46 matches
-
neantul. Acea năpădire vastă și copleșitoare a anumitor dimineți, când pari a te trezi în știința ultimelor taine, într-o înfrigurare istovitoare de cunoaștere și de vedenie finală - sau acele nopți subțiate într-un violet tremurător, care ni se oferă moleșitoare și perfecte ca niște grădini ale spiritului... Cine ar avea cuvinte pentru imposibilitatea de a nu ști totul? Și câte clipe numeri în viață de fericire sfâșietoare a cunoștinței? Nici un văl nu mai ascunde nici un lucru. - Dar să ne întoarcem
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
eu "Tată!", dar spre cine, când Plictiseala este ea însăși o divinitate? De ce a trebuit să-mi deschid ochii asupra lumii ca s-o descopăr un Ghetsimani al Urîtului? Pământul e prea sterp ca să găsesc în el otrăvurile nemiloase și moleșitoare care să mă sloboadă din îndeletnicirea ființării... Doar destrămări cerești să emane arome de îmbătare în nimic, din înălțimi să cadă fulgi adormitori pe răni ce nu se mai închid... Sau ploi de dincolo de lume, ploi veninoase să se strecoare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sufletului tău, să faci drum iubirii tale spre tine însuți! Războirea aceasta - care te azvârle cu dușmănie împotriva ta - explică de ce nicicând n-ai vrea să te omori mai crunt ca în fiorurile dragostei. În Beethoven nu e destul farmec moleșitor și nici destulă oboseală... Ultima subtilitate a diavolului e diferența între iad și inimă. Numai în marile suferințe, în care ești prea aproape de Dumnezeu, îți dai seama ce zadarnic e rolul de mijlocitor al Fiului său și ce destin minor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se depărtă, mormăind, prin băltoacele șanțului de apărare. " Ce s-a întîmplat, Doamne?" își zise Bologa, înfiorîndu-se și căutând să se trezească din amorțirea ce-i oprise în loc gândurile. Vântul sufla mai friguros, desfundând iarăși o bură de ploaie măruntă, moleșitoare. Picurii îi țârâiau în spinare ca niște fire de nisip... Apostol își zicea că la fel îi târâie și gândurile în creieri, subțiri, nesigure, pipăitoare. Încetul cu încetul însă izbuti să le rânduiască... Vasăzică și-a atins ținta și se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să-i ghicească gândurile și să-i împlinească dorințele. Dimineața și după vizita medicală îi citea Visul Maicii Domnului, cu glas obosit de evlavie, și Bologa îl asculta fără a înțelege cuvintele, dar cu inima plină de o mulțumire caldă, moleșitoare... Apoi, într-o zi, ordonanța i-a povestit, cum s-a priceput, ce s-a întîmplat atunci, în noaptea ceea... Din povestirea lui, Apostol n-a aflat mare lucru: că a fost îngropat la marginea unei pâlnii de obuz, în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
simți o nevoie nebiruită să vorbească cu preotul. Se repezi spre portiță și intră atât de grăbit, parcă de fiece minut de întîrziere ar fi atârnat o soartă de om. Popa Constantin, scufundat cum era într-o bucurie vagă și moleșitoare, se pomeni deodată cu un ofițer urcând cele cinci trepte de piatră ale cerdacului. Un fior de spaimă îl ridică în picioare. Recunoscu pe Apostol, dar spaima îi rămase în inimă și-l făcu să-l întîmpine pe ungurește: ― Bine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din orașul supraaglomerat și înghețat să se destindă și să se umple de liniștea lacului, după nebunia nopții trecute și tot ce voia era să fie cu el, orice ar fi spus. Simțea cum o cuprinde dintr-odată o căldură moleșitoare și îi era bine, s-a agățat iarăși cu amândouă mâinile de brațul lui, așezându-și capul pe umărul lui, lipindu-se de el și șoptindu-i: „E atât de bine aici. Te iubesc“, și privea fața verzuie-albicioasă-albăstrie a lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în multele clipe înainte să adoarmă, când își imagina cum arată lucrurile și locurile despre care i se povestise ori citise prin cărți, dorind să le vadă și să le afle cu un sentiment atât de puternic, răspând o căldură moleșitoare și primejdioasă în tot trupul, încât mai târziu, după mulți ani, își spunea că n-ar fi existat un cuvânt mai nimerit pentru acea stare decât cel numit a tânji. În acea vreme intrase deja într-o altă etapă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
capul pe umărul meu și...“ Îi venea să strige vorbele astea, dar un nod i se așezase în gât, a tușit de câteva ori, privind-o și ochii de culoarea alunei înotau în lacrimi și atunci a simțit iar căldura moleșitoare și n-a mai fost în stare să spună nimic, se simțea doar vinovat, își zicea că e teribil de vinovat și pe măsură ce înțelegea asta simțea un fel de plumb în mâini și în picioare și în cap încremenindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să fac acel pas? Parcă mi-ar fi teamă - continua să-și zică - și totuși am nevoie de ea, am nevoie și de acel pas și de ea. O privea și se simțea dintr-odată cuprins iarăși de acea căldură moleșitoare în jurul inimii, voia s-o mângâie și s-o strângă în brațe și a întins mâna spre părul pe care tocmai și-l scutura și atunci i-a zis: „sărută-mă și mângâie-mă“, și el a rămas ca paralizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
urăște, să fie atras de ceva din ființa mea. Se zări o ceată de balene. Era o după-amiază liniștită pe corabie. Toți japonezii, și cei din cabina solilor, și cei din cabina cea mare, dormeau duși somnul de după masă. Liniștea moleșitoare era întreruptă doar de scârțâitul regulat al parâmelor și de clopotul care bătea ora. Balene la orizont! strigă matelotul care era de cart pe catarg. Cei câțiva care abia auziseră strigătul lui îi treziră și pe ceilalți. Toată suflarea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
continuat o săptămână, timp în care orașul a devenit un fel de republică sud americană. Leneș și taciturn, transpirat și dependent de sticluțele de apă, la jumătate de litru, care pluteau cu sutele prin mijloacele de transport, într-o pâclă moleșitoare de căldură umedă și zumzăindă de țânțari. Pe 2 mai a venit ploaia. Patru zile mai târziu, mi s-a pierdut urma. Au circulat foarte multe povești cu privire la dispariția mea. Unele de-a dreptul ingenioase. S-a spus, pe rând
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cană țărănească. — Nu mai sunt decât două persoane cazate aici, în vilă. Și nici nu prea stau acasă. Au rude în oraș și stau mai mult la ele. Îi umpluse cana pe jumătate. Vinul cobora repede în mădulare, căldura plăcută, moleșitoare. Puse sticla pe podea, o acoperise cu ceașca goală. Atinse cotul femeii, îl cuprinse în palmă: hai sus. Nu, nu, amânas. O trase ușor, era în pragul scării, urcaseră. O cameră mică micuță, pat îngust, de școlari, o chiuvetă, fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lui, a fost și el un om cu însușiri deosebite, care îl făceau să fie admirat de popor și iubit de soldați, căci era războinic priceput și îndura ușor orice oboseală, disprețuia orice mâncare aleasă și orice fel de plăceri moleșitoare, ceea ce îl făcea iubit de întreaga armată. Cu toate acestea, sălbăticia și cruzimea lui au fost atât de mari și de nemaiauzite, încât, după ce, prin nenumărate omoruri, ucisese o mare parte din populația Romei și întreaga populație a Alexandriei, ajunsese
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
și bine făcută, cu un bust amplu și un început de obezitate, strânsă alarmant în chingi de corsetul rigid. Avea un nas îndrăzneț și coroiat și vreo trei rânduri bărbii. Se ținea foarte dreaptă. Nu cedase nici măcar o clipă farmecului moleșitor al tropicelor, dimpotrivă, era mai activă, mai mondenă, mai hotărâtă decât ar fi putut socoti posibil orice persoană deprinsă cu clima temperată. În mod evident era o persoană foarte volubilă și acum dintr-o suflare dădea drumul la un întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bețivanca de alături emise un prim râgâit. — Ești obosită, Jacqueline..., comentă yogina; renunță la exercițiu, dacă nu-ți vine. Întinde-te, o să te alături grupului puțin mai târziu. Trebui, Într-adevăr, să se Întindă, În timp ce institutoarea karmică debita un discurs moleșitor și găunos, gen reclamă de apă minerală: — Intrați Într-o apă minunată și pură. Apa vă scaldă membrele, pântecul. Îi mulțumiți mumei voastre, Țărâna. Vă lipiți Încrezători de muma voastră, Țărâna. Simțiți-vă dorința. Vă mulțumiți vouă Înșivă pentru că v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Antoninus, fiul lui, a fost și el un om cu însușiri deosebite care îl făceau admirat de popor și iubit de soldați, căci era războinic priceput și îndura ușor orice oboseală, disprețuia orice mîncare aleasă și orice fel de plăceri moleșitoare, ceea ce îl făcea iubit de întreaga armată. Cu toate acestea, sălbăticia și cruzimea lui au fost atît de mari și de nemaiauzite încît, după ce prin nenumărate omoruri ucisese o mare parte din populația Romei și întreaga populație a Alexandriei, ajunsese
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
necazuri. A învățat să mestece mâncarea îndelung, pentru a-i simți deplin gustul; se bucură că poate participa la ridicarea unui zid în echipă, își cumpără tutun, rulează o țigară în hârtie de ziar și se lasă inundat de căldura moleșitoare a fumului; bucurie neașteptată- primește de la un deținut o felie de salam, două bucăți de pemet și zahăr cubic. Spre finalul nuvelei se încheagă în baracă o discuție despre Dumnezeu și mântuirea prin suferință. Indirect, Soljenițân îl refuză pe Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ironie a vieții. Găsim un loc, în felul nostru de a privi viața, și pentru faptul că ea prezintă constant repetiții. Aceeași energie care, în ciuda tuturor opreliștilor, păstrează ferm valorile vitale căștigate, poate păstra și prospețimea și interioritatea, în pofida tendinței moleșitoare și nivelatoare a repetării. CAPITOLUL V TRAGIC ȘI HUMOR 24. Comedie și tragedie Nu se poate dovedi, așa cum am remarcat deja, despre nici un sentiment total că indică o încheiere completă a vieții psihice. Atîta vreme cît apar noi trăiri, va
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lista neagră” fiind pomenit, preponderent, în contexte negative. Teoretizând dogmatic și intransigent, prin formule ca: „noi milităm”, „noi cerem”, - conceptul și nivelul tipicului în poezie, S. Damian 55 dezvăluie multe aspecte ne-tipice și ne-luptătoare, poezii cenușii, monotone, plicticoase, moleșitoare în lirica vremii, în contrast cu poezii valabile, militante, civice semnate de M. Beniuc și E. Frunză. Măsura originalității, a individualității poetice este dată, în opinia criticului de la Contemporanul de forța politică, civică și mobilizatoare a versurilor, de nivelul implicării în contingent
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sau prietenie (...). Iată una din poeziile cele mai bune apărute la sfârșitul anului trecut: Cântarea din urmă de Mihai Beniuc (...). E atât de cunoscută cititorilor poezia lirică a lui Eugen Frunză (...). Cum de s-a ivit o asemenea atitudine contemplativă, moleșitoare (...) atitudinea atât de puțin compatibilă cu menirea poetului militant, curajos? Fără îndoială că toate acestea sunt legate de lipsa de profunzime în cunoașterea vieții (...), de insuficienta claritate ideologică. Printre unii poeți circulă teorii confuze, derutante. O anumită critică simplistă, rigidă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]