323 matches
-
colț, așezate pe o blană de urs, stăteau ghemuite două făpturi. Una era un lup. O femelă mărunțică și slăbită, respirînd sacadat, care-i privea cu ochi mari, calzi și iscoditori. Cealaltă? Un pui de Om, de bună seamă, o mogîldeață culcată pe spate care-și agita, fără răgaz, brațele și picioarele în aer. Lupino se apropie. Femela se ridică, păstrîndu-și calmul. Privirile li se întîlniră, și Lupino simți că-l lasă picioarele cînd, în semiîntuneric, o recunoscu. Stătea acolo, exact
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Stau cu mâna gata să atingă fruntea transpirată a lui Cavanosa. Văd vena care palpită pe fruntea lui, în timp ce omul fără chip stă încremenit, în fața unui Nissan cu îmbunătățiri. Acțiune. Portiera din dreapta-spate a mașinii se deschide. Un fel de mogâldeață se rostogolește din mașină, pe caldarâm. Mogâldeața iese din coconul în care stă învelită, apoi se desfășoară ca un covor. Pe verticală. O creatură foarte elastică, fără îndoială. Se trans formă. Acum nu mai e o mogâldeață. Statura ei a
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
transpirată a lui Cavanosa. Văd vena care palpită pe fruntea lui, în timp ce omul fără chip stă încremenit, în fața unui Nissan cu îmbunătățiri. Acțiune. Portiera din dreapta-spate a mașinii se deschide. Un fel de mogâldeață se rostogolește din mașină, pe caldarâm. Mogâldeața iese din coconul în care stă învelită, apoi se desfășoară ca un covor. Pe verticală. O creatură foarte elastică, fără îndoială. Se trans formă. Acum nu mai e o mogâldeață. Statura ei a atins dimensiuni nebănuite. E un monstru în
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Un fel de mogâldeață se rostogolește din mașină, pe caldarâm. Mogâldeața iese din coconul în care stă învelită, apoi se desfășoară ca un covor. Pe verticală. O creatură foarte elastică, fără îndoială. Se trans formă. Acum nu mai e o mogâldeață. Statura ei a atins dimensiuni nebănuite. E un monstru în toată regula. Un monstru, cu pielea verde și cu zeci de brațe. Mă aplec spre expertul în Special FX și îi zâmbesc. Ai făcut treabă bună, frate. Celelalte portiere se
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
merge într-adevăr, care-i avan tajul? în seara aia începuse să ne citească cum el și Tanti Justina, numiți în carte Yakul și Hâca, au făcut istoria lumii. Capitolul întâi începea așa: Când lotrul Nebunelea, zis Yakul, zări niște mogâldețe venind pe drumul Fălticenilor, odată slobozi de Yakul Hâca Mozol Aurel Vlaicu Neființă Avion la oblânc pe piticul Ghencea, care-i era șerb, și-l trimise într-un suflet să culeagă niscai bureți, câtă vreme dumnealui Nebunelea se va răfui
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
gardul din fundul grădinii și dispărea prin pădure. Își zicea că așa arătos cum era Toni și-o fi găsit o adoratoare. Într-o dimineață, când Petre stătea cu Ana pe băncuța de sub nuc, apăru Toni purtând în gură o mogâldeață care scâncea. Toni se apropie de Ana și depuse mogâldeața la picioarele ei. Era un Toni mic și drăguț, de câteva săptămâni, leit taică-său, negru, cu pieptul alb, dar cu o ureche și vârful cozii albe. Când se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
că așa arătos cum era Toni și-o fi găsit o adoratoare. Într-o dimineață, când Petre stătea cu Ana pe băncuța de sub nuc, apăru Toni purtând în gură o mogâldeață care scâncea. Toni se apropie de Ana și depuse mogâldeața la picioarele ei. Era un Toni mic și drăguț, de câteva săptămâni, leit taică-său, negru, cu pieptul alb, dar cu o ureche și vârful cozii albe. Când se văzu scăpat din colții părintești, cățelușul începu să dea din coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ciutură, Pâcu i-a făcut atenți pe cărăuși. Voi vedeți ce văd eu colo pe iazul de la Găinării? Cei întrebați și-au pus mâna streașină la ochi, să se apere de soare, și au privit spre locul arătat. Afară de o mogâldeață care bate cu ceva în gheață nu se vede nimic - a răspuns Hliboceanu. Stiți voi ce face omul acela acolo? a întrebat misterios Pâcu. Sparge gheața. Ce altceva? a răspuns moș Dumitru. Păi dacă nu știți, de ce vă băgați în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se opri. Un pârâit puternic și o lumină orbitoare, spartă Într-un mănunchi de scântei pulverizate ne paraliză un moment zbenguiala. Se auzi o bufnitură În spatele nostru. Ne-am Întors speriați. Undeva, sub firele de Înaltă tensiune, se zbătea o mogâldeață ciudată. Ne-am apropiat Încordați. Nu ne venea să credem ochilor. La picioarele noastre se afla o făptură stranie, cu ochii extrem de mari, de un albastru intens, fosforescent, cu un chip luminos, pudrat parcă de un polen din cel mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
până să aprinzi focul în sobă, dis-de dimineață, te uiți spre ușa care dă spre hol, acolo unde se formează iarna, țurțure de gheață, de să-l spargi cu toporul, nu altceva, și încerci să-ți distingi umbra ca o mogâldeață, mișcând aiurea, din care aștepți să apară, la o proximă mișcare a corpului tău, încă o umbră ceva mai mică și mai subțire. Firavă. Abia atunci auzi ecourile a două voci teribil de cunoscute: Că dacă n-ar fi sunat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acasă? Crede că mi s-o fi întâmplat cine știe ce!... N-aș vrea să fiu în locul ei...” Merg îndârjit, cu ochii țintă la luminița de acasă, dar... „Ce-i asta??? Doamne ferește!!! Pe albul omătului mi se pare sau chiar văd o mogâldeață care se zbate să înainteze prin nămeți! Mă frec la ochi. Poate mi s-o năzărit. Nuuu! Nu mi s-o părut deloc, ci este adevărul-adevărat!!! Se apropie văzând cu ochii!!! „Ce mă fac? Dacă îi un lup? Aici îmi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
văd noaptea mai bine ca ziua. Cred că îi tare flămând! Și uite cum se apropie! Nici nu-i pasă că troienele îs de două-trei ori mai înalte ca el”. Nu mai aud și nu mai văd nimic altceva decât mogâldeața care se zbate să ajungă la mine! Nici nu mai pot răsufla de frică. Un tremur grozav mi-a cuprins tot trupul. Îmi clănțănesc dinții în gură...Nu mai pot face nici un pas și uite dihania se apropie de mine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de o ușoară Înțepătură a șalelor. Împăratul Își luă ochelarii de pe noptieră și-i potrivi pe nas, iar lumea i se prezentă mai clară la raport. În patul alăturat mișcă o formă. — Filozofule, te-ai trezit? Întrebă Împăratul. Nici un răspuns. Mogâldeața se foi pe sub cearșaf, Înfățișând un gâtlej de satin care Înghite În sec, apoi murmură ceva. Ceva deloc filozofal, căci nici un Înțelept nu a lăsat posterității un „Hrmpf!“ ori un „Buerc!“, ci idei, tomuri, sisteme, poate chiar școli. Împăratul coborî
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca În timpul celor o sută de zile! Îmi lipsește doar o armată“, Își spunea Împăratul, În timp ce măsura cu pași mici și fermi dormitorul, zgâindu-se pe pereți, ca și cum acolo ar fi putut afla oștirea În cauză. Privirea Îi căzu pe mogâldeața din patul vecin și atunci Își aminti de colegul de cameră. Cu o mișcare autoritară, smulse cearșaful și dedesubt se ivi René Descartes, chircit În forma unui semn de Întrebare . Filozoful clipea des, păsărește. Plecând de sub cupola bretonului, un nas
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mutând bosonul În stânga, pentru a-i strânge mâna. — Ce-ai acolo? m-a Întrebat Qwa, curioasă. Vaaai, s-a luminat ea, când am deschis palma, ce mititel și frumușel e! Dă-mi-l și mie puțin. Când i-am așezat mogâldeața În podul palmei, o mică descărcare electrică ne-a făcut să tresărim și să ne căutăm privirile. Qwa a mângâiat ușor bosonul, iar apoi l-a ridicat până În dreptul rucsăcelului ei ciclamen. — Vezi ce bine se potrivesc? m-a Întrebat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și acum Ion Gheorghe Maurer. Pablo mă privi complice, ca și cum ar fi obținut o nesperată victorie. Conversația lor mi se părea pierdere de timp. Nu Înțelegeam nimic, mă plictisisem, voiam să plec. Dinspre capătul aleii se apropiau pășind agale două mogîldețe. Alți doi pensionari care ieșiseră pesemne să-și facă plimbarea de seară. — Noi am avut niște treburi În București și ne am gîndit să trecem să te vedem. Dar nu e chiar frig, nu? E o vreme plăcută. — Mda, consimți
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-mi umple casa de copii... Ce, noi, Sătenii nu sîntem de rasă?! Mereu îmi zic să... Dar imediat mă întorc cu gîndul la ea ce păcat că n-am talent la scris! -, mi-o amintesc cum m-a întîmpinat: o mogîldeață în pijamale de spital, cu pantalonii prea lungi și îmbrobodită, ca babele, cu o pelincă dintr-un finet decolorat, udă fleașcă, neîngrijită... Într-o perioadă cînd hăituiam și eram hăituit, brusc, m-am trezit față-n față cu ea: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ștam. 3. Incredibilele aventuri ale lui Știm și Ștam Știm și Ștam au apărut într-un borcan de muștar, în prima dimineață după ce am visat serpentine și draci. Dacă trebuia inventat un tărâm din care ei să se arate - niște mogâldețe serioase, străvezii, fără chip și fără vârstă, fără altă însușire deosebită decât aceea că existau -, atunci, borcanul acela pe care mama îl spăla bine odată ce muștarul se termina ca să-l transforme apoi într-un pahar gros, urât și rezistent, borcanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
poate de un cuțit, de o șurubelniță sau de o toporișcă, crucea aceea aparent banală care se colora însă în roșu ori de câte ori avea să se întâmple ceva. S-ar putea chiar (dar de aici și până la apariția improbabilă a unor mogâldețe într-un borcan de muștar nu mai e decât un pas) să nu fi fost nimeni, iar crucea să se fi ivit așa, simplu ca bună-ziua, fără să aibă nevoie de oameni cu cuțite, șurubelnițe sau toporiști. Oricare din variante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Micul duce, cuvîntul Neapole - „Să vezi Neapole, și apoi să mori“ - și din nou figura lui Poole, prăbușit Într-un fotoliu și mîncînd o felie de cozonac Într-o Încăpere strîmtă și Întunecoasă... Pe urmă doctorul Forester, aplecat asupra unei mogîldețe negre și Însîngerate... Amintirile se Înghesuiau, din ce În ce mai numeroase. O clipă, văzu chipul negrăit de trist al unei femei, care se confundă numaidecît În uitare, ca un om ce se Îneacă. Simțea că-i plesnește capul de durere sub năvala atîtor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
luasem pe variantă, pe drumul prin Slobozia, bănuind că din cauza vremii urâte șoseaua cealaltă va fi plină cu mașinile altor vilegiaturiști mohorâți. La câțiva kilometri după aeroportul Kogălniceanu, am văzut o autostopistă. Stătea sub un copac, mică și udă, o mogâldeață cu o mână albă ieșind dintr-un hanorac. Am oprit, nu puteam spune că nu aveam nevoie de companie. S-a urcat în mașină, mergea la București. Și eu. Avea 16 ani, părul blond și nu foarte lung era la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dragă, mai bună și mai sfântă femeie de pe pământ! Întotdeauna, după o zi de joacă, femeia scundă, zâmbitoare, cu părul acoperit veșnic de câte un batic înflorat, îi aduna la un loc și îi fericea cu biscuiți și bomboane. În timp ce mogâldețele înfulecau, cu o poftă nestăpânită izvorâtă din oboseala jocului, Bica le spunea povești. Cele mai îndrăgite erau acelea pe care ea le inventa și în care rolul personajului principal îl întruchipa câinele lup al vecinei de peste drum. Nepoții se înfiorau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pescari se oferiră să o traverseze cu barca spre Brăila. Dar protoistorica noastră se aruncă în apele învolburate ale Dunării și, înotând voinicește, descinse vioaie pe esplanada unde tocmai se încheiase Festivalul de Canto Hariclea Darclée. În clipa apariției ciudatei mogâldețe, care ducea în spate un rucsac mare cât Primăria, patru tenori, un bariton, două altiste și o soprană de coloratură au rămas fără voce, nu numai pe viață, ci și postum, bașca busculada, bașca avorturile spontane, copii inoculați brusc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mamei-Pământ, acum lehuză, pentru că a născut pe copiii săi; copiii-fuioare se ridicau mai clare pe cer și se ordonau în literele formulei chimice, pe când îmi sunau îndepărtat cuvintele Scripturii Dumnezeu a făcut pe om din țărâna Pământului (Facerea 2, 7). Mogâldețele erau luate în gheare de berze sosite din noapte. Deasupra caselor și maternității orașului berzele deveneau fuioare zburătoare care, eliberate de povară, țâșneau spre cer ca săgețile albe în beznă. Îngeri care se întorceau acasă până la următoarea naștere. * * * P ovestitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tocmai datorită bocancilor. Întotdeauna mi-a fost frică de lanurile de porumb. De la școală plecam împreună cu prietenul meu Gustav, ca să-mi pot sprijini gândurile, lanurile foșneau lovindu-mă cu știuleții uriași peste față, ciorile se roteau râzând cu croncănituri de mogâldețele pierdute în jungla foșnitoare, noi fumam uitând cu totul de școală și de magiștri. Mai opream să vedem ultimele vagoane urmând docile șarpele metalic, pe culoarul lui văzându-ne ca doi călători plecați pentru totdeauna din orașul în care legați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]