41 matches
-
ghirlande și ocrotită de o cortină de purpură cu borduri de aur. Giuliano m-a așezat alături de el, în rândul din spate al lojei pe dreapta, în mijlocul celei mai distinse nobilimi și al liderilor partidului albastru. Nici vorbă de urletele mojice de la hipodrom; în schimb, era un zumzet necontenit, centrul privirilor fiind persoanele din imediata apropiere a lojii imperiale sau cele îndepărtate recent de împărat. Garda imperială și-a făcut apariția, cu lăncile la picior, și s-a aliniat în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
patetic, s-a declarat învinsă de argumentul meu și m-a zorit, cerându-și scuze pentru comportamentul acesta nelalocul său, dar efectiv uitase de doamna Bercea, Dumnezeu s-o ierte, infecție respiratorie, și ce femeie bună a fost, puțin cam mojică, dar atât de bravă în suferința ei... Am ieșit și am urmărit-o amuzat cum se chinuie să încuie ușa cu niște mâini febrile și tremurătoare, apoi cum se aruncă pe bancheta din spate în vreme ce vechiul Logan își ambalează motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Despre beție, iarăși, din ciclul Povestea Vorbei, cuprinde o galerie de caractere din lumea legumelor și fructelor. Migdalul e tainic, strugurele este zavistnic, intrigant, delator, arțăgos, varza este Îngîmfată, gutuia e nobilă etc. Există și o ierarhie socială. Prazul este mojic, aparține, adică, unei categorii inferioare, este Înfumurat și umblă cu „obrazul tras”. Urzica este și mai năpăstuită: mereu necăjită și contestatoare (zbîrlită). Poemul adună Într-o ingenioasă fabulă un număr mare de specii: Gutuia, Chitra, Lămîia, Cireașă, Vișina, Zarzăra, Părul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nivelul disputei ideologice propriu-zise, aceste trăsături sunt reflecții ale insurgenței zgomotoase, dar oarecum artificiale a Modernilor: "...paingul care se umflase acum până la chipul și asemănarea unui adevărat argumentator, își începu lămurirea în adevăratul duh al controversei, hotărât să se arate mojic și dușmănos din toată inima întru dovedirea punctului său de vedere, fără a ține seama câtuși de puțin de răspunsurile și obiecțiile potrivnicului; dinainte nestrămutat în hotărârea de a nu se lăsa convins nici în ruptul capului de nimica." Se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și angajamentele de muncă născute din aceste greutăți aproape insuportabile. Atât mediul social cât și administrația fac ca școala să fie aproape un lucru de prisos”. Meditând asupra acestei stări de lucruri, mai târziu, Eminescu exclamă: „Ce trebuie să-nvețe mojicul carte!”. Dacă „patrioții” (articolul „Clasa patrioților” a fost publicat în Timpul din 8 iulie 1880) nu știu carte, apoi „țăranul să știe gramatică și aritmetică? În ce ar mai consta atunci ierarhia socială?”. Se-nțelege că bugetul școlilor trebuie să scadă
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
că-i poveste, și-i totuși adevăr. 485 Lucram la o scufie, sus pe balcon, când iată, Un tânăr foarte bine în stradă se arată, Și dânsul cum remarcă așa prezență Adânc se ploconește făcând o reverență, Nevrând să par mojică, pe loc, la rândul meu, 490 Prin altă reverență l-am salutat și eu. El face încă una, plecându-se profund. Tot prin o reverență la rândul meu răspund El iarăși se întoarce și face o a treia; Eu nu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
din contra nu erau decât sau ignoranți sau negligenți pe care o defectuoasă lege a instrucției îi făcuse în aparență sacrosanți. Adevăratele merite ale d-lui Chițu ca ministru al instrucției sânt următoarele: A-mpuținat școalele rurale. La ce să învețe mojicul carte, a socotit d-nia-lui. A retras aprobarea esclusivă pe care predecesorul său o dedese unor cărți pentru învățămăntul primar, pentru ca buruiana cărților rele să înece planta mai gingașă a acelor bune. Dacă {EminescuOpX 145} acele cărți aprobate esclusiv de predecesorul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fost brutal trezit la realitate. În Cameră, întreruperile constituiau mai curînd o regulă decît excepții, iar cea mai mare parte dintre ele nu prea erau respectuoase. Expresii insultătoare îi erau aruncate direct în față lui Iorga, cum ar fi "Ocnaș", "Mojic" sau pur și simplu, datorită firii pătimașe a lui Iorga, "epileptic", fiind sfătuit să "aleagă între casa de nebuni și temniță"62. Unii politicieni (de exemplu, Cuza) agreau o asemenea atmosferă; Cuza se simțea bine, deoarece avea prilejul să-și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
care lucrau pământul acesteia fiind, funcție de ocârmuire, liberi sau înfeudați. De altfel, este un spectru mai mare de termeni peiorativi derivați de la țăran, el însuși azi cu o conotație negativă, din diversele limbi care au circulat la noi, de genul mojic (din rusă, mujik), bădăran (din maghiară, badar), grobian (din germană, grobian), termeni care pleacă, toți, de la condiția de țăran sărac, de paria, prin extensie de necivilizat. Și în română ghiolban sau gherțan vin de la realitatea sugestivă a celui căruia îi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
se purta oribil: un murdar, un nespălat, un nepoliticos, impertinent și ipocrit, un răutăcios care nu ezita să lanseze obscenități cu orice ocazie. Dicționarele de astăzi dau mai multe sinonime ale adjec tivului grobian: bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar. Substantivul descrie individul care se evidențiază prin lipsă de educație și apucături grosolane. Cel mai apropiat, ca sens, pare să fie substantivul mitocan, om cu comportări grosolane, vulgare. Dar și mahalagiu, locuitor de la
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
face.“ Așa a și fost, nu i-am mai călcat în casă, n-am voit să mai vină la mine. Nu o mai cunosc decât în fața lumii, pentru numele ce-l poartă. Am îngăduit patru scene nu numai penibile, dar mojice și răutăcioase, n-aș mai putea rezista la o a cincea fără a-i întoarce spatele definitiv, chiar în prezența străinilor, nu vreau să-i fac acest afront și să-i pun în curent cu cauza lui. Iată cuvintele ce
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
buna cauză finală este a o determina spre bine în marginile științei. În Viața la țară ne este înfățișată clasa boierească prin câteva familii "care s-au strecurat prin negura fanariotă"; în Tănase Scatiu constatăm strecurarea în mijlocul ei a arendașului mojic, brutal, rău; în În război boierimea e slăbită din cauza împerecherii cu elemente impure, frivolă, dezaxată, deși încă în posesia virtuților strămoșești. Îndreptări e un roman finalist. Urmașul Comăneștenilor, al boierimii din țara liberă, se căsătorește cu fata unui preot ardelean
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zicea pînă mai ieri) deveniseră dintr-odată un fel de „eroi ai muncii socialiste”. Curios, nici unul n-avea aerul că se amuză de această metamorfoză. Uleiul laudelor îi înmuiase. Nu-și mai aminteau locurile din suflet ulcerate de „înjurături” și „mojicii”. Nici unul nu părea să se gîndească la capcana unui divide et impera. Am privit liniștit „spectacolul”, știind că asemenea „luni de miere” au mai fost, dar n-au durat. Liniștit, dar și trist, căci scenele gen „pupat piața Endependenți” sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Revista nouă”. În 1906 devine, împreună cu G. Coșbuc, director al revistei „Vieața literară”, de care amândoi se despart un an mai târziu. Între 1914 și 1916 redactează în întregime revista „Războiul popoarelor”, iar în 1915 întemeiază, în colaborare, publicația satirică „Mojicul”. În aceeași perioadă i se oferă conducerea revistei-magazin „Astra”, la care va scrie câțiva ani. De asemenea, se va afla la direcția ziarelor sibiene „Dacia traiană” (1920-1921) și „Înălțarea” (1922). Colaborările sale nu se limitează la revistele și ziarele proprii
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
lipsit de stimă și respect (față de ceilalțiă, fără scrupule, excroc, profitor, calomniator, brută (brutală, crud, nesimțitor (față de suferința altoraă, nerușinat, egoist, duplicitar, prefăcut, neautentic, incorect, lingușitor, ipocrit, mincinos, trădător (mișelă, inconsecvent, superficial, nestatornic, nechibzuit, parazit, obraznic (neobrăzată, arogant (îngâmfat, infatuată, mojic (necioplită, sadic, pervers, nemilos, nerușinat, fără remușcări, negeneros, răzbunător (vindicativă, cu resentimente, necruțător, om ce terorizează, găunos, parșiv, infidel, slugarnic, nesincer, nedrept, nedemn, nepăsător, șantajist, profitor, fanfaron, oportunist, trufaș, șarlatan, meschin, intrigant, hrăpăreț, violent, etc., etc. Caracteristici desemnate de epitete
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
personaj se caracterizează prin ceea ce zice, își spune singur viciul, se conține într-o dicțiune. De aceea volumul abundă în indicații de didascalie. Mumuleanu își arată eroii suspinând, sughițând, lătrând, gârâind, chihuind. Toți "zic" ceva și fac - involuntar - literatură. Bogatul mojic: "Zice: Fiule să crești/ Averea să ți-o înmulțești". Muierile: "Una cătră alta zic: știi cutare ce-a făcut/ Chiar eu însumi l-am văzut/ Alta iar: am auzit/ Cutare ce-am fi vorbit". Defăimătorul: "Zic: Cutare că-i urât
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]