224 matches
-
privirea jucăușă a Rozaliței, Va se Întreba În gândul său: Oare ce mai are de gând femeia asta, ce mai vrea de la mine, c-am muncit azi pe rupte!? Făcând un semn discret către Mădălița, Rozalița spuse cu un glas molatec și cu o voce languroasă: Bărbate, iaca s-o făcut noapte! Hai la culcare! Intrat bine În joc și nebănuind ce are să urmeze, Va se culcă pe prispă, cu fața În jos și Începu să sforăie. Din somnul greu l-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Până la apariția lui Eminescu, pașoptiștii se exersaseră mai cu seamă în tropi rudimentari, de felul epitetelor ornante sau, eventual, al sinecdocelor și metonimiilor. Așadar, drumul de la concret la abstract se dovedea, pe atunci, impracticabil. Iată motivul pentru care versul "Braț molatec ca gândirea unui împărat poet" i se va fi părut exagerat atât de regulamentarului Maiorescu. Peste un veac, Nicolae Prelipceanu nu mai are parte de nici o astfel de restricție de trafic. E meritul lui Manolescu de a fi sesizat legătura
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
nu atât fraza propriu-zisă, cât o anumită sensibilitate a privirii, dublată de o mare capacitate de a înțelege (din interior) comportamentul personajului: "Înainte de război, David Pop duce o viață tihnită, lipsită de întâmplări capabile să-l scoată dintr-o inerție molatecă și indiferentă. Viața lui se suprapune unui fel de a fi care-l va plasa anonim și confundabil în provincia musiliană a omului fără însușiri. Zbuciumările nu-i plac lui David Pop și nu-i place nici munca. Mânat de
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
rămîne astfel. Pictorul excentric Alexandru Pallă este numit familiar Pașa. Olguța adoptă și ea porecla. Poreclele de la Ionel Teodoreanu sînt tandre și amuzante. În Groapa lui Eugen Barbu însă, bandiții se denumesc între ei fără menajamente. Un hoț bătrîn și molatec e Treanță, Sandu Mînă-Mică și Nicu Piele întregesc haita. Șeful e numit Starostele și la capătul opus al ierarhiei e Paraschiv, zis pentru început Ucenicul. Ajuns la pușcărie, el e întrebat în derîdere cum îl cheamă. Răspunde cu tupeu: „Zexe
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
atenuat, ca în franceză: „cu o privire malițioasă” (N. Filimon), „ochi vii, în lucirea cărora se simte parcă totuși o ușoară maliție” (Sadoveanu); „în ochii aceia simpatici, Naum păru că surprinde două scântei malițioase” (idem); „zise ea cu o maliție molatecă” (G. Călinescu); „o curiozitate malițioasă m-a hotărât să vizitez pe Timotin” (Ibrăileanu). În dicționarul lui Laurian și Massim (1876), maliția e definită în cheie preponderent negativă, dar e înregistrat și sensul care va deveni dominant: „joc cu care vrea
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
de la Viena, ca sub imboldul unei inspirații secrete, Eminescu așternea deja pe hîrtie primele sale poeme fantastice de mari dimensiuni: „Arbori cu fructele d-aur se coperă, Munții perd frunțile verzi în azur, Lacuri, prin cele opt ceruri feerice, Rîur molatece cu lin murmur. Silvele-mprăștie dulce prefumele, Florile, pulbere încolorată. Paseri cu cîntece dulci ca plăcerile De estaz ne-nțeles sufletu-mbată. [...] Acolo în silvele cele sălbatece Ce semăn norilor cei grămădiți, Unde repaosă hearele munților, Pruncii cu mumele sunt
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
prefumele, Florile, pulbere încolorată. Paseri cu cîntece dulci ca plăcerile De estaz ne-nțeles sufletu-mbată. [...] Acolo în silvele cele sălbatece Ce semăn norilor cei grămădiți, Unde repaosă hearele munților, Pruncii cu mumele sunt adormiți. Stelele scutură pulbere aură, Luna molatecă în spațiu luce Ca o surîdere dulce de vergură Suflă în frunzele văii vînt dulce” (Traianida, Cîntul III). Romanele lui Bolintineanu - partea cea mai interesantă a prozei sale - sunt în literatura noastră o prezență insolită. Doar doi ani separă apariția
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
noastre trecute.” (Amintiri dintr-o călătorie, I). Nimic nu lipsește - nici figurile tocite prin uz, mai ales sub forma personificărilor și a metaforelor, nici pitorescul relativ al lexicului, nici epitetele așezate în pereche aproape lîngă fiecare substantiv; singura reușită - fraza molatecă și cadențată, degajînd o armonie de natură pur sintactică, în ciuda banalităților cuprinse în ea. Referirea la Ștefan cel Mare din finalul paragrafului este la rîndul ei simptomatică; Hogaș ține să-i arate cititorului că este nu doar un descriptiv, ci
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
în excesele senzualității. O formă extremă a acesteia ține de regimul vâscozității. Palpitațiile materiei evidențiază o biologie teratologică. Configurațiile moi, placide, grele au parcă regimul ambiguu al unor fantasme proiectate. Un erotism nocturn penetrează toate reprezentările organicului. Aderența la agregările molatece e semnul unui suflet situat între oroarea față de inform și voluptatea viului. Chiar mineralitatea realului e supusă dilatărilor moliciunii, sub acțiunea grea a reveriei provacate de aderența excesivă la viu. Spiritualul însuși primește determinații ale bolboroselilor palustre: „îngerul vorbește în
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
poarta curții, să bat cu un ciocan într-o șină de cale ferată, ca să vină cineva să îmi deschidă și să mă apere de câinii casei, mulți și colțoși. - Dumneata pe cine cauți? Întrebarea, rostită de un glas care tărăgăna molatec cuvintele-n falset, dar bine articulate, venise de peste zăplazul din stânga. Întorcândumi privirea într-acolo, am răspuns: - Pe maestrul Tudor Arghezi. Și, poate că am mai spus și cum mă cheamă și că vin din partea Editurii de Stat pentru Literatură și
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
și birocratică; iar tovarășe Arghezi - de-a dreptul aberantă. Tocmai atunci, când eram încurcat printre cuvinte și formule protocolare, m-a ajuns din capătul celălalt al mesei întrebarea: - Domnule, dumneata ai venit să taci sau să vorbești? Rostirea tărăgănată, aparent molatecă, făcea tăișul ironiei dureros. M-am uitat în ochii lui. Privirea-i licărind rece m-a hotărât: trebuia să plec. Imediat! Rămânând în starea de mutism emoțional în care mă crispasem, mi-aș fi agravat situația ridiculă. Dorisem ani de
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
întemnițat într-un corp putrezit din care a ieșit în spaimă și chinuri spre a contempla numai nimicnicia și haosul" ( Rendez-vous au Jugement dernier). Mai departe, desfășurările stilistice ale autorului nu pot să pară decât firești. Ascultați: " Noaptea întreagă era molatecă și arzătoare, și de o senzualitate grosolană și pipărată, așa cum este sexul unei țigănci" (Rendez-vous au Jugement dernier). Într-adevăr, nu lipsește decât cuvântul neaoș și adecvat, pentru ca peisajul acesta să merite iscălitura autorului, pe deplin. Dar când se decide
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
albastru unde-l aude norul. PING-PONG Vazduh candid străfulgerat de fulgi și fluturi, Dueluri eterate ș-încaeră zăpada. Ucid abstract, în vis, dar mușc-aevea spada în macra vanității mijind de după scuturi. PIERSICA Din voluptăți piezișe pârgu-n trup mi se iscă îndestulat molatec de o cerească hrană. în penumbra pudorii ce-abea abea îl riscă, Zahăr viu aburind suava lui membrană, Pe ramuri bizantine spre dinți de odaliscă Obrazul mi-l întind, nerăbdător de rană. PE UN CUȚIT UITAT Mi-o sete știrbă de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de o serie de scene savuroase prin ironia intertextuală. În special triunghiul amoros Caragiale-Veronica Micle-Eminescu, întors pe toate părțile în primele 200 de pagini, e refăcut cu sensibilitate și cu nerv stilistic. Idealista Veronica tânjește, de departe, la iubirea cam molateca a lui Eminescu, insă cocheta din ea o face să se apropie, în timpul liber, de Caragiale. Cand nu e geloasa pe muzele poetului (a căror identitate reală o caută în spatele poemelor), tânăra văduva bovarizează la dueluri între cei doi sau
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
și toate la un loc lângă legendele Orientului, că nimeni nu mai putea gândi la originele Dreptului, se luminau basmele din „O mie și una de nopți”, melodiile seraiului, fumul narghilelelor. Apoi, în contratimp cu vorbirea dumneavoastră însoțită de gesticulații molatece, înfățișarea de senator roman, prin chipul croit din linii precise, părul tuns foarte scurt, roba ce vă atârna pe umeri, jurământul meu din primăvara anterioară acelui an, căldura insuportabilă și modul solemn și prietenesc în care m-ați întâmpinat, crucifixul
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
zâmbi acestui gând al său, păși peste pragul fânarului în noroiul ogrăzii, răcorit deasupra și călduț înăuntru, în care i s-au cufundat picioarele și privi cum printre degetele picioarelor lui trece pământul ca o pastă înălțându-se în fâșii molatece și zâmbi, plăcându-i cum trece pământul printre degetele picioarelor lui, mângâind pielița aceea fină, ce rămâne aproape întreaga viață neatinsă și răcorind-o. Privi peste câmpurile ce după destrămarea norilor, abureau, albăstrind zările. Se întinse la fel de prelung ca un
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > VALEA RÂȘNOAVEI Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Valea Râșnoavei... Ploua lin, placid... Vechi amintiri îmi îndulcesc privirea, Te văd sosind, abscons, pe-același drum, Molatec îmi deșert închipuirea. Valea Râșnoavei... Verdele viu, mut Îmi răsucește-n minte vise, clipe... Te văd sosind pe muntele cărunt, Înger născând a timpului aripe. Te simt îmbrățișând abis, poteci, Izvoarele, icoanele din mine... Cu plete blonde, dulce abur treci
VALEA RÂŞNOAVEI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384967_a_386296]
-
pocnește fericirea, și, înjurînd de mamă, plec ca să spăl statui, dar cînd ajung acolo, ce mare mi-e uimirea: cică e-n “fără plată”, și azi statuia nu-i. Hei, tu, care pe pîine întinzi untura milei, tu, osul cel molatec al vreunui zavergiu, că-i roz-muștar sau galben, pe șobolanul zilei pune pariu, că altfel, nu ieși din iarnă viu. Referință Bibliografică: RĂMĂȘAG / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2199, Anul VII, 07 ianuarie 2017. Drepturi de Autor
RǍMǍŞAG de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383061_a_384390]
-
a respectivei, gropițele ei buclucașe din obrăjori, glezna lucitoare, fină, balansându-se într-un dolce far’ niente picior peste picior, eventualul mic neg poznaș de pe năsucul în vânt, ci și de ecourile întretăiate pe care le trezeau în el trecerea molatecă și rău prevestitoare a motanului negru al gazdei, strunga imposibil de ocolit cu privirea din dantura tatălui fetei, carpeta de pe perete cu BUCATE BUNE EU GĂTESC PENTRU SOȚUL CEL IUBESC etc. întrebări chinuitoare frământau mintea sa fragedă: ce legătură există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Când m-am trezit la clinică, mi s-a spus că mă cufundasem în acel somn straniu timp de șapte zile. Șapte zile în afara vieții mele, din care nu am nici o amintire, poate doar acea impresie de obscuritate, de întunecime molatecă. Doctorii de la clinică credeau, de altfel, că nu mă voi mai trezi niciodată. S-au înșelat. Nu am avut noroc. — N-ați fost departe de moarte! îmi spuse unul dintre ei, încântat să vadă că mă trezisem. Era un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ni mă, aista-i actor de gumă. Nu-i rău! Am jucat mult în Chirița, l-am jucat și pe Guliță, fără să rup gura târgului, eram pe atunci în vână tare, nu aveam eu vreme de roluri din astea molatece. Erau grozavi cu toții. Cosma Brașoveanu, Marian Hudac, Ileana Stana, nebuna de Rodica Popescu râzând ca o capră de se surpa sala de aplauze, Giugaru care parcă era de douăzeci de ani, iar Draga făcea toate paralele. Vine soră-mea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dreapta și avea aprinse luminile de poziție. Pe partea stângă a fuzelajului era trecută și marca: SANDA. — Aici „Bourul”, aici „Bourul”, spuse Dromiket 4 în megafon. Chem „Sanda”! Chem „Sanda”! Recepție. — Aici „Sanda”, răspunse din eter un glas atât de molatec și suav încât, brusc, cei trei roboți din „Bourul” simțiră cât de meschină e cifra de 220 de volți la care aveau dreptul. — Mai cheam-o o dată! șopti Felix S 23. — Sunt „Bourul” și chem „Sanda”, repetă emoționat Dromiket 4. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cât de meschină e cifra de 220 de volți la care aveau dreptul. — Mai cheam-o o dată! șopti Felix S 23. — Sunt „Bourul” și chem „Sanda”, repetă emoționat Dromiket 4. — Dar ți-am răspuns o dată, dragă „Bourule”! se auzi acel glas molatec și oarecum ușor plictisit. — Ce faci acolo, „Sanda”? Sunt „Bourul”, zise Dromiket 4. — Am o pană și nu mă prea descurc, răspunse glasul molatec. — Ești singură? — Daaa. Și tu ești tot singur? Noi suntem trei, interveni în megafon comandantul Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Sanda”, repetă emoționat Dromiket 4. — Dar ți-am răspuns o dată, dragă „Bourule”! se auzi acel glas molatec și oarecum ușor plictisit. — Ce faci acolo, „Sanda”? Sunt „Bourul”, zise Dromiket 4. — Am o pană și nu mă prea descurc, răspunse glasul molatec. — Ești singură? — Daaa. Și tu ești tot singur? Noi suntem trei, interveni în megafon comandantul Felix S 23. Suntem trei cercetători. — Sunteți roboți sau oameni? Suntem cercetători, răspunse Felix. Da’ dumneata ce ești? — Eu sunt singură. N-aveți cumva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Era, tot, o mogâldeață, Ochi de bou, dar cu albeață: Între el și ce-i afar' Strejuia un zid de var. - Ce să fac cu el așa? Să-l arunc nu îmi venea... Vream să văd cum se dezghioacă Pui molatec, din ghioacă; Vream să văd cum iar învie Somnoros, din colivie... Și de-a lungul, pe pământ, M-așezai cu-acest descînt: - "Melc, melc, Cotobelc, Ghem vărgat Și ferecat; Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng, și fă-te-ncoace. Nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]