184 matches
-
în epoca respectivă. Decodarea ironiei se face mult mai ușor dacă cititorul cunoaște pozițiile anticlericale ale lui Voltaire și știe cum trebuie să se comporte un membru al clerului catolic. ▪ 4.3 Ghilimelele sunt cele care manifestă lipsa de responsabilitate. Modalizarea autonimică implică atât mențiunea, cât și întrebuințarea termenilor separați tipografic. Această folosire reiterată a ghilimelelor este specifică narațiunii céliniene, căreia îi place să exhibe o discordanță de voci, fără însă a se obliga să le precizeze sursa. De aici apar
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
locutor~L" (vs "locutor~λ"), 175 M macropropoziție, 293 mar, 263 marcă a integrării lineare, 302 memorial (demonstrativ ~), 337 menționare (vs folosire), 179 micropropoziție, 293 moc (membru oarecare al unei colectivități), 233 mod de proces, 104 modal (vs referențial), 178 modalizare autonimică, 185 monolog interior, 240 N naratologie, 43 narator-martor, 230 narațiune (vs povestire), 83 noi, 59 non~coincidență, 186 non~persoană, 50 noua critică, 42 O-P obiectiv (adjectiv ~), 257 ocurență (enunț~), 56 om vs scriitor, 172 onomastică, 321 "povestire
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
161 Blaise Pascal, Scrisori provinciale, (trad. de George Iancu Ghidu), Editura Științifică, București, 1964, p. 123. 162 Éléments de pragmatique linguistique, Minuit, Paris, 1981, p. 215. 163 Ne vom raporta la lucrarea în două volume pe care a consacrat-o modalizării autonimice: Ces mots ne viennent pas de soi: Boucles réflexives et non-coïncidences du dire, Larousse, 1995. 164 Cea care vorbește despre "buclă" pentru acest tip de fenomene este J. Authier-Revuz. Ne vom raporta la lucrarea ei în două volume consacrată
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
autonimice: Ces mots ne viennent pas de soi: Boucles réflexives et non-coïncidences du dire, Larousse, 1995. 164 Cea care vorbește despre "buclă" pentru acest tip de fenomene este J. Authier-Revuz. Ne vom raporta la lucrarea ei în două volume consacrată modalizării autonimice: Ces mots ne vont pas de soi : Boucles réflexives et non-coïncidences du dire, Larousse, 1995. 165 Le Libéra, Minuit, 1984, p. 8. 166 Începutul acestui roman de Pinget a fost studiat de douăsprezece echipe de analiști de discurs, la
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
era așa de cald, dar era tot vară"303, care îi amintește de situația similară în care se afla când s-a produs căderea: Când ești tânăr și ești artist, le suporți pe toate mai ușor"304. Din acest moment, modalizarea devine procedeul predominant: adverbe și verbe modale pun totul sub semnul ipoteticului: "casele...parcă ar fi fost părăsite", "parcă arșița își pierdea din văpaie", "în susul străzii era parcă o oază de umbră", "umbra i se păru mai puțin deasă"305
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
II, p.255 ș.u.) Verbele de mod (modale) sunt integrate în vol.I în interpretarea diferitelor variante de exprimare a conținutului semantic al unor moduri verbale (p.361) și în vol.II în interpretarea diferitelor variante de realizare a modalizării (p.675 ș.u.) și în interpretarea predicatului complex în structurile în care funcționează ca „ operatori modali” (Ion poate/trebuie să plece.) (p.255 ș.u.). Nici în interpretarea verbelor de aspect, nici în interpretarea verbelor modale, nu se face
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
asemănător cu cel propriu complementarității categoriilor de persoană și număr. Altfel spus, categoria gramaticală a timpului, ca o categorie centrală, este obiectivă, cu originea nucleului planului său semantic în timpul noțional, dar având natură deictică, este supusă și unui proces de modalizare, din perspective diferite, prin categoria (a) aspect și prin categoria (b) mod. ASPECTULtc "ASPECTUL" Spre deosebire de edițiile anterioare, noua ediție a Gramaticii Academiei, recunoaște între categoriile specifice verbului românesc și categoria Aspectului, pe care o interpretează prin consideraea în ansamblu a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticală a planului semantic al verbului, în procesul de comunicare lingvistică, concomitent și în complementaritate, prin structuri sintetice și analitice ale flectivului. Stratificarea sensurilor specifice (sau direcția de înglobare) este descrisă de organizarea flectivului; astfel, chiar dacă este un instrument de modalizare a categoriei gramaticale obiective - timpul, modul își subordonează timpul, existând și dezvoltându-se, în planul expresiei, prin variante temporale: să cânt/să fi cântat; marca acestei organizări, în desfășurarea raportului dintre planul semantic și planul expresiei a relațiilor timp - mod
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectiv, denumește acțiunea suferită de un obiect.” (I, p. 228). Categorie gramaticală prin care subiectul vorbitor modalizează acțiunea verbului înscris într-o perspectivă temporală, modul adaugă încă o dimensiune identității specifice a verbului, condiționată deictic. Rămân înafara acestui proces de modalizare „modurile” nepersonale, întrucât reprezintă ipostaze atemporale sau ipostaze temporale absolute, iar, prin aceasta, își pierd caracterul deictic. Rămase în afara raportului cu situația de comunicare, aceste variante morfologice ale verbului situează unitatea lexicală pe care o introduc în sistemul gramatical al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cimitir.” (G. Bacovia) Mi-e dor de cel ce-am fost cândva. Verbele (expresiile, locuțiunile) impersonale relative intră în relație cu un subiect, care nu reprezintă, însă, originea/cauza planului lor semantic, ci expresia sintactică a unui conținut semantic supus modalizării în procesul de actualizare prin predicație: Nu-mi trebuie/nu-mi place/nu-mi convine această atitudine. Ca și verbele personale, verbele impersonale relative realizează nuclee predicaționale bimembre, care se înscriu, însă, în interiorul opoziției categoriale de persoană numai la persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a trebui: „Trebuie să fie târziu.”, a putea: „Poți să te îmbolnăvești.”, a fi, a avea: „Era să cad.”, a vrea: „Am vrut să cad.”), mijloacelor fonetice și prozodice (intonație etc.). Unele adverbe exprimă modalitatea logică a frazei, altele realizează modalizarea subiectivă. Exprimă modalizarea logică adverbele interogative, exclamative și adverbele negative care se situează la nivelul enunțului (al textului lingvistic). Adverbele interogative (oare, au) realizează enunțuri interogative: „Dintre sute de catarge/ Care lasă malurile,/ Câte oare le vor sparge/Vânturile, valurile
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să fie târziu.”, a putea: „Poți să te îmbolnăvești.”, a fi, a avea: „Era să cad.”, a vrea: „Am vrut să cad.”), mijloacelor fonetice și prozodice (intonație etc.). Unele adverbe exprimă modalitatea logică a frazei, altele realizează modalizarea subiectivă. Exprimă modalizarea logică adverbele interogative, exclamative și adverbele negative care se situează la nivelul enunțului (al textului lingvistic). Adverbele interogative (oare, au) realizează enunțuri interogative: „Dintre sute de catarge/ Care lasă malurile,/ Câte oare le vor sparge/Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
urmă/furtuni și vrăji uitate.” (L. Blaga, p. 332), „Eu voi trece nepăsător prin această viață ca un exilat, numai nu ca ei.” (M. Eminescu, P.L., p. 87), „Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 51) Modalizarea subiectivă a frazei se realizează prin adverbe interogative retorice sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe modalizante în interiorul raportului certitudine-probabilitate, posibilitate și adverbe de modalizare emfatică. Adverbele de modalizare subiectivă se situează în planul enunțării (al producerii textului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
87), „Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 51) Modalizarea subiectivă a frazei se realizează prin adverbe interogative retorice sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe modalizante în interiorul raportului certitudine-probabilitate, posibilitate și adverbe de modalizare emfatică. Adverbele de modalizare subiectivă se situează în planul enunțării (al producerii textului lingvistic) ca proiecție a enunțării asupra enunțului. Adverbele interogative dubitative (au, oare) marchează situarea sub semnul îndoielii a unui anumit conținut propozițional afirmat explicit într-un enunț
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 51) Modalizarea subiectivă a frazei se realizează prin adverbe interogative retorice sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe modalizante în interiorul raportului certitudine-probabilitate, posibilitate și adverbe de modalizare emfatică. Adverbele de modalizare subiectivă se situează în planul enunțării (al producerii textului lingvistic) ca proiecție a enunțării asupra enunțului. Adverbele interogative dubitative (au, oare) marchează situarea sub semnul îndoielii a unui anumit conținut propozițional afirmat explicit într-un enunț anterior sau rămas implicit
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 71) • detașarea: cică Observații:Adverbele modalizante bineînțeles, desigur, firește, negreșit etc. funcționează în mod frecvent concomitent ca adverbe de confirmare și ca adverbe de certitudine: „- Așa? îi puneți gheață?/ - Firește.5” (I.L. Caragiale, II, p. 164) Prin adverbele de modalizare emfatică, subiectul vorbitor reliefează sau izolează emfatic un anumit constituent al enunțului sintactic, dezvoltând mai multe valori semantice sau semantic-stilistice, mai greu definibile: • întăresc, subliniază sfera semantică a termenului care a realizat o anumită funcție sintactică, subliniază identitatea cu sine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sub aspectul calității: „Povești și doine, ghicitori, eresuri/.../ Abia-nțelese, pline de-nțelesuri” (M. Eminescu, I, p. 201), „De ce să fiți voi sclavii milioanelor nefaste,/ Voi, ce din munca voastră abia puteți trăi?” (Ibidem, p. 59) sau este adverb de modalizare temporală: „Aș! Abia ți-ai întins mâna, sare ivărul la ușă.” (Ibidem, p. 155). Tot este adverb aspectual, exprimând durativitatea: „Se tot uită-n sus bolnavă/la cea stea peste dumbravă” (L.Blaga, p. 152) sau este adverb de modalizare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modalizare temporală: „Aș! Abia ți-ai întins mâna, sare ivărul la ușă.” (Ibidem, p. 155). Tot este adverb aspectual, exprimând durativitatea: „Se tot uită-n sus bolnavă/la cea stea peste dumbravă” (L.Blaga, p. 152) sau este adverb de modalizare, exprimând o anumită corespondență: „Și căi de mii de ani treceau/ În tot atâtea clipe” (M. Eminescu, I, p. 176) sau constanța unei anumite identități: „Sunt tot ei, cei care renasc în strănepoți...” (M. Eminescu, P.L., p. 41) MORFOLOGIA ADVERBULUITC
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
are în comun această categorie, prin incompatibilitatea adverbului cu categoriile gramaticale ale flexiunii nominale în funcție de care își schimbă adjectivul forma: gen, număr, caz. Dezvoltă categoria gramaticală a intensității adverbele calificative și unele adverbe circumstanțiale (devreme, târziu, aproape, departe). Adverbele de modalizare sunt incompatibile cu opoziția de intensitate. Adverbele pronominale nu cunosc grade de intensitate, indiferent de apartenența semantică a posibililor constituenți. Conținutul categoriei de intensitate la adverbe își are originea în existența sau dezvoltarea unor grade diferite de intensitate a desfășurării
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație cu aproape toate unitățile lexico-gramaticale ale limbii care au autonomie semantică și sintactică totodată, dar numai unele adverbe și numai cu unele dintre aceste unități dezvoltă și relații sintactice. Intră în relații sintagmatice cu orice unitate lexico-gramaticală adverbele de modalizare emfatică: tot, mai, cam etc.: „Și totuși, ziua asta nu-i numai desfătare.” (N. Labiș, p. 197), „Numai târziu, numai o clipă,/uitată pe urmă și ea,/âți dezvăluie/nebănuitele trepte.” (L.Blaga, p. 225), „Orice glas ascultă glas,/Numai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
orice component al enunțului sintactic, în funcție de focalizarea atitudinii subiectului vorbitor: „Poate că Andrei a făcut asta.”, „Poate că a făcut ceva.”, „Va veni din nou, poate că miercuri.”; • Conjuncția intervine, în limbajul popular, și în sintagme cu alte adverbe, de modalizare emfatică, înscrise și de G.A. în subclasa adverbului fără funcție sintactică: chiar, doar, mai, aproape, cât pe ce 3: „Chiar că aș merge și eu.”, „Aproape să nu te mai recunosc.”, „Cât pe ce să pierdtrenul.”; • Conjuncția precede, în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ia: „-Da, ce te frămânți așa, om bun? -Ia, vreu să zvârl nuci în pod, bată-l scârba să-l bată, nu-i nici de-o treabă... -Că degeaba te trudești, nene!...” (I. Creangă) În structurile în care se realizează modalizarea enunțului lingvistic prin mijloace lexicale sau lexical-sintactice, conjuncția (că, să) asigură dezvoltarea relației sintagmatice, care nu devine relație sintactică, între termenul modalizant și termenul modalizat: Trebuie să se fi îmbolnăvit. Stă să ningă. Era să nu te cunosc. Mai să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că/să ( Negreșit că va pleca.), cu două deosebiri: sunt predicate adverbiale (vol.I, p.594, vol.II, pp.249-251), anulându-se, în felul acesta distincția predicat verbal/predicat nominal,din edițiile precedente; au în același timp și rol de modalizare. În același timp, sub aspectul inventarului, prin exemple conținând adverbul aproape ( Aproape că începe să plângă.) pare a se deschide drum spre interpretarea în același mod și a altor adverbe: Mai să nu te recunosc., Cât pe ce să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două planuri ale enunțului, organizat, ca enunț complex, cel mai adesea, iar articularea celor două planuri se realizează tocmai prin dezvoltarea incidenței ca relație sintactică de tip special, alături de alte modalități concrete prin care se manifestă proiectarea enunțării asupra enunțului: modalizarea prin semiauxiliare, de exemplu, sau prin adverbe: Au plecat, probabil, la mare. Trebuie să fi plecat la mare. Probabil că au plecat la mare Relația de incidență este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multor planuri în interiorul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gestuala electorală a lui Traian Băsescu /127 ÎI.5. Dincolo de textele literare /134 Visul fetei de la țară reprezentarea sociosemiotică a realității românești în "Baroneasă", de Liviu Rebreanu ÎI.5 .a. Dincolo de nume valentă și magnitudinea stimei /137 ÎI.5.b. Modalizarea indice identitar /140 ÎI.5.c. Iubiri semi-împlinite /141 În loc de concluzii de la "semio-ce" la semiotici textuale /145 Anexe /147 Bibliografie /153 Summary / 165 Prefață Emergentă și dezvoltarea unei discipline sunt indisolubil legate de "spiritul timpului" (Zeitgeist). În anii '60, dominați
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]