64,060 matches
-
nu e decât o continuare a modernității" sau o ,pseudomorfoză" a ei (p. 451). Prin urmare: ,Postmodernul este un modern care se iluzionează că a încetat să mai fie modern. De aceea, decât să fii postmodern, mai bine să fii modern. Iar decât să fii modern pur și simplu, mai bine să fii un modern conștient de răul aflat la pândă în formula modernității, adică un modern tulburat" (p. 451). De ce am insistat puțin pe modul lui H.-R. Patapievici de
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
a modernității" sau o ,pseudomorfoză" a ei (p. 451). Prin urmare: ,Postmodernul este un modern care se iluzionează că a încetat să mai fie modern. De aceea, decât să fii postmodern, mai bine să fii modern. Iar decât să fii modern pur și simplu, mai bine să fii un modern conștient de răul aflat la pândă în formula modernității, adică un modern tulburat" (p. 451). De ce am insistat puțin pe modul lui H.-R. Patapievici de a înțelege raportul dintre modernitate
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
Prin urmare: ,Postmodernul este un modern care se iluzionează că a încetat să mai fie modern. De aceea, decât să fii postmodern, mai bine să fii modern. Iar decât să fii modern pur și simplu, mai bine să fii un modern conștient de răul aflat la pândă în formula modernității, adică un modern tulburat" (p. 451). De ce am insistat puțin pe modul lui H.-R. Patapievici de a înțelege raportul dintre modernitate și postmodernitate? Pentru că avem nevoie de el ca termen
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
să mai fie modern. De aceea, decât să fii postmodern, mai bine să fii modern. Iar decât să fii modern pur și simplu, mai bine să fii un modern conștient de răul aflat la pândă în formula modernității, adică un modern tulburat" (p. 451). De ce am insistat puțin pe modul lui H.-R. Patapievici de a înțelege raportul dintre modernitate și postmodernitate? Pentru că avem nevoie de el ca termen de raportare pentru ideile lui Ion Bogdan Lefter din volumul său Recapitularea
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
polemica dintre I. B. Lefter și H.-R. Patapievici pe tema raportului dintre modernitate și postmodernitate sau dintre modernism și postemodernism sunt inevitabile, necesare și profitabile pentru confruntările actuale de idei. E oare chiar așa de mare distanța între un ,modern tulburat" și un postmodern?
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
Râdeam și pentru că bunul nostru părinte semăna leit cu o maimuță bătrână. Scenă pe care o am și acum în minte. Preotul următor,... Grama,... - dacă tot l-am dat pe celălalt în vileag - era în schimb unul tânăr, foarte învățat, modern în întreg felul lui de a fi. }iu minte că avea dinții deși, albi-albi ca zăpada și tăioși și-o bărbuță neagră, scurtă, de muschetar. Un ins ager, curat, cu respect de literatură și de filosofie, îndemnându-ne să citim
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
care se deschide romanul, dedicate celor două pesonaje centrale: Flora Tristán și nepotul ei, pictorul Paul Gauguin. După acest moment, a intrat în sală Mario Vargas Llosa care a vorbit despre geneza cărții sale și despre rolul utopiei în timpurile moderne. A fost o lansare în care cuvânt și imagine și-au dat mâna pentru a descrie procesul creator și documentarea realizată de scriitor pe urmele pașilor pesonajelor sale, de-a lungul întregii lor vieți atât de tumultuoase. Flora Tristán șí
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
romantism tenebros. în schimb, clasicul Costache Negruzzi a știut ,să renunțe la nuvela senzațional-romanțioasă și să păstreze din romantism doar câteva procente menite a-i doza dominanta clasică spre a o face mai vie, mai colorată, mai pe gustul cititorului modern". în Alexandru Lăpușneanu, prima capodoperă a nuvelei românești e de semnalat ,aportul componentei clasice derivată din clasicismul tipologic, care cenzurează eventualele excrescențe romantice și conferă observației și notației realiste maxima economie și stringență, triumfătoare în lapidaritatea memorabilă de edict latin
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
inițial în ,Caiete critice", nr. 1-2 din 1986, număr de referință pentru declanșarea dezbaterii despre postmodernism la noi. Secvențele pe care le scrie Ion Bogdan Lefter dintr-un proiectat ,roman de idei" urmează parțial exemplul lui Adrian Marino din studiul Modern, modernism, modernitate (1969), capitol dintr-un dicționar al ideilor literare, însă fără ca mult mai tânărul cercetător să năzuiască spre un caracter erudit și sistematic, care să epuizeze sursele. Adoptă un sens explorator, de inaugurare a unei teme. Criticul este el
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
Floarea un intelectual! Marița e servitoarea tînără și abuzată, excedată de corvezi. ,Marița" e și porecla încălțătorului de cizme folosit cîndva de ofițeri. Dar acum trupele NATO poartă bocanci și Marița a rămas în bucătărie, ca slugă chinuită. Orice soție modernă poate reproșa soțului că a devenit Marița lui. Maria, uneori Măria, este nevasta lui Ion din bancuri. Cuplul Ion-Maria este familia standard de 2,4 membri care consumă zilnic 1,18 ouă. Ion nu apare în glumele autohtone fără Măria
De la lume adunate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11337_a_12662]
-
Liana Tugearu Ivit într-un mediu încărcat de prestigiul unei temeinice școli clasice, cea rusă, cu o tradiție de peste două sute de ani, dansul modern și-a făcut loc târziu și cu greutate în fosta Uniune Sovietică și în Rusia de astăzi. El a apărut nu prin ruptură, ca în alte locuri - fapt care nu ar fi fost permis de regimul politic comunist, alergic, ca
Teatrul de balet Eifman by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11330_a_12655]
-
Chris Wickham ha introdotto un' impetuosa ventata polemică, contestando la consolidată idée reçue che le rădici identitarie d'Europa risalgano sin all'Alto Medioevo 1. D'altronde, anche l'opinione, în qualche modo opposta, che solo a partire dall'età modernă sorgano davvero valori comuni a tutto îl continente, troverebbe certo obiezioni în chi ritiene invece che essa non possa che essersi sedimentata în una ben più longue durée, risalendo șino ad Omero e Cicerone e poi alla sintesi cristiano-medievale. Non
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
e nemici Îl confine racchiude fisicamente, mă ancor più simbolicamente, l'universo di ciò che è (o prevediamo sia) familiare, noto, affine a noi. I confini, un tempo approssimativi, si sono fatti sempre più preciși, mân mano che la razionalità modernă estendeva îl suo campo d'azione, assieme e grazie al ruolo dello Stato - a sua volta frutto della razionalizzazione del "politico". Non è, în ogni caso, lo Stato moderno a generare l'idea di confine. Anche le organizzazioni sociali più
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sospetto sistematico nei confronti dell'estraneo, consentendo la convivenza pacifica, all'interno degli spazi urbani, di numeroși nuclei familiari di diversă provenienza, nonché di diverși gruppi sociali ed anche di differenti etnie, di differenti culți, ecc. La complessità delle società moderne non ha tuttavia cancellato îl concetto di confine: benché abbia reso possibile ridurre la distanza - sia fisica che sociale e psicologica - fra soggetti tra loro estranei (perché privi di legami di consanguineità, provenienza geografică, ecc.), ha continuato a far riferimento
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
l'aspetto di frontieră, fisicamente stabilită e militarmente presidiata. Se i confini antichi, meno dettagliati nella loro estensione geografică (mă non per questo assenti), lasciavano sussistere territori "di nessuno", zone franche che restavano escluse dalla spartizione universale del globo, îl moderno assetto politico del mondo ha cancellato questi residui di incertezza, facendo în modo di racchiudere entro frontiere ogni porzione dello spazio geografico a disposizione (neppure i mari e le acque restano del tutto esclusi da questo universale bisogno di attribuzione
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
politică. Vanifica e irride i tentativi che comunità nazionali e subnazionali compiono per costruire un proprio sistema di vită o per decidere del proprio destino, rendendoli simili a quelli delle comunità di sudditi în epoca feudale, all'alba dell'età modernă"10. Gli Stați, nonostante i loro attributi di sovranità, non possono determinare îl proprio destino, perché unico arbitro dei destini generali è questa "forza cieca" del capitale "liberato" e capace di assumere l'intero globo come orizzonte della propria azione
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
che chiude e preclude îl passaggio e îl contatto - segnando l'orizzonte ultimo del nomos - derivă da una difficoltà ancor più radicale, ovvero quella di tenere insieme democrazia e sovranità. Se pensiamo ai processi storici di democratizzazione registrati nell' epoca modernă în Occidente, ci risulta impossibile separare îl risultato di quei processi - l'attuale democrazia inclusiva e pluralistă - dagli Stați nazionali nei quali essi și sono realizzati; mă lo Stato nazionale a sua volta è impensabile senza îl concetto di sovranità
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sollecitata da quelle esigenze [...] e le dimensioni demografiche e culturali che compongono, e per alcuni decompongono, la nazione" (Ibidem, p. 26). 3 Ibidem, p. 34. 4 Cfr. G. Egighian, Homo Munitus, în P. Betts - K. Pence (a cură di), Socialist Modern: East German Everyday Culture and Politics, University of Michigan Press, Ann Arbor 2008. 5 W. Brown, Stați murați, sovranità în declino, cît., p. 33. 6 Ibidem, p. 34. 7 Ibidem, p. 28. 8 Ibidem, p. 29. 9 Ibidem, p. 60
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
della comunità di culto, giuridica e politică" ( C. Schmitt, Îl nomos della terra, cît., p. 65). 13 Schmitt sottolinea l'importanza che, nella storia del nomos occidentale che egli traccia, assume la scoperta del Nuovo Mondo agli albori dell'età modernă. Di particolare rilievo, a suo giudizio, le cosiddette "linee d'amicizia" che vengono fissate da accordi tra le potenze coloniali già fra îl XVI e îl XVII secolo. La loro stessa esistenza dimostra che în quell'epoca era stato stabilito
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
una moltitudine di persone (i cittadini e i "governati"), le implicazioni del concetto di sovranità appaiono nitidamente sotto la forma di una problematică "convivenza degli opposti". 22 Quando parliamo di "origine contingențe", ci riferiamo all'origine storica della democrazia "dei moderni": la democrazia antică și pone al di fuori di questo discorso, poiché richiama un altro ordine di questioni (comunque non irrilevanti). 23 În quest'ottica, îl rifiuto dell'Unione Europea di farsi a sua volta Stato o super-Stato risulta motivato
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
l'opposto di ciò che, nella sua formulazione originaria, în realtà afferma. Bibliografia BROWN, Wendy, Stați murați, sovranità în declino (2010), ed. it. a cură di F. Giardini, Editori Laterza, Roma-Bari, 2013. BETTS, Paul, PENCE, Katherine, (a cură di), Socialist Modern: East German Everyday Culture and Politics, University of Michigan Press, Ann Arbor, 2008. DAHL, Robert A., Poliarchia. Partecipazione e opposizione nei sistemi politici (1971), F. Angeli, Milano 1990. DIAMOND, Jared , Îl mondo fino a ieri. Che cosa possiamo imparare dalle
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a Germaniei, au accentuat și mai mult această conflictualitate, reașezând lumea pe cel mai periculos butoi de pulbere din câte au existat vreodată pe Terra, cu cea mai mare concentrare de ogive nucleare, de tancuri, avioane și alte arme ultra moderne, chiar dacă lumea nu a încetat să progreseze, să construiască, să trăiască frumos și să iubească. Cei doi poli de putere - Statele Unite și Uniunea Sovietică - au reașezat Europa la mijloc, între ei, ca pe un fel de zonă de siguranță strategică
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
lovit toate obiectivele, potrivit declarațiilor Ministerului Apărării. Durată zborului a fost de două ore de la lansare 3. Este vorba de rachetă de croazieră rusească 3M-14T Kaliber, de generație nouă, stealth, cu o viteză de 700-800 km/h, similară celei mai moderne variante a RGM/ UGM-109E Tomahawk. Culoarul strategic Marea Neagră, Marea Egee, Marea Mediterana este omologul de Sud al culoarului strategic baltic, având cam aceleași funcții cu acesta, dar mult mai complexe. Să nu uităm că de aici au pornit, în 1962, cargourile cu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a testa noile mijloace de luptă, componența logistică de intervenție rapidă, cu forțe clasice și forțe speciale, în cooperare cu Chină și cu Iranul, la mare distanță, sistemele de protecție prin bruiaj sau prin alte mijloace, unele dintre ele foarte moderne. Cu această ocazie, Rusia controlează deja litoralul mediteraneean sirian și își amplasează forțe și mijloace pe culoarul strategic maritim de sud, pe unde urma să treacă și conducta South Stream, relevment zero cu North Stream din Marea Baltica. Nu întâmplător, desigur
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
posibile ale Rusiei trec dincolo de principiul suficientei, demonstrând că forța acestei mari puteri nucleare este total diferită de cea cu care aceeași Rusie a combătut rebelii ceceni și care a invadat, în 2008, Georgia. 5. Înarmarea Rusiei cu mijloace foarte moderne, inclusiv douăzeci de submarine nucleare de ultimă generație, rachete de croazieră, sisteme de arme sofisticate, sisteme de război electronic deosebite, mai ales în ceea ce privește bruiajul, noi tehnologii stealth, tancuri, mașini de luptă și avioane de generația a 5-a și chiar
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]