1,324 matches
-
Sarraute în 1956, „operele lui Joyce și Proust se înalță deja în depărtare asemenea unei epoci revolute. Timpul nu e departe când aceste monumente istorice nu vor mai fi vizitate decât... într-o tăcere respectuoasă și cu o admirație puțin mohorâtă." Pornind de la aceste cuvinte, autorul se va „trudi" pe parcursul cărții să arate „cât de actuali și de prezenți sunt Proust și Joyce în acest început de mileniu," cu alte cuvinte, să arate cât de postmoderni sunt cei doi scriitori. Prin
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
Fostul oponent, chiar dușman, Arghezi, îi scrie una dintre cele mai emoționante scrisori rămase de la scriitorii români (este reprodusă, integral, în note și arată că, și pentru consolarea eficientă e nevoie de talent). Lovinescu notează, succint ca de obicei: "Zi mohorîtă dimineața; după-amiaza diluvială. [...] Zi dominată de admirabila scrisoare ce-mi publică Arghezi în Informația. Plîng pur și simplu. Mi-o anunță, entuziast și alarmat, M. Celarianu". Urmează tirul telefoanelor celor care sînt la curent cu evenimentul. Pusă în balanța posterității
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
aprecia ca italienist, dar îl socotea "orgolios și sforar, binevoitor și atent ca de la înălțimi, condescendent și taler cu două fețe, florentin și machiavelic, din cap și până-n tălpile picioarelor". Profund antipatic i-a fost slavistul Petre Cancel, un nevropat mohorât și bizar, și, oarecum pe aproape, Mihail Dragomirescu, al cărui portret alunecă în caricatură, îngroșând mult părțile negative și nerecunoscându-i nici un merit. Alexandru Ciorănescu afirmă că nimeni nu l-a luat în serios, mai toți criticii epocii interbelice desconsiderându
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
lui Ion Pillat sau potolea incertitudinile celuilalt prieten al său, Ion Marin Sadoveanu, căci cumințenia lui ancestrală ținea în frâu plăsmuirile arzătoare ale propriei sale simțiri și imaginații fantastice, având astfel puterea să-i înfrâneze pe alții. În iarna aceea mohorâtă, Dr. V. Voiculescu venea adesea să-și viziteze prietenul bolnav. Pășea ușor prin hol intrând în odaia acestuia ca o chilie, dar care avea o bibliotecă cu geam burdușită cu cărți, căptușind un perete. De cealaltă parte se afla patul
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
majoră, își spuse. Poate chiar sfârșitul acestui an va aduce schimbarea. Sunt și voi fi pregătit! Grigore Micu privi la ceasul de pe perete. Era târziu. Ca de obicei, rămăsese ultimul la birou. Până și de ziua lui! Era o zi mohorâtă și rece de septembrie, mai degrabă potrivită pentru o zi de noiembrie târziu. își trase pardesiul negru pe el și își înfășură fularul negru de mătase în jurul gătului. Purta pardesie și paltoane lungi încă de când era în liceu, pentru a
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
organizatorii devin precauți. Nu după multă vreme, în mijlocul parcării se înalță un cort de toată frumusețea. Construcția seamănă frapant cu un adăpost pentru sinistrați, dar nesimțitul a aflat - nu de azi, de ieri - că scopul scuză mijloacele. Culoarea mai degrabă mohorâtă a pânzei de cort contrastează cu manifestările euforice pe care urmează să le ascundă privirilor. O parte dintre martori mustăcesc în spatele geamurilor. Dacă tot nu dormim la noapte, măcar să vedem și noi cum dansează mireasa." Ei bine, da, trăim într-
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
și opaci la aspectul pereților blocurilor, o priveau cu o strălucire ciudată, de o acuitate hipnotică. Și brusc mi-am dat seama că, dacă ar fi dispărut atunci de lîngă mine, toate străzile Orșovei ar fi recăpătat aerul banal și mohorît al unui caldarîm de piatră pe care m-aș fi plimbat plictisit ore întregi, în timp ce casele acelea, mohorîte și părăginite, și-ar fi arătat fațadele stinghere ale unor edificii către care privirile mele nu s-ar fi îndreptat niciodată. Abia
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
mi-am dat seama că, dacă ar fi dispărut atunci de lîngă mine, toate străzile Orșovei ar fi recăpătat aerul banal și mohorît al unui caldarîm de piatră pe care m-aș fi plimbat plictisit ore întregi, în timp ce casele acelea, mohorîte și părăginite, și-ar fi arătat fațadele stinghere ale unor edificii către care privirile mele nu s-ar fi îndreptat niciodată. Abia atunci mi-am dat seama că Orșova părea un oraș cu clădiri părăsite, și tot atunci am realizat
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
te asigur, nu am deloc halucinații...” (Interviu, I, 1 decembrie 2015) Discursul narativ, care pecetluiește uniunea eu liric - lup, se estompează în partea a doua a poemului, făcând loc lirismului, într-un crescendo emoțional și estetic. Ilimitarea spațială, „sub cerul mohorât”, flexibilizarea axei temporale, „înnoptarea medievală”, ne plasează în lumea artei, a libertății absolute, unde nimic nu este imposibil: „Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
doua a poemului, făcând loc lirismului, într-un crescendo emoțional și estetic. Ilimitarea spațială, „sub cerul mohorât”, flexibilizarea axei temporale, „înnoptarea medievală”, ne plasează în lumea artei, a libertății absolute, unde nimic nu este imposibil: „Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât”. Poemul nu tratează decât o secvență din tema avatarurilor, și anume trecerea sufletului dintr-un trup în altul, surprinzând un moment de
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
cu petalele cochet ondulate. Lângă ele o altă tufă de crizanteme albe, iar ceva mai încolo delicate cele grena și cele roz au înflorit toate deodată spre desfătarea privirii, pe când cele galben verzui păreau niște pete de lumină în ziua mohorâtă și ... Citește mai mult Cu ochii dornici de somn, mișcându-se ca un robot femeia a bagat mâna în locul știut pentru a trage cheia ce era atârnată de un capăt de lanț pentru cei din famile. O burniță deasă făcea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
cu petalele cochet ondulate. Lângă ele o altă tufă de crizanteme albe, iar ceva mai încolo delicate cele grena și cele roz au înflorit toate deodată spre desfătarea privirii, pe când cele galben verzui păreau niște pete de lumină în ziua mohorâtă și ... XXVIII. OCHIUL CURAT, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015. Curățește-mi ochii să văd cu ei, Frumusețea verii, florile de tei, Curcubeu boltit colorat pe zare, Răsăritul lunii, asfințit de soare. Ploaia mănoasă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
-ntr-un castel de oase cu gust de cloroform și de migdale mă adâncește-n somnuri mincinoase Pe umerii albiți de vechi orgolii port lire adormite printre șoapte din haina veche-a rimelor necoapte țes trapele secrete peste noapte Mai mohorâtă-s ca o zi ploioasă și mult prea obosită-mieste pana când sufletului rătăcit în toamnă în trist cuvânt îi sângerează rana Și-n lutul ce mă ține prizonieră arar mai fulgeră câte-o idee ce mai păstrează încă-n ea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
mult Un lut străin mă ține prizonierăși mă zidește-ntr-un castel de oasecu gust de cloroform și de migdalemă adâncește-n somnurimincinoasePe umerii albiți de vechi orgoliiport lire adormite printre șoaptedin haina veche-a rimelor necoaptețes trapele secretepeste noapteMai mohorâtă-s ca o zi ploioasăși mult prea obosită-mieste panacând sufletului rătăcit în toamnăîn trist cuvântîi sângerează ranași-n lutul ce mă ține prizonierăarar mai fulgeră câte-o ideece mai păstrează încă-n ea înscrisăiubirea pe-o petalăde-orhidee.Din volumul”Între două
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
ca demon-paj. Figura lui Koroviev e în schimb ocultată în continuare, căci dându-și jos masca ludică, rămâne cu o altă mască, gravă. După ce și-a scos "hainele zdrențăroase de pehlivan", se preschimbă într-un "cavaler violet, sumbru, cu chipul mohorât care nu zâmbea niciodată". Violetul, ne atrage atenția dl Vartic, e culoarea cristică din timpul Patimilor și, concomitent, semnifică misterul nevăzut al reîncarnării. Așadar "paiața", "arlechinul", "Cadrilatul Coroviev" rămâne un depozitar al secretului nedecriptat. Cât privește maestrul, acesta e, până la
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
violentă a istoriei contemporane ajung să facă una. "Bolnav de faruri în ieslea Balcanilor", într-o realitate al cărei pitoresc are straturi-straturi de jeg (moral și propriu-zis), protagonistul visează la porturi deschise și orășele mirosind a vanilie, taverne mai puțin mohorâte, corăbii desprinse de nisipul "mișcător și laș" ori caicul lui Nastratin Hogea alunecând, încă o dată, prin apele teritoriale ale poeziei noastre... Numai că, în comparație cu poemele de colorit balcanic ale lui Ion Barbu, nemișcarea, "într-o slavă stătătoare", a Isarlîkului și-
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
de breaslă, lucru atât de rar, poate inexistent în egoista lume a poeților. De la Gheorghiță am auzit de Tata Oancea, omul-revistă, sculptorul-poet, cetățeanul care și-a numit foaia literară după numele satului iubit: Vasiova. Cu Gheorghiță am fost, într-o mohorâtă duminică de octombrie, să văd casa memorială „Tata Oancea” de la Bocșa-Vasiova și să-l cunosc pe ultimul dintre descendenții lui Petru E. Oance(a). „Aceasta este casa”, mi-a spus amicul meu. Am tresărit. O casă pe colț, încă impunătoare
Agenda2003-43-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281636_a_282965]
-
spulberă prin knock-out faimoase scenarii hollywoodiene, creațiile ei mustesc de o senzitivitate total lispită de prejudecăți. Lumea ei e o poveste plină de culoare și artista e gata s-o împărtășească celorlalți. Așa că, dacă vreți să evadați dintr-un cotidian mohorât și grăbit, dacă vă e dor de culoare și poveste, Linda Saskia Menczel ar putea fi omul potrivit. Camera copilului, casa întreagă, firma, sala de clasă, magazinul, orice loc bun de trăit și-ar putea găsi povestea: săptămâna viitoare, artista
Agenda2004-46-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283039_a_284368]
-
Ștrul, dezertor (1920), procesul e ilustrat de strivirea treptată a consistentei psihice și fizice a protagonistului, soldatul român de origine evreiască Itic Ștrul, sub zonele de presiune cromatice (albul zăpezii, soarele, ziua / urmele de pași "ca niște pete negre", cerul "mohorît", noaptea - Rebreanu, 1965, 221-22) și termice (frigul exterior, răceală /senzația de căldură, sudorile fierbinți). Rezultat al forțelor opuse de contracție și dilatare, compresia corporală cuprinde aceleași faze că și dezagregarea din Catastrofă: discrepanta dintre nevoia de intimidare și impulsul implicării
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
un singur spectator! N-a fost cazul; la acest răsunător succes de public occidental s-au adunat vreo zece înși. Intrarea și holul la "Europa" arată civilizat: aluminiu, marmură, sic european. Doar în sală, aceleași scaune inconfortabile, acelasi aer statut, mohorît, sărăcăcios. Degeaba e vopsit gardul, daca înăuntru leopardul e tot "mioritic"... Comedia poate fi văzută ca un deconectant eficient, chiar dacă de mîna a doua. Un tînăr provincial fără un ban în buzunar depășește tot felul de obstacole - sociale, etnice, religioase
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
monotona poate fi existența într-un tîrg de provincie!", spune un personaj, fixînd și dramă, dar și fericirea omului bacovian care întrezărește o fanta repede însă închisă - o carte care nu se închide, ci i se trîntesc, nervos, coperțile. Orașul mohorît, monoton, unde "nu-ți rămîne altceva de făcut decît să măsori trotuarul ori să te așezi la o masă și să ceri o bere", posibilă poezie a vieții, pierdută și ea (În așteptarea lui Vartolomeu, Fotografii particulare), peisajul cu b
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
de acum? ne întreabă malițios, printre rînduri, autorul). Ion Beldeanu este cel mai autentic bacovian din literatura noastră de azi. Iar "bacovianismul" sau nu e pastișa și nici semn de epigonism, ci model productiv, insula de originalitate în peisajul niciodată mohorît, mereu animat, al literaturii contemporane.
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
le amintească cineva organizatorilor că și ei le interzic adevăraților "latini" (întîrziații! accesul la proiecții...) SALONUL celei de-a 39-a ediții a Festivalului Internațional de Film părea scos dintr-un film de Theo Angelopoulos, presedintele festivalului: un cer veșnic mohorît și o lumină gri pe care în Grecia nu o găsești decît în Nord, cam două luni pe an, dar pe care Angelopoulos o vrea în fiecare film, după cum mărturisea Iorgos Arvanitis, operatorul lui dintotdeauna (și membru al juriului). Arvanitis
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
prozatorul-poet compară locul cu o gară și schițează o viziune înfricoșătoare: "O gară unde toată lumea vine îmbrăcată în negru, femeile cu părul strâns în marama de doliu și bărbații cu barbă crescută de câteva zile, înțepând cu țepii lor aerul mohorât. Unde așteptații vin fără nici un fel de bagaj decât corpul lor. Decât hainele sumbre și carnea ferfenițita de viețuitoarele Dunării." Prin românul sau, Mihail Gălătanu ne demonstrează încă o dată că este un extraordinar... poet. Mihail Gălătanu, Meșterii de clopote, București
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
iremediabil, nu s-a măritat niciodată. Goga a încercat în cîteva rînduri s-o revadă, dar ușa fostei iubite i-a rămas definitiv închisă. Una din poeziile inspirate de ea mai stăruie și azi în amintirea noastră: Sfios, amurgul toamnei mohorîte Își mișcă-ncet podoaba lui bolnavă, Ca din cădelniți fumul de tămîie, Prelung se zbate frunza din dumbravă. Tu stai în prag, și din frăgar o frunză La sînul tău s-a coborît să moară, Iar vîntul spune crengilor plecate
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]