263 matches
-
nu avea mai mult respect, iar dimensiunea simbolică pe care o acordase inițial gestului său sfârșea acum În deriziune. Trăise și el ca toți ceilalți din propria sa osânză, mâncase și el În fiecare an ceva dintr-un frate. Obosit, moleșit de un val neașteptat de căldură, se lipi de omuleț și Îi spuse Încet: O să fie bine. O să vezi. Totul se va aranja, omule, camarade, tovarășe, frate! Vru să adauge ceva lămuritor În legătură cu ultimul cuvânt, dar se opri văzându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fierbinte. Cu care să decapiteze șerpii vicleni și îmbuibați ai minciunii. Și Parisul deveni teatrul marii rebeliuni în numele trezirii conștiinței. Spaniolii uitaseră lecția dată de Cervantes și își închinau viața luptelor cu taurii. Mioara trebuia să trezească prin frig sufletele moleșite de căldură. Și astfel Mioara primi o muncă de apostolat împotriva conceptelor integrate în Dogmă, care vorbesc despre iubire în formule chimice. Ea va arăta că oamenii sunt altfel de cum s-a crezut până atunci, ca posesori a unor forțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sentimentale. Va, mai rămânea un piculeț liniștit, urmărea cu ochii lipiți o buburuză viu colorată ori un gândăcel preocupat de problemele sale diurne și deodată, ca un zmeu În miniatură, se repezea vijelios spre cârdul de rațe adormite și găini moleșite de căldura soarelui de vară, scoțând țipete ce se voiau Înfiorătoare. Orătăniile alergau bezmetice din calea viforului cald, mirându-se nespus de perfidia hultanului care putea lua orice formă umană. Atacul, pe cât de vijelios, pe atât de scurt, se termina
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu mult mai câștigată pentru că a reușit să ajungă În apogeul trăirii În același timp cu străpezirea Încă prezentă la Va și de care acesta, plin de frustrare neînțeleasă și supărat, credea că nu va mai scăpa niciodată. Marinița era moleșită și dorea să mai fie sărutată, dar așa mai lin, l-a Îmbrățișat acaparândul și i-a șoptit cu multă căldură: Cum a fost? Frați ... prieteni ... armistițu! Da, dar stai așa oleacă! Băiatul, ridicânduse-n picioare, a avut pretenția să vadă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
joacă deci la miză (artistică) mare, dar, din nefericire, mijloacele de care dispune sunt modeste. Drept urmare, ceea ce putea fi o reprezentare metafizico-fiziologică devine frecvent una doar fiziologică, în consonanță cu „mizerabilismul“ la modă azi în rândul tinerilor autori: „icnetul se moleșește-n suspine și omul nostru cu părul vâlvoi și dorința stârnită - mijlocul ars șalele dislocate de neastâmpărul care țopăie sapă o groapă între picioarele acestui bărbat și pula în vagă erecție o va străpunge pe mama - acum își răsuflă vigoarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
motiv, sîngele său a dat în clocot. Urmărea activitatea familiei Tureanu și cînd toate s-au potrivit ca la carte, s-a dus la Dana. Intră în casă, Ionele, l-a invitat fata zîmbind. Soarele de primăvară încălzea pămîntul și moleșea voința fiecăruia, cu excepția băiatului. Dana era fragilă, finuță, ca de porțelan. Cînd a fost înșfăcată de Ionel și strînsă odată a leșinat și ea. Și-a revenit mult mai tîrziu, cînd Ionel își făcuse deja de cap. A început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
său mai vechi, atunci el trebuie să dezarmeze populația noului teritoriu, cu excepția acelora care au fost de partea lui atunci cînd a întreprins cucerirea. Și chiar pe aceștia, cu vremea sau cînd se ivește ocazia, trebuie să cauți să-i moleșești și să le iei orice energie; prin urmare orînduiești în așa fel lucrurile, încît întreaga forță a statului să fie în mîinile acelorași soldați care sînt ai tăi proprii și care trăiesc în preajma ta, în statul pe care tu îl
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dezarmezi burghezii dintr-un oraș cucerit, în special dacă sînt temeri că ei ar putea reacționa. Romanii, care cuceriseră Britania, dar n-o puteau ține în liniște din cauza umorii turbulente și belicoase a acestor oameni, aleseră soluția de a-i moleși, ca să tempereze în ei instinctul belicos și sălbatic, ceea ce reuși întocmai cum s-a dorit la Roma. Corsicanii sînt o mînă de oameni, la fel de plini de curaj și de hotărîre ca și englezii. Ei nu vor fi însă îmblînziți decît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
am găsit.” Și așa în situația lui, plin cu atâtea toxine, alcool și tutun, nu știu cât mai rezistă. Și tu, nu cumva ești ca el? A... nu, dar totuși azi ai băut ceva și nu-mi dau seama ce anume. Eram moleșit și pentru a-mi scoate Imunitatea la plimbare am tras pe gât un pahar cu oțet din mere, apă, o linguriță cu miere de albine și iată-mă dispus și bun de plimbare. Toxina, auzindu-mi explicația a început să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o parte unul al poeziei ce absoarbe substanțele realului (firește, un real convențional, postură a unei fantezii imanente), îi asimilează semnalele cu o aviditate iluzoriu ingenuă. Autorul de acest tip pare lipsit de ambiții modelatoare, înregistrator pasiv al priveliștilor (selectate), moleșit de senzualitatea intrată astfel în joc. Ideile explicite, impulsurile analitice, cu atît mai puțin cele insurgente, par a nu-și găsi loc într-o atare producție vegetativă a cărei finalitate se divulgă a fi nesațiul contemplației. E o introvertire ce
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
din minte felul în care femeile de la țară își adormeau copiii: într-o batistă sau un capăt de năframă puneau conținutul câtorva capsule de mac, răsuceau materialul textil, iar copiii îl sugeau ca niște vițeluși cuminți. Îi priveam cum se moleșesc de la un minut la altul, cum închid ochii și cum, transpirați, cu obrajii aproape stacojii, adorm. Pe la patru-cinci ani am descoperit plăcerea de a mirosi conținutul canistrelor de benzină. Niște vecini aveau o motocicletă "Simpson" de prin anii '50, în
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
ca fiind indicii ale lumii creștine în care încă trăim. Pus la treabă, focul arde și metalul, iar formele neregulate care ar rămâne, tăciunii, nu sunt altceva decât semnele unei suferințe imense. Cu toate acestea, o oarecare seninătate pare să moleșească urmele violente ale focului plastic ce arde piesele lui Gheorghe Zărnescu, regăsită în catifeaua neagră ce domină lucrările doamnei Dany Zărnescu. Să ne întoarcem la piesa care mi-a plăcut cel mai mult, dominantă, impunându-se aproape violent, un crucifix
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
a lui Iisus Hristos are ca semnificație momentul în care apostolii Mântuitorului, aflați pe Muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Său. Pe Muntele Tabor, pe când Iisus se ruga, apostolii, moleșiți de somn, au tresărit la o priveliște nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul, fața Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe că zăpada. În această lumină, doi bărbați stăteau de vorbă cu Iisus despre patima și
Tradiții și obiceiuri pentru Schimbarea la Față: Ce nu ai voie azi by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63647_a_64972]
-
începe veșnica pribegie a muntelui ce urcă un abis nici eu nu știu ce să-ți mai spun atunci când prinzi de veste că eu nu sunt eu te scuturi de trupul meu cum de picăturile de ploaie un câine vagabond gravitația te moleșește privindu-mi mâinile cum întind un fir subțire peste arcul mlădios cum slobozesc săgeata către inima tunetului din care plesnesc apoi goarnele albatroșilor în jurul nostru femeile culeg nuiele unduioase iar bărbații umplu repede căruțele cu pește în timp ce copiii lor poartă
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
cu fânețe și pruni, simpli țuicari, mă rog, nu proprietari de băi, unde am fi tras și o linie de drum de fier... Intraseră de mult în sat, răscolind cu copitele cailor praful uliței și hămăitul amorțit al câinilor osteniți, moleșiți de căldura namiezei. Ajunseră în fața casei popei - clădire mare, gospodărească, într-un fund de grădină plină de flori, cu sticle colorate în vârf de bețe; Ilie voi să-și ia rămas bun; școala era mai departe, la vale. - Tot vorbeai
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
ne arată din ce în ce mai des că europenii sînt incapabili să țină piept presiunii psihologice pe care radicalismul islamic o exercită asupra mentalității occidentale. De o parte agresivitate continuă, de cealaltă parte o indulgență de oameni slabi cărora confortul civilizației le-a moleșit instinctul de apărare. Și peste toate acestea un aer de corectitudine politică ce riscă să desființeze democrația occidentală. Bunăoară, după retractările umilitoare pe care Papa a fost silit să le facă în urma discursului de la Regensburg, dovedind astfel că infailibilitatea papală
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10166_a_11491]
-
și curat, dintr-o suflare și la prima mînă, coerent și cu miez sclipitor. Gîndul acesta liniștitor, că nici o greșeală nu e definitivă și că totul poate fi dat înapoi, mi-a indus o stare de atonie a minții. Mă moleșisem de atîtea înlesniri! Monologul minții mele amuțise, imaginația mea se pipernicise. Dar de această diminuare a tonusului psihic mi-am dat seama doar atunci cînd am avut proasta inspirație să scriu din nou de mînă. Atunci am trăit calvarul astronautului
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
păsărele vor zbura, iarba va crește, iar soarele își va vedea de drumul lui pe bolta cerească. Cu mult înainte de ora de întâlnire, am plecat de acasă, era o după amiază fierbinte de vară, rarii țărani întâlniți în cale, erau moleșiți de căldură și muncă, mergeau țârșinduși picioarele prin colbul gros, în urma lor rămânea un nor de praf, nu se auzeau mergând, abia murmurau ceva în semn de mulțumire la binețea dată. Totul părea amorțit din cauza zădufului, doar eu eram vioi
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
Trist, că și-a pierdut iubita De atâta " nevâslit "... La Veneția e noapte, Ceru-i lud, negru-smolit, Serenade, valuri, șoapte Te îndeamnă la iubit. Jinduind spre alte " maluri ", Adumbrind a infinit, Vreau s-ating calde limanuri... ( Vâsla s-a cam moleșit... ) Nu-i nimic... Uite-o sirenă! S-au revigorat, stingheri - ( Vâsla, barca, gondolierul...) Ai iubirii mesageri! Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România ) ( Veneția, iulie, 2003 ) Referință Bibliografică: GONDOLIERUL ( pamflet ) / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI
GONDOLIERUL ( PAMFLET ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382506_a_383835]
-
și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
cu fulgii de nea ! Copiii să zburde, trăgând sania Cu bulgări s-arunce, din stratul de nea Pe -alocuri să vezi câte -un om de zăpadă La streșini sunt țurțuri ce stau ca să cadă În sobe -i dogoarea ce te moleșește Bunica -ți citește cu drag o poveste... În lumea magiei s -aluneci ușor Știind că e vremea pentru plugușor Iar casa e plină de -aromele care Îți gâdilă nările, sunt doar desfătare Bunicii, părinții, și frați ne strângem În jurul braduțului
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
așteptându-și stăpânii să iasă din hurbele răcoroase, cu miros plăcut, unde hangițe autohtone, suflecate și rumene, dominând cu glasul lor de origine latină hărmălaia păgână a unor resturi indo-europene, serveau continuu din oalele de pământ licoarea gălbuie de Cotnari, moleșind astfel forța celor două Imperii, fapt de care războinicii comeseni nu-și vor da seama decât mai târziu, în urma păcii de la Kuciuk-Kainargi. în vremea asta, afară, armăsarii arabi lăsați nesupravegheați, sătui de propriul lor pur-sânge, își maculau originea de clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i cadă și spuse cu temutul său glas: „Davai!” Porniră în trap mărunt, trecând pârâul ce trecea pe lângă sat. De ani buni nu mai organizase atamanul nici o prădăciune. Stând între femei, mereu cu rachiul de secară în mână, bărbații se moleșiseră, erau mai mult prin șanțuri. Chiar el, atamanul, se îngrășase oleacă, iar alaltăieri cu plosca-n pivniță, simțise o împunsătură adâncă în coșul pieptului. „Nu-i a bună, își zise bătrânul. Trebuie mișcare”. Și chiar a doua zi adună cazacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]