86 matches
-
v-o spun acum: Pe seama lui Călin Țiganu’(așa i se spunea și eu tot așa l-am pomenit), circulau fel de fel de legende. Deseori venea la noi o vecină de pe ulița lui, o tânără focoasă cu bărbatul cam molâu. Se plângea maică-mii: -Auzi, ghea țățică, auzi!? Ticălosu’ de Călin iar a adus una. A treisprezecea, țațăă, a treisprezecea! Nu se mai satură, nemernicul! A veche, adică a doopșcia, a plecat de la el azi dimineață, cu lacrimi în ochi
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
lui de a opta, în cunoștință de cauză, pentru partea civilizată a Europei. Din clipa asta, cu imensă părere de rău, n-o să mă mai las atît de frapat de hormonii care defilează sprințar pe lîngă noi. Dar nici de molîii (dumnezeule, cît de mulți!) ai căror hormoni au hrănit, amar de vreme, nenorocitul colectivism, iar azi stau presați în albumul cu fotografii de familie. Marea familie... Un pesimism nu neapărat maladiv mă readuce acum, înțelept, în liniștea atelierului. De la fereastra
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fără opriri la cereștile hanuri,/ căci, vai, călăream pe un vierme.// De ce, întrebai albiciosul meu cal,/ a trebuit să mă nasc pentru tine iar tu/ pentru ce m’ai ales?» Infernal/ ondulându’și spinarea, tăcu.// «Pentru ce ești atât de molâu, de docil,/ pentru ce nu nechezi?» Și simțindu-l că plânge,/ cu pinteni adânci răscoleam în țesutul fragil./[...] Picioarele mele sunt roșii de sânge[...]// «O, zisei atunci, umoarea aceasta eu o cunosc,/ curge’n vinele mele, tu n’o poți
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
dar nu se supără, ba unele chiar îți mulțumește (sic!) că ai fost și te mai poftește (sic!) pe-acolo... Îți și zâmbește... Deh, îs la patron și ăstuia îi pasă dacă vinde sau nu... Dacă le vede că-s molâi, imediat le dă afară. ș...ț Când intri în magazinele de stat, îți amintești de comunism, doar că nu mai trebuie să umbli cu săru’ mâna la vânzătoare pentru o cutie de ness sau bomboane de pom... Nu mai sunt
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dintre personaje, fixat în primul act, se răstoarnă, acțiunea are ritm, replicile se încrucișează cu vervă, poanta apare când e mai puțin așteptată. Dacă unii dintre cei din jur sunt falși, Spirache disimulează și el, dar în alt sens. Docil, „molâu”, modest într-o lume a impostorilor și ariviștilor, el reușește să-și ia revanșa și să impună în familie o atmosferă de împăcare, în care crede sincer. Un personaj de referință în comedia românească, apreciat ca atare de E. Lovinescu
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
tare cu bunica ei, mama tatălui cea atât de cicălitoare, toate acestea pot duce la resentimente din partea părintelui. Părinții mai pot fi, de asemenea, frustrați de comportamentul copiilor lor, dorindu-și unul mai puțin agitat (sau, dimpotrivă, nu atât de molâu). Toate aceste lucruri duc la un tip de comportament din partea părinților care nu face decât să accentueze trăsăturile de copil dificil ale odraslei. Cu toate acestea, subscriem ideii că maltratarea are ca rezultat un copil dificil, decât celei că un
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
paște pe Libo. Da, ar fi o mare prostie din partea lui să ia singur drumul exilului. O să-l pună tot pe Asinius Gallus să-l povățuiască. Dar se poate întâmpla și invers. Pe fiul său vitreg l-a considerat dintotdeauna molâu și tăntălău. Dar dacă de data aceasta este dispus să se apere? Să acuze chiar? Oftează. Nici asta n-ar fi bine. Își coboară ne fericit fruntea. Din ranchiună oarbă, Livia e pe punctul să îm proaște cu căcat în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-l ajute. Și cine altul era mai bun decât Iuda Iscariotenu’? Oare nu el întinsese mâna o dată cu Iisus, oare nu el voia să fie asemeni lui Iisus, oare nu iubești nespus ceea ce vrei să fii? Era oare mai bun molâul de Petru, cel care nici măcar o noapte nu putuse veghea? Așa că l-a chemat pe Iuda și s-au sfătuit, până în zori, stânjeniți din când în când doar de sforăiturile zgomotoase ale lui Petru. Spre dimineață, planul era gata. Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că doar n-au intrat zilele în sac>... Într-un fel, tăntălăul avea dreptate! Păi ce? A lui Cocostârc n-o înhăma o zi întreagă, de rămânea lată după aceea? O înhăma! Da’ de fapt cum și-a dat seama molâul? Dacă și-o fi dat cu adevăratelea? Într-o seară, tocmai se întorcea de la pădure cu un car de nuiele pentru un gard și... Când a oprit căruța la poartă, l-a zărit pe al lui Cocostârc fugind spre fundul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
plină cu sticle, damigenuțe, păsăret de curte, găletușe cu ouă sau săculeți cu boabe de fasole. Doctorul Însă, nepriceput În ale animalelor, nu alocase nici un ban din fondurile Dispensarului pentru hrana calului; Își Închipuia, În mintea lui de orășean cam molâu, că troscotul de prin curte ori buruienile de pe marginea drumului erau cu totul de ajuns pentru umplerea unui burdihan, fie el și de cal. Singura lui grijă În ce-l privea pe Canafas era să-i Întrebe de cinci-șase ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Domnul elegant nu se simți, se pare, vizat de furia necunoscutului. Nici nu-l auzise, probabil. Își strânse sulul de ziare și se desprinse de stâlpul de lângăchioșc. Desfăcu larg compasul picioroangelor. Pași mari, de lungan, dar înceți, era cam molâu domnul acesta cu barba și mustățile imaculate. Strada veselă, într-adevăr. Pitorescul bucureștean, feminin și sprinten, petit Paris cândva, nu alta. De n-ar fi mizeria și gâfâiala asta în jur și veselia asta nefirească, stângace. Veselă primăvară, oameni veseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu-mi explic, nici mort, cum de aduce Madam, în casă, asemenea specimene ordinare, de marțafoi! Țărănoi puturoși! azvârle Bobocilă. Cică, vor să meargă telelei, să-l caute pe Horus! Și să-l mai și descopere! Auziți?! Când necioplitul ăsta molâu, de lângă noi, nu e-n stare să-și găsească nici gaura curului, dimineața, la umblătoare! cască Momocilă. Problema dacă gândirea omenească poate ajunge la adevărul obiectiv, a fost, este și va fi o problemă practică. Ca hârtia igienică. Teza a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
luat purcelul... Bine stăm, n-am ce zice! Alții se amestecară: ― Apoi să lase-n pace copiii!... Ce-au și cu bieții copii!... Nici de dânșii nu mai încap?... Of, Doamne, rău ne-ai mai pedepsit!... Dacă suntem și noi molâi și fricoși!... Ia să te știe că pui mâna pe par, să vedem, ar mai îndrăzni să te mai batjocorească? Toader Strîmbu, cu fața roșită, cu ochii bulbucați, răcnea: ― Să fi fost copilașul meu, c-apoi le arătam eu! Și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
venea la horă. Aici fetele nemăritate își găseau mirii. Îmi făcea mare plăcere să joc. Eram foarte cochetă. Dacă mă invita la dans un băiat frumos care îmi plăcea, dansam cu mare placere. Însa, dacă eram invitată de un băiat molâu și urât, dansam ca o împiedicată, ba chiar îl călcam pe picioare. Deci era foarte frumos Paștele când dumneavoastră erați tânară. Însă ce părere aveți despre Paștele din ziua de azi? Mai respectă tinerii tradițiile? Nu. În ziua de azi
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
plecam - deși l-am mai văzut prin dormitor și la instrucție, niciodată nu am făcut legătura, asta poate și pentru că are un aer umil, anonim. Afară, ceața nu s-a risipit de tot și prin ferestre pătrunde lumina unui soare molîu, ineficient În fața Întunericului cenușiu din interior. Pe tavan pîlpîie o lumină albastră. E flacăra mistuitoare a televizorului și În mai puțin de o jumătate de oră cele o sută de spinări verzi, nemișcate, arată precum cadavrele carbonizate de la Hiroshima. În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ne umple deodată mințile și inimile, ne umple ochii de lacrimi. Cum e posibil așa ceva? Mă ridic și eu iute, Încercînd să nu-mi pierd bandajul de pe ochi. Chiar și babele par să fi Înviat, ceva se mișcă nedeslușit și molîu sub pături. Ne uităm increduli unii la alții și nu știm ce să facem. Ce facem? Sărim din paturi În timp ce alte voci ne spun să stăm pe recepție, să deschidem televizoarele. Vor fi știri și comunicate. Vor urma știri LIBERE
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
eram sub nivelul fumului înțepător și puteam cel puțin să respirăm în voie fără să tușim. Ariald a observat jegul unsuros depus pe tot ce era acolo și a strâmbat din nas. A sosit și hangiul, un albinos strabic și molâu, cu mers legănat. - Nobili longobarzi, ce pot să fac pentru voi, căci locuri de dormit nu mai sunt? ne-a întrebat. - Mâncare ai? a întrebat Ariald. Bărbatul a arătat spre vatră, unde se frigeau la proțap o jumătate de duzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era lividă. O mînă se lăsă grea pe umărul ei. MÎna Yvonnei, tăbăcită, deformată de reumatism articular, ca o gheară puternică de pasăre răpitoare care arată că știe să apuce. - Hotărît lucru, bărbații din viața ta nu sînt decît niște molîi... - Se teme... - Păi asta spun și eu. - I-am spus să-și țină gura, să se gîndească la urmări, dar... - Imbecilul... O privi pe maică-sa care, metodic, Își punea o jachetă, Își lua poșeta, cheile, telefonul, se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că s-a sufocat. Până când și-a revenit, Amanda se ambalase din nou. — Eu mă lupt cu clasica dilemă a oricărei mame care muncește, îi declara ea. Sincer vorbind, n-ai nici o șansă să câștigi. Fie ești percepută ca o molâie care stă închisă în casă și schimbă scutece, fie ești privită ca o carieristă fără scrupule, care e chitită să-și satisfacă propriile ambiții egoiste. Sunt de acord, a spus Hugo. — Poftim! a exultat Amanda. Ești de acord! Sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el nu-l interesa nimic. Știa că evenimentul este pregătit cu grijă și atenție de părinți; că, din dimineața imediat următoare, totul va fi altfel, decât până În ajun; că, el, Dan cel Mic, va deveni major, coproprietar, copatron, iar, dacă molâul de Olovinaru se va ține de cuvânt, el, Dan cel Mic, va deveni, chiar, unicul stăpân al acestei mari bogății, și asta-l făcea să fie, oarecum, emoționat; să se simtă, oarecum, neliniștit. Adormi. Toată noaptea Îi trecu fără vise
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Răsfoi prin el, în scopul de a găsi cazul lui Simion. Atacul afazic putea fi un aspect al unei simple congestii cerebrale, dar putea fi și altceva. Acest altceva, Felix refuză să și-l închipuie măcar. Era cu neputință. Un molâu ca Simion! Luă iar caietul bătrânului și privi cuvintele scrise în el. N-aveau nici o legătură logică între ele, totuși, un fir asociativ părea să le înlănțuie. Probabil că Simion făcuse exerciții de caligrafie, ca unul căruia îi plăceau lucrările
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi era împiedicată de raționament. - Domnul Titi Tulea, simpaticul dumitale văr sau așa ceva. - Dar de unde-l cunoști? - Ah, nu știi, zise Georgeta, e o poveste întreagă. Mi l-aadus aici tam-nesam Stănică. Nu și nu, să-mi facă portretul. E un molâu, care te privește fix și înghite mereu, de te-apucă capul. A venit nu știu de câte ori, săracul, până a terminat drăcia asta. Nici nu seamănă! Ce, așa bătrână sunt eu? Începuse să mă cam îndese muțește, să mă apuce de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doar eu n-am avut niciodată mâinile reci?! Le vârâse în cap că absolut toate victimele Spintecătorului făcuseră imprudența de a se purta cu mâinile reci. 180 DANIEL BĂNULESCU știrile care-ți făceau părul măciucă și că puștiul spălăcit și molâu de alături în nici un caz nu furase găini. Pufnea el, Gărgăriță, în râs, când auzea că "O sută douăzeci și patru de dame, nevrednice în pat, gustaseră pe rând din cuțitul focos al Ulpiului Galopenția", dar devenise circumspect, inhala, prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
despre comportamentul prietenos al doamnei Eminescu. După prima noapte, intuind parcă valoarea soțului dânsei, se purtă rece cu madam Bacovia. Prin prisma soției, era circumspect cu privire la talentul doamnei Arghezi. Aceea care îi fu prezentată drept doamna Blaga îi păru o molâie. Doamna Ion Barbu avea limba tăiată, despicată, ca de șarpe și oricât s-ar fi străduit cu dânsa, nu se putea obișnui cu șuierul ei. Doamna Coșbuc era gospodină. Doamna Alecsandri, pisăloagă. Doamna Minulescu, de viață. Doamna Topîrceanu, sprintenă. 354
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu petrol, ca în schimbul democratizării cu tunul, să le ia pe gratis petrolul, ci își permiteau să mai trimită câte un Armstrong pe lună și să se distreze de minune, împușcând tot într-o veselie, vietnamezii care erau așa de molâi, încât nu alergau mai repede decât glonțul slobozit din modernele puști americane. Dar nu asta este intenția noastră acum, de a face critica aventurilor armatei americane, ci ne-am propus un subiect mult mai prozaic, să urmărim până la final soarta
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]