94 matches
-
lor; ei trăiau în rătăcirea că feciorii, când s-or face gospodari, or căpăta de la stat pământ, precum în trecut au fost căpătând ogoară de la proprietari sau de la comună. Proprietarii și agenții lor jidovi îi întăreau și mai mult pe mojici în această credință deșartă, și astfel s-au făcut că proprietarii au recâștigat pământurile ce le dedese, cu te miri ce și mai nimică, iar boierescul există și astăzi de facto. Când țăranii se treziră din beția permanentă pe câtă vreme le-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vreau o aventură. Se uita la mine cu o privire de femeie care știe ce vrea. Dar eu nu aveam niciun chef să rămân cu ea, așa că încercam disperat să-i găsesc compania altui bărbat, ca să nu par totuși un mojic. În momentul acela, un bărbat pe o bicicletă trecea prin zonă. Antoinetate se uită la el ostentativ,a șa cum era ea obișnuită "să agațe" bărbații. El o invită s-o plimbe pe bicicletă, iar eu îi dădui numaidecat permisiunea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ci mai ales a spaimei de moarte? Din nou, violența, negarea celor din jur, distrugerea propriilor rădăcini ca mască. Sub ea, un timid, uneori sentimental, care se îndoiește de sine. Târziu de tot, prin 1972, exclamă Cioran: „Câte josnicii, câte mojicii, câte acte inumane voi fi comis din timiditate!” (III, 380). Oricum, îi reproșează țării ceea ce își reproșează sie însuși. Iată: „Când ai un suflet elegiac, e cu neputință să trăiești în Istorie și să faci impresie bună. Cum să te
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
violență verbală. O sumedenie de înjurături și ocări sunt aruncate asupra bărbaților și depășesc cu mult imaginarul masculin. Iată-le pe cele mai des folosite: pa cia u ră, bon doc, sfrânțit, hoț, bețiv, curvar, pe ze venghi, sodomit, foarță, mojic, varvar, prăpăditor agoniselii, de neam prost. O parte dintre acestea sunt folosite și pentru soacră, la care se mai adaugă: curvă bătrână, scroafă bătrână, cățea. După un an de separare de corp, Iacovache, logofăt de taină din București, refuză să
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
al XVII-lea. În opusculul lui Teofrast sunt descrise 30 de tipuri de persoane sub următoarele denumiri: 1. Prefăcutul; 2. Lingușitorul; 3. Flecarul; 4. Grosolanul; 5. Amabilul; 6. Neobrăzatul; 7. Guralivul; 8. Născocitorul de știri; 9. Obraznicul; 10. Zgârcitul; 11. Mojicul; 12. Inoportunul; 13. Pripitul; 14. Prostănacul; 15. Brutalul; 16. Superstițiosul; 17. Nemulțumitul; 18. Neîncrezătorul; 19. Nesimțitul; 20. Prost-crescutul; 21. Înfumuratul; 22. Cărpănosul; 23. Lăudărosul; 24. Îngâmfatul; 25. Lașul; 26. Oligarhul; 27. Întârziatul; 28. Bârfitorul; 29. Prietenul celor netrebnici; 30. Calicul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Credincioșii mai află aici și Fântâna Fecioarei Maria, care are o poveste minunată: Într-o zi , Maria trecea pe acolo și, fiindu-i sete, ceru de băut unui om care scotea apă din puț. - Este în fundul puțului câtă vrei, răspunse mojicul. Bea cât poftești. Maria se apropie de puț și - minune- apa se ridică până la marginea ghizdurilor, astfel că ea putu lesne să bea apă, fără a fi nevoită să scoată cu găleata, de atunci, apa din Fântâna Fecioarei este până
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
tramcar, În cupeu pe roate de cauciuc, pe jos În galoși - pretutindeni gata a te saluta cu toată afabilitatea și a-Ți Întinde cordial mâna lui, să fii mitropolit sau paracliser, general ori căprar, ministru ori comisionar de stradă, nobil, mojic ș.cl.”. Amicul X e emanația spațiului balcanic și poartă generic numele Mitică. Funcționarii și mahalagii beau obișnuit bere, intelectualii - capuțin: „Acolo - precum odinioară muzele În Parnas - se adunau intelectualii spre a-și Împărtăși Înaltele cugetări și inspirațiuni, gustând un fel
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
social-politică și filozofică, Editura Științifică, București, 1971. Trabant, Jürgen, Traditions de Humboldt (1990), Editions de la Maison des sciences de l'homme, Paris, 1999. Vianu, Tudor, "Istoria ideii de geniu", în Postume, București, Editura Pentru Literatură, 1967. Vintilă-Ghițulescu, Constanța, Evgheniți, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernități românești 1750-1860 (2013), Humanitas, București, 2015. Vintilă-Ghițulescu, Constanța, Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească 1750-1860, București, Humanitas, 2015. Volovici, Leon, Apariția scriitorului în cultura română (1976), Editura Universității "Alexandru Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Credincioșii mai află aici și Fântâna Fecioarei Maria, care are o poveste minunată: Într-o zi , Maria trecea pe acolo și, fiindu-i sete, ceru de băut unui om care scotea apă din puț. - Este în fundul puțului câtă vrei, răspunse mojicul. Bea cât poftești. Maria se apropie de puț și - minune- apa se ridică până la marginea ghizdurilor, astfel că ea putu lesne să bea apă, fără a fi nevoită să scoată cu găleata, de atunci, apa din Fântâna Fecioarei este până
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
obligat să cedeze. El abolește iobăgia și transformă pe toți exploatatorii de pămînturi în fermieri liberi, între timp, revolta se întinde în Surrey, Midlands și Suffolk, unde un predicator rătăcitor, John Ball, predică o reformă agrară și egalitatea socială între mojici și gentilomi. Dar mișcarea, reprimată cu severitate Tyler este ucis după ce 1-a spînzurat pe arhiepiscopul de Canterbury și pe trezorierul Angliei, în timp ce John Ball este arestat și executat și, lipsită de sprijinul satelor și al celorlalte clase sociale, se
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de-a lungul timpului la marile hramuri și sărbători. În descrierea pe care o face „sărbătorii de mare slavă întru cinstirea Sfintei noastre maica Parascheva”, din perioada domniei lui Gheorghe Duca (1679), Mihail Sadoveanu construiește o tipologie pelerină („monahi, răzeși, mojici, babe descântătoare, slăbănogi de toate felurile”), care se încheie cu prezența lui Vodă, a curții sale și a „cinstiților boieri și jupânese cu coconii și duducile lor, cu fețe luminoase și straie scumpe” (Sadoveanu, 1955 : 230). Cercetătoarea Violeta Barbu notează
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ele, par să fi fost destul de frecvente. „Nu mă dau pe zece sărdari d-ăștiia de modă - exclamă coconul Eftimie (O soarè la mahala) -. Auzi, boier, și să-mi umble îmbrăcat deopotrivă cu un carătaș. De, da’ de unde o să-l cunoască mojicul, să-i facă loc? N-are ighemonicon, n-are mersu ăla, de departe, frate, parcă îți strigă: dă-te-n lături, trece boierul. Of, zău, rele vremi am ajuns!“ Lucrurile, firește, nu se rezumă la atât. Nivelarea vestimentară dă glas
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
povestește cu parapon cum, la Bobotează, un simigiu a trecut la mir înaintea unui serdar, el însuși a încercat să restabilească ordinea, dar serdarul i-a spus să lase creștinii în pace; „niște asemenea boieri ca dânsul au dat nas mojicilor, au stricat toată sistima de arhontologhion și, pe nesimțite, au urcat pe toți ăia până la dânșii...“ Prin 1855, într-o biserică din provincie, între două cucoane se stârnește ceartă și bătaie. Motivul? „Cea dintâi, care nu era decât o simplă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
limba mea maternă. De la bun început am înțeles în Germania fiecare cuvânt. Toate cuvintele mi-erau perfect cunoscute, și totuși enunțul multor propoziții rămânea contradictoriu. Nu reușeam să apreciez corect situația, intenția cu care erau rostite. Întorceam pe toate fețele mojicii de genul „Asta-i nostim“, înțelegându-le ca pe niște propoziții conclusive. Nu pricepeam că se voiau un oftat de circumstanță, că nu exprimau ceva anume, ci doar un: „Așa vasăzică“ sau „Mda“. Eu însă le luam ca pe propoziții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Constantin Cantemir că a fost „de oameni proști (simpli, n.a.), de la ținutul Fălciului, carte nu știa, ce numai iscălitura învățase de o făcea” . Boierimea de rang înalt nu l-a iubit pentru că a promovat la curte „boiernași tot feciori de mojici, codreni și gălățeni” și repede a susținut venirea lui Constantin Duca (1685-1693, 1693-1695), „știindu-l că este fecior de domn și va căuta neamurile boierești”. Împreună cu fratele său, Antioh, Dimitrie Cantemir a copilărit la Silișteni, apoi a fost trimis ostatic
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
10 Mai), N. Iorga (Bunele vremi ale lui Attila), I.L. Caragiale, 1907, din primăvară până-n toamnă, Tudor Arghezi (10 Mai la Mitropolie), ori cu celebrul pamflet Baroane: „Ce semeț erai odinioară, dragul meu, de n-ai fi fost. Și ce mojic! Ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc...”), dar și din publicistica lui Eminescu, Eugen Ionescu, Nae Ionescu, Emil Cioran ori Pamfil Șeicaru, cel invocat în Tușitul în flaut și pe care L. Rebreanu, în romanul Jar, îl recrea în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
revistă, Zapad Rossii („Vestul Rusiei”), are un aspect mai profesionist, seamănă cu Novîi Mir, bine-cunoscuta revistă moscovită. Găsesc aici texte ale colegilor noștri de tren din Rusia. Alexei Varlamov („Ivan Susanin”, cum l-am poreclit noi, românii, pentru barba de mojic și privirea abstrasă) e prezent cu o proză și cu un interviu, acesta din urmă intitulat elegant-semnificativ, „Dacă postmodernismul rus înseamnă Viktor Erofeev și Vladimir Sorokin, atunci ne aflăm nu doar pe un drum înfundat, ci într-o groapă puturoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dilemma. We stil waiting americans in former communist countries. We want to live with liberal values and in free market economy! Observ privirea de gheață a confratelui grec și subita crispare a sârbului Vlaslav Bajac - un ins cu înfățișare de mojic rus, care îmi arătase până atunci destulă simpatie. Am atins o coardă sensibilă. Acum un an, NATO bombarda Yugoslavia, și când vine vorba de americani, mulți dintre colegii noștri din Balcani nu-și pot stăpâni reticențele. Fatos Kongoli, albanezul, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sunt pentru un spital. Cum n-avea bon și eu rezistasem cu tenacitate, ne credeam scăpați, când, a doua zi dimineață, mă pomenii cu el din nou, și de data asta însoțit de un ofițer superior (Oberarzt(Medic locotenent (germ.).)), mojic și violent cum rareori am întâlnit, chiar în acele vremuri. Am rezistat tot așa de rece și categoric, atunci l-a tri mis după Schein și, pe când eram singuri, i-am explicat mirarea mea de lipsa de cuviință și de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
chair și pentru burțile lor goale și flămânde. Ce ierarhie ordine societate mai era și asta în care chingile celei mai abjecte ale sărăciei erau privite ca pe o sursă de mândrie? Studenții nu sunt cu nimic mai buni decât mojicii ignoranți care scurmă pământul. Nu, aceștia sunt mai răi, cu mult mai răi. Cel puțin mojicii au simțul datoriei și sufletul intact, pe când proștii ăștia educați și l-au pierdut demult. Asemeni lui Hristos printre negustorii din templul din Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în care chingile celei mai abjecte ale sărăciei erau privite ca pe o sursă de mândrie? Studenții nu sunt cu nimic mai buni decât mojicii ignoranți care scurmă pământul. Nu, aceștia sunt mai răi, cu mult mai răi. Cel puțin mojicii au simțul datoriei și sufletul intact, pe când proștii ăștia educați și l-au pierdut demult. Asemeni lui Hristos printre negustorii din templul din Ierusalim, Salitov se imagina răsturnând și distrugând toate cărțile. Cum intrarea la numărul trei era deschisă, Salitov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
care m-am prefăcut că abia atunci îi vedeam pe leproși, mimând că eram oripilat și îngrozit. Bandiții, după un schimb de priviri, și-au zis că eram niște imbecili de pelerini străini și au început să râdă ca niște mojici. Căpetenia a descălecat și s-a apropiat de noi. S-a uitat bănuitor la giganticul Gundo și-a întrebat: - Aveți bani? Am lăsat jos, ca să atragă atenția, cele două burdufuri cu vin otrăvit și m-am prefăcut că scotocesc febril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l poată vindeca". Sau la secțiunea "povețele lui Cilibi Moise" (alte cugetări din experiența sa bogată) își previne cititorii: "Să-ți fie frică de D-zeu și de acel ce nu se teme de D-zeu". Și: Decît cu un mojic în lojă, mai bine cu un filosof la arest". Sau: "Să nu te rogi la D-zeu să-ți ajungă prietenul om mare, căci îl pierzi". Și încă: "De-ți cumperi vreo haină, caută să fie nici lungă, nici scurtă
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
truda de câțiva ani a d-lui Cristoiu a dat roade, astăzi toată presa românească a devenit de-o vulgaritate insuportabilă! Dl. Cristoiu își bazează plângerea penală pe definirea în DEX a cuvântului "mitocan": "om cu comportări grosolane, vulgare, bădăran, mojic". Definiția e corectă, dar incompletă: mitocan e și "locuitorul de la marginea orașului". Dar la fel de relevantă e definirea, în același DEX, a cuvântului "bulevardist" (ceea ce dl. Cristoiu recunoaște singur a fi fost, măcar în perioada în care era directorul ziarului bulevardier
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
rușinea națională (de data aceasta cuvântul e bine plasat!) în care se zbate învățâmântul României. Cauzele sunt, cum se spune, complexe. Dar ele pot fi reduse la una singură: și anume, la felul în care noua clasă a țoapelor și mojicilor ajunși în funcții înalte înțeleg să gândească viitorul țării. Stând cu ochii-n patru să nu-i prindă caraula în timp ce se înfruptă din resturile de măduvă ale stârvului sleit al țării, e limpede că tagma aceasta de vampiri veseli n-
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]