37 matches
-
standardizat cenușiul. Pietonii sunt prost îmbrăcați. Duc, ca la noi, sacoșe de plastic în mâini și au un aer tern, la fel ca străzile pe care umblă. Cotim pe un bulevard cu platani uriași. Aici, surpriză. Priveliștea se schimbă. Sub mohoreala zidurilor, amestecată cu patina vremii, se vede în arhitectură o eleganță cu parfum "de altădată". Femeia decăzută devine o doamnă. Melancolică, demodată, cu o grație obosită, dar o doamnă. Plecasem spre autobuz când Ion Pop ne strigă, din urmă, că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cât am lipsit eu?” Păi, cum să nu fiu supărat? M-am obișnuit cu prezența nevăzută a sfinției tale și când nu te am mai auzit a căzut așa, într-o stare de...nici nu știu cum să-i spun...un fel mohoreală vecină bună cu delăsarea. „Mi-am dat eu seama că lipsa mea o să te tulbure. De aceea am și venit cât am putut de repede. Ia gustă din ulcica asta cu ceai. Acum cât îi călduț, ca să-i simți gustul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și lumină artificială, bolnăvicioasă; era ca și cum te-ai uita la niște creaturi aflate Într-o cușcă sau sub apă; păreau niște ființa care nu văzuseră niciodată lumina zilei. Și ceea ce se remarca Îndeosebi, se gîndi el, de la această Înălțime, era mohoreala locului: pardoseala din beton, zidurile vopsite cu o vopsea fără strălucire, uniformele cenușii monotone, cu petele alea roșii, mușamalele de culoarea flegmei... Doar Fraser Îi părea că se abătea de la regulă, fiind singurul punct luminos, pentru că părul lui tuns era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vreme și că tocmai acum, când Manuil Fragă, coborâse după apă de băut, am chitit că nu era cazul să întrerupem lumina lămpii Mai băgasem de seamă că pe întuneric, unora le venea mai greu să nu se împlânte în mohoreală și să nu se cufunde în disperare, iar acum am avut, așa, o presimțire, că povara tristeții crescuse între oameni Iar de-acolo, dădusem direcția luminii lămpii de miner, ca să vadă a urca înapoi Manuil Fragă, fiindu-mi grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în cale un orășel pe care eu nu-l cunoșteam decât din cărțile de geografie și dacă totuși voi fi trecut vreodată prin el, starea mea de spirit fiind alta decât cea de acum, nu i-am dat importanță. În mohoreala mea la fel ca și a vremii, l-am văzut ca pe o așezare curată, cu străzi drepte largi, case frumoase. Îmi făcea bine această pată de frumos care ne- a întrerupt tăcerea. Ce orășel este acesta, Janeta? Cred că
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
efortul, chiar și pentru a le privi... Și când te gândești că unii localnici, nu puțini la număr, trăiesc de pe urma acestui job. Cum nimic nu ne-a entuziasmat aici, preferăm o destindere Într-o Piață cu flori, care ne modifică mohoreala și ne dă o stare de beatitudine. Florile sunt frumoasele ofrande ale zeilor, pretutindeni. După-amiaza sosim la Malang al doilea mare oraș din estul insulei Java, situat la poalele Muntelui Arjuna, În emisfera sudică, cu peste 200.000 de locuitori
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
banc trist. Cu ocazia asta, îmi achit restanța pe care-o aveam de când mi-ați spus bancul cu „Just, tovarășe“. Doi bătrâni se plimbă seara prin București. Întuneric, teamă prelingându-se din ziduri, oa meni puțini și abătuți pe străzi, mohoreală dickensiană, spleen baudelairian, localuri goale, piețe pustii. Unul din tre bătrâni clatină din cap și-i spune celuilalt: „Ehe, dragul meu, dac-am avea și ceva de mâncare, ar fi exact ca-n răz boi.“ În afară de cele evocate deja, ce
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
scundă. Am vrut să-l ajut pe Bunin să-și pună raglanul, dar m-a oprit cu un gest orgolios al mâinii deschise. Luptându-ne Încă, de ochii lumii - acum el Încerca să mă ajute pe mine - am ieșit În mohoreala palidă a unei zile de iarnă pariziene. Dând să-și Încheie gulerul, Însoțitorul meu făcu o grimasă ce exprima nedumerire și disperare, care-i schimonosi frumoasele lui trăsături. Desfăcându-și Încet paltonul, Începu să tragă de ceva ce se afla
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cunoscut prefaceri structurale și în însăși substanța vieții sale: au dispărut bordeiele, coștirețele, analfabeții, asta mai de demult, încît generației recente îi vine greu să creadă că au existat! Oamenii au devenit între timp mai sociabili, ieșind din egoismul și mohoreala care îi cuprinsese o lungă vreme după război, și auzi din ce în ce mai rar de certuri și de bătăi. Satul s-a desprins din formele vechi de existență, a renunțat la izolare. Reținerile, teama față de viața urbană s-au transformat, în urma unor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la care nu te gândiseși, din unghiuri care ți-ar fi rămas în veci inaccesibile, tema pentru care te simțeai pregătit și pe care voiai s-o discuți. Probabil c-a avut, ca orice om, momentele sale de tristețe, de mohoreală, de apatie, cu siguranță a fost și acru, ciufut, antipatic. Nu l-am văzut, însă, niciodată așa. Veșnic zâmbitor, prevenitor, avea știința de a-i oferi interlocutorului senzația că e cel mai important om din lume. Găsea nuanța pentru orice
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
lumii descrise. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Filmul marchează debutul unui veritabil fenomen sociologic al anilor '80, care oferea generației tinere iluzia unei alternative la conformismul cinematografiei epocii, binevenită în mohoreala uniformei școlare. Corjos și Gh. Șovu, scenaristul filmului, au pus doi tineri cuminți și frumoși aflați în fața bacului să înfrunte, îndrăgostiți, lumea profesorilor și părinților care cred că pentru dragoste „nu e momentul”! Autorii comediei confruntă arhetipuri ca premiantul clasei
Declarație de dragoste (film) () [Corola-website/Science/308366_a_309695]
-
de energie, vulcanul care se răcește treptat, amenință să se stingă și el. Aderca conferă poveștii sale o concluzie conciliantă în ciuda trimiterilor la ură rasială și la voința de a distruge. Atmosfera finalului de lume este descrisă astfel: "„Domnea o mohoreală și o stupoare de ocnă.”" Retragerea oamenilor pe fundul mării își are rădăcinile în utopiile din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. În societatea tehnologizată au apărut noi utopii care au înglobat progresul științific. Având în vedere că
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]