149 matches
-
Pandele, dramaturgul, care „dactilografiază, noaptea, chinuit de insomnii, iar ziua «dormind cu capul pe manuscris»”. „dacă rămâneți peste noapte.” Ezra Pound. Cioran: „Să nu te fi născut, numai să te gândești la asta, ce fericire, ce libertate, ce spațiu!” Ce moftangiu! Tristețea e că viața cuiva poate să fie în așa fel încât, într-adevă r, mai bine nu s-ar fi născut. Am o natură fericită pe care n-o întunecă decât neliniștea. Ce noroc mai mare poți să ai decât
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3097_a_4422]
-
dintre patronimele și prenumele lor. Pe lângă aceste snobisme ale căror adepți privesc spre străinătate, cel naționalist apare și el, printre « Latiniștii » care încearcă să șteargă lexicul ne-latin din limba română, folosind cuvinte artificial formate că "amic" sau "amor", printre « Moftangii », cu "Rromânul" și "Rromânca", sau printre oamenii care își atribuie origini cât mai posibil « neaoș românești » mergând până a își schimbă numele insuficient românesc. O formă mai rară de snobism literar apare la oraș în anii antebelici, în jurul românului « Maitreyi
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
zilele de ședință. Gestul prin care Rosetti reușește alegerea lui Maiorescu la colegiul I de Iași e o probă de prestanță, în ape politice neliniștite pînă azi. Șah și mat are tensiunea care se răsuflă a fiecărei schițe, drama oricărui moftangiu. Republica de la Ploiești și războiul de pe Rin, istorică întîlnire de interese! Totul e urgent, stare de asediu, dejunuri iepurești. Prezidentul așteptat cu înfrigurare la consiliu se pierduse la o partidă de șah. Marile mize iau mat în jocuri mici. Mai
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
însă să fie ceea ce a fost dacă n-ar fi trăit o parte din viața sa împreună cu Eminescu, care pentru dânsul era o nesecată comoară de știință și îndemnuri binecunoscute". ÎI provoca pe poet, numindu-l pe Kant "un mare moftangiu", și a devenit el însuși, într-o oarecare măsură, "kantian", ca urmare a acestei ațâțări, cel puțin în eseul Câteva păreri, unul dintre textele fundamentale de poetică modernă, comparat de Theodor Codreanu cu Principiul poetic al lui Edgar Poe. Caragiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este irepresibilă, numai că, în contact cu ea, marile personalități precum Caragiale, caută un culoar paralel distinct, sau poate chiar contradictoriu. Din păcate, poziția lui Caragiale față de filosofie îmbracă haina eroilor din O noapte furtunoasă, drept care Kant devine un "mare moftangiu", iar în filosofie este nevoie de ceva "piperat". Numai vorbirea e zeflemitoare de astă dată, în fond, Caragiale, dedându-se la analize de o mare finețe. Reținem în treacăt și o informație strict ziaristică, o bârfă care a fost escaladată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
n.n.) și comedie. lar Călinescu îl considera unicul "geometru" din literatura noastră (poate o poantă la adresa lui Ion Barbu). Iar argumentația "divinului critic" e formală și minoră. Interesantă și orișicum ciudată ne apare acum terminologia polemică (poate filosofică) a lui Caragiale: moftangii, spanac, categorie a "strănutului" (?), o acustică a zgomotului, marea trăncăneala, langa-danga, sucituri, s-ar zice că totul este privit prin oglinzi deformate, așa cum stă bine oricărui caricaturist sau unui autor de mega-epigrame. Dar nu este exclus nici efectul unor dioptrii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
această stare "moft" (ms. 2258) în mod surprinzător prin anii 1867-1868. "Cea mai comică noțiune românească e moftul antiteză neîmpăcată și în sine atât de ridicolă dintre aparența exterioară și fondul intern. Cel mai antitetic și mai comic caracter e moftangiul. Tartuffe e un moftangiu. Comica excelentă a postulanților din Millo director (piesa lui Alecsandri) consistă întru aceea că sunt moftangii. Toți suspină pentru patrie cu fizionomia cea mai plângătoare de pe lume și toți nu vor binele, ci numai posturile patriei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2258) în mod surprinzător prin anii 1867-1868. "Cea mai comică noțiune românească e moftul antiteză neîmpăcată și în sine atât de ridicolă dintre aparența exterioară și fondul intern. Cel mai antitetic și mai comic caracter e moftangiul. Tartuffe e un moftangiu. Comica excelentă a postulanților din Millo director (piesa lui Alecsandri) consistă întru aceea că sunt moftangii. Toți suspină pentru patrie cu fizionomia cea mai plângătoare de pe lume și toți nu vor binele, ci numai posturile patriei" (p. 140). D-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și în sine atât de ridicolă dintre aparența exterioară și fondul intern. Cel mai antitetic și mai comic caracter e moftangiul. Tartuffe e un moftangiu. Comica excelentă a postulanților din Millo director (piesa lui Alecsandri) consistă întru aceea că sunt moftangii. Toți suspină pentru patrie cu fizionomia cea mai plângătoare de pe lume și toți nu vor binele, ci numai posturile patriei" (p. 140). D-l Th. Codreanu demonstrează astfel că Eminescu e "un semănător de arhei". "Miracolul e că I.L
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
substanța. Sensul dat de Arghezi caragialismului derivă dintr-un mod comun de a se instala în lumea valorilor răsturnate. Mundus inversus e, și pentru autorul Spinilor de hârtie, scena interminabilă (theatrum mundi) unde, zilnic, au loc reprezentații ale miticilor, ale moftangiilor, ale oportuniștilor și demagogilor, într-un cuvânt ale unei lumi percepute de suprasenzorialitatea lui "simț enorm și văz monstruos". Caragiale se postează în interiorul acestei lumi și o contemplă dezinvolt, "asumându-și rolul de comediant, el joacă și asită la propriul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la muzeul marelui armean. Final de voiaj, dejun la Gambrinus, restaurantul lui Nenea Iancu, de unde și-a cules personajele schițelor cu berării. N-a avut succes cu berea Luther, dar i-a identificat pe Lache și Mache printre băutori, chibiți, moftangii, zeflemiști („Ai parale, Mitică?” „Nu umblu cu metal; mi-e frică de trăsnet!”). Berăria lui Caragiale n-a fost de fapt aici, clădirea de astăzi a fost ridicată și deschisă pe la 1915, deasupra erau camere de hotel, avea linii telefonice
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
vederea zețarului”. De asemenea, la rubrica „Din zbor”, care conține și multe justificate observații de natură morală ori mici portrete satirice schițate cu iscusință, mai în fiecare număr sunt prezente înțepături la adresa revistei concurente și a directorului ei, considerat „un moftangiu”. Apariția în cotidianul „Vestea” a unui articol dedicat lui Caragiale provoacă din partea lui Vellescu o reacție iritată (Biografia unui om maaare!?). Criticile sunt îndreptate și spre literatura „directorului mofturilor bucureștene”. Acesta, se spune cu ironie, ar pregăti o comedie nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285226_a_286555]
-
pare un Trahanache tânăr și aventuros, mai liric prin vârstă și mai pătimaș prin temperament, Ținând seama de multitudinea Îndeletnicirilor și a titlurilor cu care-și declină identitatea; În lipsa lor, insul Își pierde individualitatea socială, devine un nimeni, adică un moftangiu: „al domniei-voastre preasupus și preaplecat, Rică Venturiano, arhivar la judecătoria de pace circumscripția de galben, poet liric, colaboratore la ziarul Vocea Patriotului Naționale, publicist și studinte În drept...” și ar putea continua. Dar Rică e „În primăvara existenții sale! de-
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
sau făcând vizite, ieșind la Șosea, pierzând vremea prin berării, la taclale ori mutându-se de la numărul X simplu la același număr X-bis (plasate pe aceeași stradă), mâncând și bând etc. Însă, așa cum se glosează pe tema petrecerii, din perspectiva moftangiului „petrecerile cu mult Înainte pregătite rar se Întâmplă să iasă bine; câtă vreme, cele Încinse așa din Întâmplare, pe negândite, aproape totdeauna izbutesc frumos... De ce oare? - De ce, de nece - nu trebuie să ne batem mereu capul să filozofăm, să tot
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Așa cel puțin gândesc eu, și de aceea am petrecut așa de frumos alaltăieri noaptea.” (Repausul dominical). Pentru tipograful care În zori pleacă, totuși, la slujbă băutura e viciu, pentru amicii În repaus prelungit ea e virtute. În ipostază feminină, moftangiul e Rromânca; ea e - indiferent de clasă socială, de educație ori de preocupări - snoabă, lăudăroasă, indiscretă, bârfitoare, ridicolă, insensibilă („Moftangioaica e o româncă bravă; ea știe suferi, cu hotărârea și eroismul caracteristic românului, tortura concertelor clasice, fort en vogue, astăzi
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
la o masă mai la o parte; ședem cât ședem, și Începe comèdia. Nu știu cum mă-ntorc cu ochii Înapoi, și pe cine gândești că văz la masa de la spate?... IPINGESCU: Pe bagabontul... JUPÂN DUMITRACHE: Pe coate-goale, domnule, pe moftangiul, pe mațe-fripte, domnule! Fir-ai al dracului de pungaș!... Bagabontul, nene, cu sticlele-n ochi, cu giubenul În cap și cu basmaua iac-așa scoasă. Cum m-a văzut - că trebuie să fi fost schimbat la față, cum sunt eu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
combătând „gangrenele societății”, ironizând sângeros „tombaterele”, lovind în „albi” (conservatorii), dar necruțând nici pe „roșii” (liberalii). Calambururi, porecle (unele de gust îndoielnic), sarcasme coborând câteodată până la invectivă aglomerează pamfletele lui O., care nu vede decât trădări, duplicități, lichele, poltroni și moftangii, indivizi gata oricând să-și vândă conștiința. Aceștia ar fi „iluștrii contimporani”, pe care îi și fixează în 1861 într-un volumaș cu acest titlu. În Dicționar politic sau Epoca pruso-ciocoiască, atacând justiția, clerul ș.a.m.d., el se dezlănțuie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
verb semiauxiliar, un verb copulativ și un nume (unitate lexicală sau unitate propozițională) Verbele semiauxiliare exprimă: • modalitatea: „Măi tartorule, nu mânca haram și spune drept, tu ești Gerilă... Tu trebuie să fii, pentru că și focul îngheață lângă tine...” (I. Creangă) „Moftangiul (...) poate fi sărac sau bogat, prost ori deștept (...) el a fost, este și va fi român adevărat...” (I.L. Caragiale) • temporalitatea: „În ceasul acela comparația pe care o făcea docentul de la Jena putea părea prezumțioasă. Mai târziu avea să fie prea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unor influenți (Tempora, Greu, de azi pe mâine"), funcționarul (Petițiune), pune țara la cale (O lacună, Situațiunea, Atmosferă încărcată, Amici), gazetarul (Reportaj), politicianul (Telegrame, 25 de minute), lumea bună (High-life). Personajul poate avea numele generic. Mitică poate fi din rândul "moftangiilor" sau din grupul "românilor verzi. Aceste instantanee de viață pot fi dramatizate, sunt construite în chip esențial pe dialog (Art. 214, Căldură mare, Petițiune, Amici, Justiție, Five o' clock, C.F.R. etc.). Unele momente și schițe au frânturi de limbaj plin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cherestegiul, striga lui Chiriac să vegheze la onoarea lui "de familist". Rică Venturiano ajunge în camera Vetei, soția lui Jupân Dumitrache. Miop, tânărul îndrăgostit o confundă pe Veta cu Zița și-i face declarații de amor. Văzând din stradă profilul "moftangiului", căpitanul în garda civică dă buzna în casă însoțit de Nae Ipingescu și de Chiriac. Rică Venturiano coboară pe schele, se ascunde într-un butoi, apare plin de var și are norocul de a fi recunoscut de Nae Ipingescu "ca
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pentru a ilustra moravurile societății omenești. Având un statut social onorabil, Jupân Dumitrache Titircă, poreclit "Inimă-Rea", este "cherestegiu", "căpitan în garda civică", bărbat căsătorit, cetățean ambițios, care reprezintă tipul încornoratului. El este gelos, plin de vanitate , deranjat de un "coate-goale", "moftangiul", "mațe-fripte", care se ținea după familia lui, la întoarcere de la spectacolul din grădina "Iunion". Are o anume infatuare prostească, lașitate, îngâmfare, amor propriu, fiind credul și naiv în privința onoarei de familist. Prostia, obsesia de a nu fi înșelat îl face
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe filiera catolică reprezentată de Veneția și Genova. Odată cu timpurile moderne, prin ricoșeu politic și cultural, urmându-se modelul occidental, inovațiile aveau, totuși, să pătrundă și pe teritoriul nostru. Ar fi greșit să credem că a fost doar timpul unor moftangii și bonjuriști, ci și al unor corifei care au eliberat la ceasul potrivit spațiul românesc din strânsoarea izolării. Trase de bividii, calești încărcate de geamantane pline de cărți și vise purtau spre drumul Parisului fii de boieri (Vasile Alecsandri, Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
său de a polemiza. Numai H. Sanielevici, dintre criticii români, a mai pus o notă atât de colorată în articolele sale de polemică pe teme de antropologie. Locul savanților „cu ardeiul în dos” de acolo este luat aici de „teoreticienii moftangii”, ilfovenii strecurați în spațiul culturii, „homunculuși livrești” etc. În sfera politicii caracterizările sunt ultimative și colorate ca o injurie: Hitler este un actor ratat, cu o „natură histrionică și neroniană”, Armand Călinescu e „un Tersite urât, mic, chior și șchiop
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
fiecare dată a doua postură. Când ai mei n-au ce mânca, nu mă întreb ce părere or să aibă despre modul în care le procur hrana de fiecare zi urmașii, posteritatea, grupurile de dialog social și alte asociații de moftangii trăiți cu frigiderele pline și plătiți să rămână morali de la buget. Dimineața, scriam la cartea despre Vermeer van Delft, citeam tomurile lui Ortega y Gasset, schițam romane pe care nu avea nici un rost să le încep, fiindcă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
eloges, demn de elogii. Interpretarea ultimă este foarte neconvenbilă pentru noi românii. Am putea să acceptăm pentru cuvîntul demnitar doar înțelesul de înalt funcționar de stat, excluzînd zorzoanele, farafastîcurile inutile. Evident că am putea avea o reacție virulentă din partea unor moftangii care ar ține morțiș ca demnitarul să fie demn și să aibă demnitate. Eu îi întreb pe acești căutători de nod în papură cum s-ar rezolva problema asta în România? Țara noastră are nevoie de mii de demnitari și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]