160 matches
-
Aicea, inima-i ca piua, / Acol', spinare-ncovoiată, / Un rob plătit să-și ducă ziua / În umilințe îngânată. // Ai mei mă rog să mă primească / Ca fiul cel rătăcitor, / Mă seacă dorul de-a mea casă, / Mă chem mirosuri de mohor. // M-aștepte mama cu sarmale / Și tata c-un ulcior de vin, / Mă ierte că n-am fost în stare / Să fac averi printre străini. // Mi-s om de sat și oi rămâne / Cea slugă la al meu pământ, / Că
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
în sat. // Biserica-i aproape goală / Bătrânii-s duși în țintirim, / Se-nchide școală după școală, / Copiii-s rari și nu mai vin. // Se umple lunca cu rogozul, / Ce-mi crește îndesat, în pace, / Și-n loc de grâu iese mohorul, / Că brazdă n-are cine-ntoarce. Să hâie-o șură, cade-un gard, / Să mai astupe o fântână, / Stă drumul țării desfundat / Și n-are câini, bătrâna stână” (Tristă realitate) (În dulcele stil popular). Aceeași realitate a mediului rural îl regăsim
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
Popeanga) erau funcționari, profesori, clopotari, cantori, colonei e tutti quanti. Grosul banilor și managementul abia se infiltrau, cu târâita, la unii Popești. Croitorul Ariton abia făcea fața lui Huppert și Goda; Zsédely, Leipniker și Karacsony țineau restaurantele, zdrobindu-l pe Mohor; librarul Munteanu răzbea greu de Kerpel; Meinel ținea cafeaua, Eisele măcelăria, Königstorfer cofetăria, Sándor Ivan lozurile norocoase. Am venit apoi la București, capitala Popeștilor, și am mâncat pâine Herdan și Gagel din faina lui Assan, mezeluri de la Rochus și Podsudek
DESTRĂMAREA ROMÂNIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344528_a_345857]
-
Ghighina, Ghinion, Gingașu, Ghioldărău, Glăman, Goblea, Grecu, Gospodaru, Gurlupeanu, Gura Nenii, Habri, Hașu, Hâmb, Hinț, Hofer, Ingineriu, Îngerașu, Înghețatu, Jălitu, Jâdanu, Jugravu, Jupânu, Lari, Lole, Lăptărețu, Lăudică, Leandră, Lișă, Limbă, Lutosu, Majuru, Mardeiaș, Marvan, Mânzatu, Mânzulete, Mâzgavu, Minariu, Milă, Moață, Mohor, Mocean, Moru, Mosor, Moșu, Muerușa, Mulă, Noapte, Noneț, Obielosu, Ole, Onete, Onineu, Otu, Pancioi, Păpușă, Părășoiu, Pestrițu, Pâclă, Pârlea, Pârjol, Pârlogeanu, Piele, Piștia, Plânsu, Potcoavă, Pufică, Puflea, Purece, Purel, Puturosu, Puvneci, Rancotă, Răcan, Râpu, Rodol, Săraru, Scandal, Sclipa, Scânteie, Stalin
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
de viața personală a scriitorilor, căci mai toți erau legați sufletește de cîte o actriță: Leny Caler e iubită de Sebastian, Nelly e soția lui Ion Vinea, soția lui Eftimiu e actriță, Victor Ion Popa se va căsători cu Maria Mohor, actriță la Național, Rebreanu însuși e căsătorit cu o fostă actriță, Fanny Rădulescu. Chiar înțeleptul și în genere obiectivul Galaction e implicat, prin fiica lui Elena, actriță, în intrigile teatrale, și supărat foc pe Rebreanu - e drept, la al doilea
4 LIVIU REBREANU SI FANNY de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345702_a_347031]
-
gheață prins-au crudă coaja pe-al vârstei chip, pe frunte și obraz - de caut vină, peste-o clipă pot să mor cu pieptul sfâșiat de sapte câini - privesc, flamand, cu-n ochi, grămezile de pâini și ...bărăganele uitate sub mohor. și...parcă mor, și... parcă mor sub bărăgane semănate cu mohor. Referință Bibliografica: ELOGIU BĂRĂGANELOR / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 249, Anul I, 06 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ELOGIU BĂRĂGANELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356189_a_357518]
-
și obraz - de caut vină, peste-o clipă pot să mor cu pieptul sfâșiat de sapte câini - privesc, flamand, cu-n ochi, grămezile de pâini și ...bărăganele uitate sub mohor. și...parcă mor, și... parcă mor sub bărăgane semănate cu mohor. Referință Bibliografica: ELOGIU BĂRĂGANELOR / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 249, Anul I, 06 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ELOGIU BĂRĂGANELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356189_a_357518]
-
Două jucării stricate/ Merg ținându-se de mână ... ” Și exemplificările ar putea continua. Iată de ce a fost inspirat și bine venit articolul dumneavoastră despre poetul Ion Minulescu. Cu cele mai bune gânduri, Vavila Popovici Scrisoarea a fost adresată publicistului Gheorghe Mohor, în urma apariției eseului închinat poetului Ion Minulescu, în suplimentul cultural săptămânal al cotidianului “Argeșul”. Referință Bibliografică: Scrisoare de peste Atlantic / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vavila Popovici
SCRISOARE DE PESTE ATLANTIC de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353896_a_355225]
-
e dor, mi-e dor să pup brazda-n obrăjor, si, pe boț, mieluțu-ntr-un obor, si de dorul stanei să nu mor - of, dor, mi-e dor, mi-e dor să leg snopii pe ogor, să smulg clipei, floarea de mohor, si de dorul toamnei să nu mor - of, dor, mi-e dor, mi-e dor să-mi sting setea în izvor, să-i fiu neamului pridvor, si de dorul viețij să nu mor. Referință Bibliografica: elogiu dorului / Ion Mârzac : Confluente
ELOGIU DORULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354182_a_355511]
-
cioburi/de neliniști”, crează o ușoară dezordine în univers și-n microcosmos. Carpe diem zice latinul; bucură-te de clipă, trăiește-o , sugerează poetul. „Azi... să trăim azi cât într-o viață,/iar mâine e mister”. „și-apleacă la pământ mohorul,/și zburdă, zburdă ca un mânz prin luncă/ ...Cât încă sprinten îți este piciorul”! (Mânzul) „Ulcioare” Același ulcior, altă hangiță. Timpul se scurge și ne plimbă cu el până ne varsă și ne face oale și ulcele. ”Ulcioare/care merg
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
romane fluviu Ori susurând ca un efluviu La portavoce, doamna Gionea Vino să-l vezi pe Grigoriu Scriind la fel în orice gen Pe stradă, la bufet, în tren Că are timp pân-la Lehliu... Sau când e-n formă, pe Mohor Cu caii vorbitori. Ce ghinion! Ori la vreo nuntă, din acordeon Cum cântă bardul de Mosor Promite-ne c-o să mai vii Cu rața-n traistă de la țară - Să-mi spună soacra ca și prima oară Că nu mănâncă rațe
ŢIN SĂRĂCIA-N FRÂU DE ZESTRE de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358853_a_360182]
-
ce scormonitor/tragic scrie Marin Sorescu, mai târziu: “auzi cum plânge boul acela?!”)... Sigur că da! mă văd și mă admir în lacrimile boilor! mă văd și mă admir cum strâng volbură și hlujani verzi, tăiați pentru rărit! cum strâng mohor și susai să dăm, când ajungem, la cele cu pene, la cele cu lapte, la toate cele cu toate cele! că sfântă-i și multă verdeața asta despre care zice popa că nu conține nici întristare și nici suspin!... Și
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
că o cortina, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânză găurita în dreptul degetului mare, văd iarbă crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbura, știr, căprița, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
cortina, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânză găurita în dreptul degetului mare, văd iarbă crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbura, știr, căprița, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
că o cortina, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânză găurita în dreptul degetului mare, văd iarbă crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbura, știr, căprița, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
cortina, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânză găurita în dreptul degetului mare, văd iarbă crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbura, știr, căprița, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
în vie târâș, eu și Costea, umăr la umăr, după o pândă lungă. Nu mișca nimic, nu se auzea nimic. Stăteam neclintiți sub un butuc, cu urechile ascuțite, încercam să observăm totul pe sub frunzele de vie, printre tulpinile verzi-maronii de mohor, îi vedeam fruntea transpirată a lui Costea, vedeam lucirea transpirației de pe nasul meu, vedeam furnicile pe sub firele de volbură, voiam să trecem la butucul următor și tot așa, până la răndurile cu Cardinal, “comoara din insulă” care ne chema ca sirenele
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
ca o cortină, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânza găurită în dreptul degetului mare, văd iarba crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbură, știr, căpriță, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionistă, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
cortină, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânza găurită în dreptul degetului mare, văd iarba crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbură, știr, căpriță, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionistă, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
o hulubă și stătea nemișcat în soare, cu urechile pleoștite și cu buza de jos atârnând, moțăia și visa grăunțe cred, capra era legată de suian cu o sfoară lungă, se plimba prin iarbă și alegea numai vârfurile înspicate de mohor, nea Tache era ca un băț învelit în haine, cocârjat, frânt de la mijloc, înfășurat cu un brâu de cânepă peste care avea chimirul din piele, probabil că fără el i-ar fi căzut trupul în iarbă și picioarele ar fi
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
măgarul stătea ca o statuie din bronz, vara se întindea, leneșă, peste pădurea ce era verde aici, lângă noi, dar albăstrie în depărtare, peste miriștea care amesteca cioatele galbene ale paielor de grâu cu florile de cicoare, cu spice de mohor sau vârfuri de știr, peste orizontul în care linia ferată părea un fermoar ce unea pământul cu cerul. O cioară vâslea prin aerul de vată, a coborât brusc pe o aripă, curioasă, a cârâit o dată, scurt, trezindu-mă, am scuipat
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
Mai 2014 Ce Mai tineresc era odată! Împăcarea dintre azi și ieri, Sub această zare vinovată Țara noastră-i plină de șomeri... Tinerii se duc prin țări străine Semănând sudoarea frunții lor, Lângă fabrici goale și uzine Crește nepăsare și mohor! Cei bătrâni și înfrigurați acasă Își plătesc facturile incerte, Celor sus aleși nici nu le pasă, Dumnezeu, dacă o vrea, să-i ierte! Pentru ei mereu e sărbătoare, Primiți-i dar, cu sare și cu pită, Eu, nu pot și
DURERI DE MAI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344208_a_345537]
-
înainte” „Foaie verde ca aluna Ia măi dă drumu’ la una.” „Foaie verde bob de rouă Ia mai dă drumu’ la două.” „Du-te tu și alta vine Mai frumoasă decât tine.” „Foaie verde lobodă Mânioasa tropotă.” „Foaie verde de mohor Hai să facem două hori De fete și de feciori.” „Foaie verde foaie-aleasă Hai mândruța mea acasă.” „Foaie verde ș-o lalea Asta e mândruța mea.” „Foaie verde ș-o sipică Fugi de-aici că ești prea mică.” „Foaie verde
NEDEIA MOCĂNEASCĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377368_a_378697]
-
La porți de vise! Am fost doar aripă albastră Și ulcior, Am fost doar lut Și cântec și viață. Am fost o pasăre Pe-o ramură de măr, O adiere caldă de lumină; Un fir de iarbă, O floare în mohor, Scânteie vie În nămeți și gheață. Eu n-am fost un copac măreț Cu ramura spre cer, Am fost doar salcie Plecată peste ape. Am fost o trestie În pala vântului, Umilă, dar nu ruptă De viață. Referință Bibliografică: Eu
EU N-AM FOST de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377399_a_378728]
-
Ștefănescu, Victor Ion Popa a murit visând, în Bis. Arta-Teatru-Cinema-Muzica, IV,151, București, 6 aprilie 1946, p. 5; vezi și Victor Ion Popa, p. 134, autoportret caricatural înfățișând întoarcerea sa de la sanatoriu, vlăguit de boală, sprijinit de soția sa Maria Mohor, de unicul fiu, Sorin, și de soacra sa, Sabina Mohor). „Visează ! Aripa luminii s-a strâns Și pasărea vieții pe valul nopții legănând Se înfrățește cu zeul stâns Însăgetându-l cu o vrajă, o năzuință, ori un gând. Visează ! Deasupra cerul
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]