236 matches
-
Trecuseră doar două ore și știa că trebuie să se întoarcă. Pe drum luă un buchet imens de flori și o scoică mare din plastic. Tocurile ei nu mai atingeau asfaltul și Mara pluti până la etajul patru. În cadrul ușii, Nela molfăia gumă. — Doamna a mâncat, și-a luat medicamentele și acum sforăie. — Poți să pleci, Nela. Mulțumesc. Nela se încălță în hol cu sandalele ei cu două barete, din care degetul mare îi ieșea la fiecare pas. Își dădu cu ruj
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mironosițele-astea!“ a mârâit o semănătoare cu ghearele zbârcite de câte gropițe săpase la viața ei, „n-au nici măcar scaunele decolorate de soare, darămite o pată de rugină.“ „Astea numai prin spălătorii și ateliere de tuning s-au ținut“, a molfăit o combină știrbă, la care o batoză a replicat: „Nu te uiți la ele ce pricăjite sunt? Vai de șoferu’ ăla al lor, de-abia Încape Înăuntru“, la care toate truditoarele câmpului au izbucnit Într-un râs gros și gâlgâit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să zicem, vînăt -, purtînd pe cap o bonetă verde cam fistichie, de lînă tricotată. Vederea ei Îmi inspira, prin nu știu ce detalii pe care nu le-am putut fixa, o anumită dezordine. Poate mirosul neplăcut, de ceapă prăjită, al hainelor ei? Molfăia ceva, am crezut la Început că e gumă, abia mai tîrziu am Înțeles că erau bomboane mentolate. Fiindcă suferea de hipoglicemie, trebuia să mănînce mereu bomboane, ceea ce bineînțeles că, În cele din urmă, Îi afectase dantura. Emoționat, Pablo Își drese
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că și el scrie o carte. — Ah, săracul Bazil a murit, Dumnezeu să-l ierte, răspunse Pablo grăbit, de parcă s-ar fi temut că ea Îi va cere și alte detalii. Vestea nu o impresionă prea mult. Tăcu o vreme, molfăindu-și bomboana cu mentă - părea că se gîndește la ceva. Noi rămăseserăm amîndoi În picioare; nici nu am fi avut loc pe bancă, deoarece ea Își pusese alături poșeta. Îmi Încordam resursele interioare pentru a conștientiza importanța acelor momente, dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la ce mi-ar folosi? Să cerșesc numai pentru mine? Să mănânc singur banane mucegăite și biscuiți râncezi? Să tremur singur de frig? Să mă Înțepe numai pe mine vara, țânțarii? Să rămân singur În Uniunea Europeană? -Iar Uniunea aia blestemată? molfăie Kawabata cuvintele, trăgând cu zgomot aer În piept. Ai zis că e Ziua Mondială a Râsului și tu Îmi vorbești de lucruri atât de triste...Deh, luao-ar naibii de viață, cine m-a pus să mă nasc? -Dumnezeu te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a obosit să-l dezlege. Oricum, de la venirea ei, sărăcia cerșetorului olog, are o importantă calitate : mirosul de curățenie. Kawabata a urinat și revine În Încăpere, cerând Încă un ceai, pe care Antoniu i-l prepară imediat și acceptând să molfăie o bucată de brânză topită și doi biscuiți. Un muscan albăstrui, a poposit bâzâind pe ,,biroul,, improvizat pentru scris, Înfruptându-se nestingherit cu niște cristale minuscule de zahăr. Dispare Într-un târziu, bâzâind enervant, prin ușa Întredeschisă, atras de lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
muncitorii, Încă treji, nu Începuseră să polueze aerul cu prostiile lor profane despre politică. Soarele orbea ferestrele; un vânt leneș tulbură vârful copacilor. Am intrat În brutărie, de unde mi-am luat un corn cu cremă de vanilie și niște lapte. Molfăind, mă gândeam că, dacă ar fi fost o prăjitură, vara trebuie să fi avut gustul acesta. Cornul moale, surprinzător de elastică, crema caldă, de culoarea unui gălbenuș, zahărul crănțănind Între dinți... Ca un zeu pofticios, am devorat un anotimp Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din cauza celui care la paișpe ani refuză să mai calce vreodată într-o sinagogă, în loc să vă tânguiți din cauza celui care a întors spatele glorioasei epopei a poporului său, mai bine ați vărsa lacrimi pentru înseși jalnicele voastre făpturi, zău, care molfăie și tot molfăie la nesfârșit strugurele ăla acru al religiei! Evreu evreu evreu evreu evreu evreu! Îmi iese pe nas, epopeea asta a evreilor chinuiți! Faceți-mi și mie o favoare, dragii mei conaționali, și vârâți-vă-n curul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la paișpe ani refuză să mai calce vreodată într-o sinagogă, în loc să vă tânguiți din cauza celui care a întors spatele glorioasei epopei a poporului său, mai bine ați vărsa lacrimi pentru înseși jalnicele voastre făpturi, zău, care molfăie și tot molfăie la nesfârșit strugurele ăla acru al religiei! Evreu evreu evreu evreu evreu evreu! Îmi iese pe nas, epopeea asta a evreilor chinuiți! Faceți-mi și mie o favoare, dragii mei conaționali, și vârâți-vă-n curul vostru ăla, chinuit, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe ospătarul de la restaurantul franțuzesc de lux unde-i ducă ca să le arăt că sunt om mare, „Oui monsieur, avem...“, „În regulă, adu-mi o bucată pește, dar vezi să fie caldă“, zice taică-meu), am cinat și, pe urmă, molfăindu-mi Titralacul (ca să-mi calmeze hiperaciditatea gastrică), mă mai plimb o vreme cu ei înainte de a-i urca într-un taxi care să-i ducă la Autogara Autorității Portuare. Taică-meu se și apucă să mă foarfece că de ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
service de unde cumpără tata benzină - au vârste cuprinse între treizeci și cincizeci de ani, deși eu nu mă gândesc la ei raportându-i vârsta lor, ci doar ca la „bărbați“. În cercul de la bătaie, ba chiar și în baze, își molfăie tacticoși chiștoacele jilave de trabuc. Nu-s niște puștani, vezi bine, ci bărbați în toată firea. Burtoși! Musculoși! Cu brațe păroase! Cu țeste pleșuve! Și ce voci mai au - răsunătoare ca tunul, de le auzi hăt până pe veranda casei noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
minunat! De-ar fi murit și el sâmbătă. În felul ăsta aș fi putut și eu să țin petrecerea. Acum, toată lumea trebuie să mergă la priveghi vineri, se plânse ea. Pe fir se auzi un zgomot ca de porc care molfăie prin lături. Alixe Își suflase nasul cu putere. În cele din urmă, veselă, spuse: Și acum, am putea să discutăm despre toaleta mea? Pentru Înmormântare? 19tc "19" Înmormântarea la care să vezi și să fii văzuttc "Înmormântarea la care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de carne, îndemnînd-o să mănînce. Vlad, Dan! le strigă tatăl, plecîndu-se spre ei. Aam! răspunde unul, arătînd cățelușa. Am papa precizează celălalt, cu ochii la cățelușa care mănîncă de zor, așezată în mijlocul unei grămezi albe, de la punga cu lapte praf, molfăind un picior de pui. Dumnezeule!! își duce bărbatul mîna la frunte. Ce-i, dragă? se interesează soția. Uite ce-au făcut... Te-am rugat doar să-i supraveghezi un pic... Am. Papa, papa se bucură copiii de izbînda lor, fericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că se învîrte lumea cu mine. Să mă trezești la zece să-i dau băiatului pastilele, mai bine crăpam naibii!, ai dreptate cred, trebuie să iau și eu, dă-mi rucsacul... Scoate din rucsac trusa, ia o pastilă și o molfăie îndelung între dinți. Profesorul s-a ridicat și i-a adus un pahar cu apă. În paharul gol, luat din mîna lui Radu, Lazăr toarnă un deget de whisky și-l întinde profesorului. Un strop, numai de-al naibii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trecerile lor spre moarte cu gesturi ironice, sărutând solemn paturile puștilor călăilor lor, pângărind steaguri imaginare. Chirurgii s-ar tăia neatenți înainte să facă primele incizii, soțiile ar murmura în treacăt numele amanților în momentul orgasmului soților lor, târfa care molfăie penisul clientului ar putea mușca fără nici o răutate un cerc mic de țesut de pe curbura superioară a glandei lui. Aceeași mușcătură dureroasă pe care o primisem și eu odată de la o prostituată obosită, iritată de erecția mea ezitantă, îmi aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe deasupra, îi făcu un semn cu paleta albă cu punct roșu pe care o ținea în mână. Șeful de gară și fata se urcară în tren. Fosta soție făcu alt semn cu paleta și trenul se puse în mișcare. Porcul molfăia un ghiocel la marginea pădurii. Privi dezinteresat la personalul 8421 care tocmai trecea prin fața lui. Trenul era aproape gol. Într-un compartiment, o fată stătea sprijinită cu spatele de geam. Era goală, curul ei alb strălucea în lumina soarelui. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ea în depozitul bibliotecii? Că s-au răsturnat rafturile și-ați început să râdeți și aveați senzația că respirația scriitorilor vechi vă înconjoară, c-au răsărit clasicii din pereții crăpați și vă excitau cu privirile lor indiscrete? a continuat. Ciudat! Molfăi niște onomatopei și-mi dau seama, cu această ocazie, că se clatină lucrarea dentară pe care-am dat o avere. Caut să mă duc undeva în Nirvana, scormonesc în minte după o mantră liniștitoare, oricum îmi repet în gând „eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
putea fi decît foarte simplă ,, Domnule Balbo, permiteți-mi să vi-l prezint pe prințul Pangratty, aviator". Asta ar fi fost o prezentare perfectă. Profesorul n-ar fi spus decît că e vorba de un prinț, iar grasul ar fi molfăit ceva ininteligibil și ar fi tras o rafală de hămăituri, singura cale care-l scotea din orice situație. Reușise să prindă de două ori privirea lui Balbo, a simțit că italianul a reacționat, o scînteie s-a aprins o fracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
grea de argint, insul era destul de obosit și de transpirat și voia să scape de povară, își făcu drum în apropierea lui Pangratty. Ministrul Coriolan Popa, ei, nu era chiar ministru, dar conta mai mult decît o jumătate de guvern, molfăia un pateu cu brînză, pe care îl ținea cu vîrful degetelor, împrăștiind firimituri în jur, încuviința fără nici o expresie ceva ce explica inginerul Corvino. Italo Balbo își potrivea nervos eșarfa azurie de pe piept și se străduia să zîmbească, umezindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se uită roată. Unul mai deștept bagă mîna în găleată, scoate o bucată de carne și începe să mănînce. Ca la un semnal, o puzderie de mîini intră în găleți și începe un pescuit demn de opera lui Orwell. Se molfăie precipitat, în timp ce mîinile caută febril în lichidul încă fierbinte. Unii beau borș din găleată, alții cer o bucată de pîine, alții îl înjură pe Parpanghel și beau bere. Între timp hărmălaia crește și cei veniți mai tîrziu fac scandal. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pînă unde merg concesiile (chiar compromisurile) tale? Dacă ești o tînără superbă, căsătorită cu un moșneag dizgrațios (și tînăr era tot dizgrațios) de ce apari în public să-ți afișezi iubirea? Speri că vor trage mulți la borcanul cu miere? Moșul molfăie cîteva cuvinte, moțăie și apoi iar se trezește. Ne iubim, doi oameni inteligenți știu să nu se incomodeze... Ea vrea mai des la discotecă, el să moțăie la televizor. Oare de ce penibila pereche dorește să apară pe micile ecrane? Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Oare de ce penibila pereche dorește să apară pe micile ecrane? Avem suficiente emisiuni care ne provoacă senzații de vomă. Un tînăr "harmăsar" întreabă groaznica pereche: Dar, cum vă descurcați, dumneavoastră așa bătrîn și ea așa de tînără? Moșul privește buimac, molfăie niște chestii despre inteligență, iar ea, iepșoara, zîmbește spre tînăr. Ar fi spus cu siguranță: Moșul doarme, moțăie, iar eu... ce telefon ai? Atîția oameni penibili, împînziți pe micile ecrane, ne duc spre convingerea că sîntem un popor cam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
copt destul, este vremea viermelui. Viermele semănat în apa botezului, fașă peste scutece, cărare spre dealul cu mușuroaie. Vierme cu chip de înger, înfipt în lumina ochilor; vierme ronțăind sinapsele ca pe niște acadele din zahăr ars; vierme lingând coastele, molfăind pielea, niciodată singur pe dinăuntru, niciodată singur pe dinafară; vierme însămânțat în pântecele mamei. "Gata, poți duce și tu povara desfacerii!" spuneau ursitoarele și el a dus-o cât pentru toți desfrunziții din carne, a dus-o fără să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cărare către satul bunicilor. Era vremea când viața, în esență, devine un semn de întrebare. Era timpul când retorica era o interogație a sinelui: Ce-i mai umilitor, Doamne, decât să lași pe cineva să-ți roadă sufletul, să-l molfăie și să-l scuipe prin closetele publice, la masa bogaților sau în obrazul sfinților? Ce-i mai trist decât să îngădui viermelui să te lepede părticele printre cearșafuri, prin săli de așteptare, în gări din care doar se pleacă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
abandonat pe un cer de ianuarie, caii care l-au ridicat la cer pe sfântul Ilie, caii care au coborât de pe basoreliefurile catedralei Santa Marta din Torino, lăsând doar câteva urme de copite pe ziduri, caii din basmele lui Ispirescu, molfăind jeratic direct din palmele fiului de împărat... roșcata. Bice, hamuri, șa, transpirație, respirație, excitație, cu pantalonii pe vene, după baloții de lucernă, în podul șurei, cavalerul trac, Heros Invinctus Eternus. Roșcata... Blonda, ascunsă sub putina cu varză, în beci. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]