.) Ah, domnule, când se oprește ploaia mă iau niște dureri de oase... ARTUR: Să vă fac un masaj? GUFI: Dacă vreți? (ARTUR începe.) Aici... la cervicale... Uneori nici nu pot să întorc gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
oră. Sunteți mulțumit? ARTUR: Sunt. GUFI: Înțeleg că ați fost tracasat, bruftuluit. E vina mea. De aceea am venit aici. Ca să îndrept totul. ARTUR: Fiți binevenit. GUFI: Știu că ați suferit... Dar n-o să vă pară rău... Îi vedeți pe mocofani, pe maimuțoi? ARTUR: Uah! GUFI: Nu vi se pare că sunt jalnici, că sunt subumani? ARTUR: Ba da. GUFI: Nn vi se pare că au câte un rânjet perfid pe figură? Îți vine să-i iei la palme. ARTUR: Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în fața directorului. Știm noi. Ești o cârpă! Nu ești om. — Ce credeai? C-ai s-ajungi celebru cu un rol de nimic? — Ți-am spus c-o să se sfârșească prost! - Rușine! — Stârpitură! — Crezi c-ai să scapi așa de ușor? — Mocofanule! Tu și cu ăl’lalt! — Să taci! Ai făcut pe grozavul! Ești un pungaș și un libidinos. Ești prieten și cu stârpitura aia care a scris piesa. Îi cunoști pe toți. Ai primit apartament în Piața Cosmonauților! — Huo! — Nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]