110 matches
-
printre particule în general, fără să le dea o denumire aparte. În lingvistica maghiară, modalizatorul a fost considerat parte de vorbire aparte începând cu sfârșitul anilor 1960 și includea și ceea ce mai târziu a fost delimitat ca particulă. Kugler delimitează modalizatorul de particulă prin gradul lor de autonomie. Modalizatorul, pe lângă faptul că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan eltalálta a célt" „Cu siguranță, Géza a nimerit ținta”), poate constitui și singur o propoziție neanalizabilă răspunzând la o întrebare
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
o denumire aparte. În lingvistica maghiară, modalizatorul a fost considerat parte de vorbire aparte începând cu sfârșitul anilor 1960 și includea și ceea ce mai târziu a fost delimitat ca particulă. Kugler delimitează modalizatorul de particulă prin gradul lor de autonomie. Modalizatorul, pe lângă faptul că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan eltalálta a célt" „Cu siguranță, Géza a nimerit ținta”), poate constitui și singur o propoziție neanalizabilă răspunzând la o întrebare totală, așa cum răspunde la o asemenea întrebare "da
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
da" sau "nu": "- Géza eltalálta a célt? - Biztosan" „- Géza a nimerit ținta? - Cu siguranță”. Dimpotrivă, particula nu poate funcționa singură și nu răspunde la niciun fel de întrebare. Și alți autori disting particulele de cuvintele pe care alții le numesc modalizatori, considerând aceste cuvinte niște adverbe aparte, care funcționează în cadrul propoziției, dar nu determină un singur element al ei, ci modifică sensul întregii propoziții. Problema categorizării particulelor considerate parte de vorbire aparte, eventual împreună cu modalizatorii, este tot atât de complexă ca și cea
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
cuvintele pe care alții le numesc modalizatori, considerând aceste cuvinte niște adverbe aparte, care funcționează în cadrul propoziției, dar nu determină un singur element al ei, ci modifică sensul întregii propoziții. Problema categorizării particulelor considerate parte de vorbire aparte, eventual împreună cu modalizatorii, este tot atât de complexă ca și cea a delimitării lor, ceea ce se vede din propunerile diverse ale lingviștilor. În gramatici ale limbii germane se găsesc ca subclase: În gramatici ale limbilor standard din diasistemul slav de centru-sud (sârbă, croată, muntenegreană), unele
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
vedere epistemic, apreciativ sau deontic", GALR II: 523)34. Expresiile lexicale adverbiale de tipul într-un mod abuziv/alert/amănunțit/creativ/grupat/meschin sau într-un chip echivoc/palpabil/remarcabil/viu (vezi Anexa III) nu funcționează, în mod uzual, ca modalizatori. La modul + adjectiv, expresie lexicală frecventă în limba actuală, percepută ca emfatică 35, pare a fi, în unele utilizări, o variantă a sintagmelor cu în modul/într-un mod. În corpus, adjective precum absolut, colectiv, concret, constructiv, conștient, declarativ, direct
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
dialectică dintre text și context, căci fiecare act de limbaj afectează contextul. Pivotul relației dintre enunț și context este enunțarea a cărei abordare poate fi lărgită sau limitată. În sens restrâns, strict lingvistic, este vorba despre "cercetarea procedeelor lingvistice (deictice, modalizatori, termeni evaluatori etc) prin care locutorul își imprimă marca în enunț, se înscrie în mesaj (implicit sau explicit) și se situează în raport cu el (problema distanței enunțiative). Este o tentativă de reperare și de descriere a unităților de orice natură sau
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ø)", "ea și-o fi închipuit (ø)"), adică nimic nu poate satura întrebarea deschisă de pronumele interogativ ("să înțeleagă ce")166. 4.6. Ghilimelele În scris, modalizarea autonimică prin ghilimele este cea mai discretă și cea mai frecventă. În timp ce majoritatea modalizatorilor ("într-un fel", "mă scuzați de expresie"...) se inserează în firul discursiv, plasându-se pe un plan diferit de cel al frazei, fără să indice clar despre ce vorbesc, ghilimelele încadrează tipografic elementele la care se referă, fără a rupe
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dezbătut", Gore și ceilalți se află în universuri paralele care "se suprapun sau se substituie reciproc"231. Acest gen de dialog, al "surzilor" este tipic pentru tehnica lui Eliade 232. O analiză pragmalingvistică ar scoate în evidență felul în care modalizatorul adverbial parcă gramaticalizează incertitudinea: când le povestește despre afacerile sale "parcă (s.m.) nimeni nu l-ar fi ascultat"233, când se laudă cu ceasul împărătesc cumpărat de la Odessa, "bătrânul, care parcă (s.m.) nici nu-l auzise, se adresă doamnei"234
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se lovește de aceeași lipsă de reacție a celorlalți: "nimeni nu se hotăra să răspundă"240. Replica lui Gore: "Mama voastră de nebuni"241 este refuzul oricărui conflict de înțelegere, al oricărei discrepanțe sau discontinuități în coerența propriei realități. Alături de modalizatorii utilizați în descrierea scenei din adăpostul antiaerian - indicii care-l fac pe lector să se îndoiască de cele întâmplate - afirmația lui Gore: "Crezi că dacă am băut adineauri doi litri de vin pe nemâncate, mi-am pierdut mințile"242 și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și la verbe cu care nu este compatibil semantic (a ajuta, a crede, a întreba, a obține, a urmări, a vrea etc.); în astfel de cazuri, sensul cuvântului se deplasează contextual spre "cert", "cu siguranță", "cu fermitate", el funcționând ca modalizator epistemic de certitudine, utilizat de locutor ca intensificator 14): Intrăm imediat în ședință. Ceea ce am să obțin în final foarte clar este ca copiii să plece din această tabără. (C. Adomniței, ministrul Educației și cercetării - Realitatea TV, 11.VII.2007
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
la fel, să se spună", a încheiat Boc. (TV Antena 3, 25.II.2006)15. Uneori oamenii politici combină formula (foarte) clar cu verbul a trebui, aparent pentru a sugera obligativitatea transparenței într-un sistem democratic. Prezența acestui verb, ca modalizator deontic, imprimă un aspect autoritar mesajului politic, prin capacitatea sa de a crea acte de vorbire directive 16: Trebuie s-o spun foarte clar și răspicat:"Trebuie să facem deosebire între demagogie și democrație". (E. Boc - TV Antena 3, 3
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
auxiliarelor: „Închinare-aș și n-am cui , / Închinare-aș murgului.”, „Plecat-am nouă din Vaslui / Și cu sergentul zece.” (V. Alecsandri). În afara mijloacelor de natură morfologică, sensurile gramaticale se exprimă și prin mijloace fonetico-prozodice (morfeme suprasegmentale) și sintactice: topica și modalizatorii (verbe semiauxiliare și adverbe de modalitate). Dintre morfemele suprasegmentale, intonația exprimă cazul vocativ, redundant, concomitent cu dezinența specifică: „Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?” (M.Eminescu, I, p. 127) sau anulând omonimia cu nominativ-acuzativul: „Din
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stă (vrea) să plângă. Stă (vrea) să ploaie. Prin verbe cu conținut aspectual 20 se exprimă toate sensurile: a începe, a prinde, a continua, a termina etc.: Începe (prinde)/continuă să ploaie. Adverbele realizează și exprimă diferite sensuri aspectuale ca modalizatori: tot: Și tot cântă. mai: Nu mai cântă. iar: Iar cântă. sau ca unități lexicale cu funcție sintactică: din nou: A venit din nou. mereu: Vine mereu. MODULtc "MODUL" Dacă aspectul (varianta subiectivă) modalizează direct planul semantic al categoriei gramaticale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-un fel a unui obiect, ce unul îl vede așa, altul altfel, îi unește în înțelegere.” (M. Eminescu, P.L., p. 24) sau o circumstanță condițională: „Te rog să procedezi așa, altfel, nu ai nici o șansă.” c. Adverbele de modalitate (modalizatorii) exprimă categoria modalității, al cărei conținut rezultă din raportul dintre conținutul obiectiv al comunicării și interpretarea (comentarea) lui de către locutor. Se alătură, în exprimarea acestui conținut, categoriei gramaticale a modului, verbelor cu conținut lexical modal (a putea, a trebui, a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Da-mpărate!” (Ibidem, p. 146), „Dar dacă vrei cu crezământ/ Să te-ndrăgesc pe tine,/ Tu te coboară pe pământ,/ Fii muritor ca mine.// Da, mă voi naște din păcat,/Primind o altă lege.” (Ibidem, p. 173) Adverbele modalizante 2 (modalizatorii) subiectivează enunțul din perspectiva atitudinii subiectului vorbitor față de realitatea interpretată lingvistic; locutorul își poate asuma acest conținut sau se poate detașa de el, îl poate situa în interiorul corelației real-aparent, certitudine-probabilitate etc. În legătură cu sfera relativ amplă a posibilităților de comentare a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbe și „subordonat” intervine conjuncția că sau să: „Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc.” (M.Eminescu, I, p. 163) Poziția autorilor ultimei ediții a Gramaticii Academiei a rămas în esență aceeași. Deși aceste adverbe sunt considerate, funcțional, modalizatori (vol.I, Adverbe modalizatoare, p.599 ș.u., vol.II, în interpretarea Predicatului, pp.249-251, și în cap. Modalitatea, p.673 ș.u.), "Semantic, toate au calitatea de predicat semantic, primind drept argument o întreagă propoziție (...) (Firește că a învățat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
muzica, pădurea / Pe acestea le-ndrăgii.” (M. Eminescu) 3. marcă a funcției sintactice de complement direct (realizată și propozițional), aparținând genului personal (și concomitent morfem de acuzativ al pronumelui relativ): „Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă.” (M. Eminescu) 4. modalizator; printr-o schimbare în plan semantic, prepoziția pe rămâne în sistemul sintactic al limbii nu ca element de relație, ci dezvoltând (în structura prepoziției compuse pe la) o funcție semantic-sintactică, de relativizare (a coordonatelor temporale sau spațiale): Vin pe la ora cinci
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prepoziției compuse pe la) o funcție semantic-sintactică, de relativizare (a coordonatelor temporale sau spațiale): Vin pe la ora cinci. vs Vin la ora cinci. Vin pe la moară. vs Vin la moară. Observații: Enunțul „Vino pe la moară.”, cu funcția semantico-sintactică de relativizare a modalizatorului pe, se deosebește și de enunțul „Vino pe la moară.” cu prepoziția compusă pe la, introducând un circumstanțial de loc, expresie a direcției: „Vino pe la moară; pe acolo e mai puțin primejdios.” Latc "La" 1. prepoziție: „Noi reducem tot la pravul azi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singurul element interogativ: „Putut-au oare-atâta dor / În noapte să se stângă Când valurile de izvor / N-au încetat să plângă?” (M. Eminescu) În limba veche avea același rol adverbul au, prezent și în poezia eminesciană, pentru caracterul său modalizator: „Au la Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii?” (M. Eminescu) Cel mai adesea, enunțurile interogative totale se disting de cele asertive numai prin intonație: „Îmi aduc aminte, poate / Că făcui parte din toate?” (T. Arghezi) În enunțurile analitice realizate ca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și cel cognitiv sunt dublate, în aceste cazuri, de scopul persuasiv; - în ambele situații, însă, textul are o structură specifică (ipoteza/teza, argumen tația, concluzia), fiind organizat ca serie de raționamente înlănțuite prin indici textuali specifici (organizatori textuali, conectori argumentativi, modalizatori etc.); - sunt utilizate strategii și tehnici argumentative: strategia cooperării (adresare directă, apeluri la rațiune, la valori etice, la înțelegere, sensibilitate etc.), strategia negației polemice (se exprimă dezacordul față de un anumit punct de vedere), strategia discreditării (se contestă probitatea, competența unor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
căci, pentru că, deci, așadar, prin ur mare, totuși, deși, precum, la fel ca, diferit de, în afară de, pe lângă; sub aspectul, pe fon dul; fie..., fie etc.); - verbe evaluative: Eu consider că.../sunt de părere că/mi se pare/aș aprecia că...; - modalizatori: adverbe de mod, care exprimă atitudinea emițătorului (desigur, firește, cert, evident, imposibil etc.). 2.3.3. Textul narativ Textul narativ se definește ca un tip textual complex, ce constă în povestirea/relatarea unor întâmplări, a unei serii de evenimente reale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
etc.; - nivelul lexicosemantic se caracterizează prin limbaj denotativ, cu termeni științifici/teh nici (neologisme de circulație internațională), cu abrevieri și simboluri specifice domeniului (metalimbajele proprii fiecărei științe); - la nivel morfosintactic sunt folosite frecvent construcții argumentative (structuri sintactice de argumentare, conectori, modalizatori etc.), verbe evaluative, forme verbale impersonale sau la persoana I plural (pluralul academic/al autorului) etc. Aspecte particulare - Studiile critice/eseurile din sfera științelor literaturii (istoria și critica literară, estetica și hermeneutica, literatura comparată etc.) alcătuiesc o categorie aparte de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
obiect este chiar materialul lingvistic. Enunțurile metalingvistice fragmentează desfășurarea liniară a discursului autonom în favoarea preciziei în actualizarea și crearea sensului, aspect considerat de către întemeietorii praxematicii ca un argument important în susținerea teoriei lor. V. dialogism, eterogenitate enunțiativă, funcții ale limbii, modalizator, producere a sensului, text, textualitate. REY-DEBOVE 1978; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO METONIMIE. Identificată inițial pe terenul retoricii și analizată apoi sub numeroase aspecte ca figură de stil (sau ca figură semantică), metonimia este rezultatul unei substituiri prin care se
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
procesele de structurare integrală a discursului: tipuri de discurs, scena enunțării, interdiscurs etc. Cu alte cuvinte, studiul mărcilor lingvistice ale modalizării trebuie pus în relație cu factorii extralingvistici care modelează situația de comunicare specifică a discursului în atenție. V. modalitate, modalizator. DUCROT - SCHAEFFER 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. MT MODALIZATOR. Se numește modalizator un mijloc prin care locutorul își manifestă aprecierea asupra propriului enunț, care se concretizează printr-un cuvînt, sintagmă sau propoziție avînd în frază rolul de a arăta condițiile de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discurs, scena enunțării, interdiscurs etc. Cu alte cuvinte, studiul mărcilor lingvistice ale modalizării trebuie pus în relație cu factorii extralingvistici care modelează situația de comunicare specifică a discursului în atenție. V. modalitate, modalizator. DUCROT - SCHAEFFER 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. MT MODALIZATOR. Se numește modalizator un mijloc prin care locutorul își manifestă aprecierea asupra propriului enunț, care se concretizează printr-un cuvînt, sintagmă sau propoziție avînd în frază rolul de a arăta condițiile de realizare a unui proces, de a explicita punctul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]