238 matches
-
păsări ale acelui picior de plai! l-am auzit și-mi era drag să-l ascult! cum și în dimineața aceea, atunci, când... iată, se apropie desculț, prin colbul verii, se așează lângă mine, pe pragul porții, aprinde încet și molfăie tacticos o țigară din mahorcă și ziar, mă scrutează lung, pe sub streașina sprâncenelor stufoase și albe, oftează o dată, mai oftează o dată, zâmbește enigmatic și răscolitor o dată, enigmatic și răscolitor de două ori, tace puțin, mai tace încă puțin... și-mi
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor by http://balabanesti.net/2012/12/19/ma-sui-pe-patul-din-tinda-si-incerc-sa-mor/ [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
pofta din micii zemoși și simți cum un firicel de grăsime i se prelinge de pe buza inferioară, în jos către scobitura de deasupra bărbiei. Se șterse cu dosul palmei, printr-o mișcare abilă și probabil îndelung exersată și continuă să molfăie combinația de mici, pâine și muștar, pe care și-o îndesa conștiincios în gură. Privirea-i izvorâtă din ochii mici înconjurați de cearcăne și umbriți din belșug de sprincenele stufoase, ba se plimba distrată pe chipurile arse de soare și
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/liviu_gogu/canal [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
pofta din micii zemoși și simți cum un firicel de grăsime i se prelinge de pe buza inferioară, în jos către scobitura de deasupra bărbiei. Se șterse cu dosul palmei, printr-o mișcare abilă și probabil îndelung exersată și continuă să molfăie combinația de mici, pâine și muștar, pe care și-o îndesa conștiincios în gură. Privirea-i izvorâtă din ochii mici înconjurați de cearcăne și umbriți din belșug de sprincenele stufoase, ba se plimba distrată pe chipurile arse de soare și
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/liviu_gogu/canal [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
Și-au avut purtări nedemne, Limba ei să o îndemne La remorca altor semne, I-au golit de oase lutul Și i-au arestat trecutul, Floarea i-au bătut cu cnutul, S-au purtat cu ea ca mutul, Care-și molfăie sărutul, I-au golit de steme scutul, Pân-a plâns în maluri Prutul. Mamă, ți-au furat o fată, Țara noastră-ndoliată, Că prea rar te afli toată, Cum dreptatea te arată. Mamă, să-ți înveți recruții Să mai facă
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Basarabia_pamant_romanesc_ion_c_hiru_1342896994.html [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
că mă lovesc peste dește! Au! Aoleu! Uite că se repede și barosul! Neamțule! Oprește-l, bă, că mă omoară! Ca stropit cu o găleată de apă, neamțul a sărit : -Ai înnebunit, Arapule? -Blestemul bietului Tudorel, a mormăit nea Ghiță, molfăind covrigul muiat în vin. -Nu mă lăsați, fraților! Uite cum vâjâie barosul! Mă omoară, mă omoară! țipa disperat Arapu, alergând spre ușă. Dar în acel moment a intrat domnul Ionescu având biciușca în mână : -Ce-i, măi Antoane? Vă bateți? Ce
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > NEVĂZUTA MEA PIATRĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului nevăzuta mea piatră Iar pietrele tac molfăindu-și în gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânse și, din diagonalele lumii, aduc muchii tăioase, zimțate cu care tăiem lutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri. Atunci devenim și noi pietre obosite de atâtea tăceri. Durerile noastre sunt nervuri desenate
NEVĂZUTA MEA PIATRĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1469627804.html [Corola-blog/BlogPost/366510_a_367839]
-
și tăia o bucată, pe care o așeza pe cântar. Întotdeauna, mai adăuga câte o mică felie pentru a atinge greutatea corectă. După ce mulțumeam și îngânam un „săru’ mâna”, o zbugheam spre casă cu bucata de pâine strânsă la piept, molfăind felia, care mi se părea mai bună decât orice prăjitură. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: FELIA DE PÂINE / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1658, Anul V, 16 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile
FELIA DE PÂINE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1437051096.html [Corola-blog/BlogPost/357741_a_359070]
-
a le atrage atenția admiratorilor că dacă la terminare nu mai găsește pe masă ceva, mâncare pentru el, dar și pentru sacoșă, îi... și le..., de nu se văd și nu mai pupă altă pomană pe mâna lui. Sfecliți, admiratorii molfăiau cu ochii în lacrimi și se spionau cu dușmănie să se dea în gât la o adică, după bunul și îndelung exersatul obicei al breslei. La masa prezidiului, aia cu față de masă roșie, rămasă aceeași din vremurile de demult, Maestrul
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1428679231.html [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
cu cântăreți renumiți, se desfășoară chiar aici, lângă mine, micul și cel mai complex și mai autentic show posibil, micul și marele spectacol al promenadei de pe Corso. Perechi de tineri, grupe de turiști, pensionari cu gustarea în hârtie de ziar, molfăindu-și câteva vorbe, pe-o bancă oarecare, îndrăgostiți ce mint cu nerușinare, neavând habar de teribila lor înrudire cu baronul de Münchausen... Lume vine, lume trece. Copii și doamne elegante, fardate discret, lângă bărbați cu alură sportivă; restaurante, muzici, cafenele
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1474274298.html [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
se tăvălească, blabla”) îți anulează toate strădaniile de a părea inteligent? Dacă nu te poți abține, măcar pune-ți niște fuste pe tine, să ai ce-ți ridica-n cap în timp ce lansezi strigături de șanț. Și bagă și blesteme, în timp ce molfăi un colț de basma, la o adică. Păi, ce, în cazul meu, de exemplu, doar să mă tăvălesc ai vrea? Sau să iau bătaie? Nu ți-ar plăcea mai bine să mor? Ia, uite, învață d-acilea:
Mirci Badea vrea să mă tăvălesc în chinuri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19625_a_20950]
-
tuturor “împilaților” și nu să te comporți că un baron care-și urechează iobagii pt că i-a prins braconindu-i pădurile! Cît despre obtuzitatea facocereasca cu care RESPINGI EVIDENȚĂ(“nu văd argumentul lui Platon,nu vreau să zic ba da”..),molfăind “sensuri ergonomice” și secretind aceleași și aceleași absurdități,ea nu mai trebuie să surprindă pe nimeni. E un sindrom vechi, pe care degeaba ne mințim că-l putem eradica. Iată cum îl descrie R. Caillois, încă din anii ’40, pe
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
mai repede. Unul dintre motive era că laptele avea gust de banane, bananele - de pește, peștele - de pâine, pâinea avea gustul aerului din camera de hotel și toate gust de prezervativ cu arome”. Nu cred că Popescu e nebun, să molfăie prezervative cu arome în loc de ciungă. Logic, vorba domniei sale, e că le-a folosit. Cu gura, altfel, cum să le simți gustul ? Prostie mai mare ca în Libertatea de azi n-am citi nici pe vremea lui Halpert. ”Mădălina venea la
Ziare, la zi: În Gândul, CTP sugerează că ar fi homosexual () [Corola-journal/Journalistic/27992_a_29317]
-
nu ți-a ajutat Dumnezeu? Și se duce în casă, se întoarce cu pâine (că altceva nu putea să-i dea, pâine avea ăla destulă) și i-o aruncă acolo în brațe. Costaichie, zice tat-său cu glasul lui prăpădit, molfăind din dinții lui puțini care îi mai rămăseseră, bodaproste, Costaichie. Cum ai spus? zice ăsta. Bodaproste, Costaicuie! Bodaproste, zice Costaichie sarcastic, să fie în c... morților... Auziți și dumneavoastră ce-i zice fiul tatălui său bătrîn! Auziți, dom' profesor! Fiul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
citit cele patruzeci și opt de pagini ale Manifestului... Se poate și așa, fiindcă spre deosebire de stomac, mintea nu e prevăzută cu sucuri gastrice care să anunțe foamea și să te oblige s-o hrănești. Ei poți să-i dai să molfăie la nesfârșit aceeași suzetă marxistă, sau, de ce nu, codristă, hitleristă. Deosebirea, se știe, nu e foarte mare, chiar dacă marxiștii o resping pe a hitleriștilor și invers, chestie de obișnuință, de cele mai multe ori, cine a observat sugari știe despre ce vorbesc
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
patru povești. Fata care vinde cărți n-are cumpărători. Pentru a-i trece vremea face diverse calcule pe un caiet rufos. Greu o scoți din povara gândurilor. Aștept vreo zece minute. Nimeni nu este interesat de cărți. Lumea trece impasibilă, molfăind vreun kebab sau vreo clătită..." Sau: „Pe plaja din Mamaia greu dai peste vreun cititor de cărți. Revistele glossy sînt răsfoite în bătaia soarelui. Comentarii aprinse despre noile aventuri ale starurilor locale, noua modă și curele de slăbire sînt singurele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6130_a_7455]
-
pe deasupra, îi făcu un semn cu paleta albă cu punct roșu pe care o ținea în mână. Șeful de gară și fata se urcară în tren. Fosta soție făcu alt semn cu paleta și trenul se puse în mișcare. Porcul molfăia un ghiocel la marginea pădurii. Privi dezinteresat la personalul 8421 care tocmai trecea prin fața lui. Trenul era aproape gol. Într-un compartiment, o fată stătea sprijinită cu spatele de geam. Era goală, curul ei alb strălucea în lumina soarelui. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
asta Încărcau baterii de mașină de doisprezece volți În timpul frecventelor pane de curent. —De data asta au lăsat Însă bicicleta. —Nu ați Încuiat magazia cum v-am zis eu? Au tăiat lacătul. Și câinii de pază? — Tot În țarc sunt, molfăie niște oase proaspete. Heinrich făcu un inventar al tuturor lucrurilor furate În ultimele șase luni: un televizor mic, antena parabolică cu care prindeau posturi internaționale În mod ilegal, o bicicletă, o lanternă cu manivelă, niște baterii Toyo mari, de doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să plătească. Planul suna bine, dar mai trebuia să și meargă. Nu eram convins că aleasa mârșăviilor mele viitoare și ipotetice urma să vină la întâlnire, așa că l-am trimis pe-amicul Paul la înaintare. Stătea potolit, lângă un brăduț, molfăind dintr-o vată de zahăr: marioneta perfectă. Probabil bombănea în gând, cum obișnuiam cu toții. Ar fi făcut orice-i spuneam, mimând obediența până la sacrificiu; avea o admirație încăpățânată față de mine: amândoi isteți, amândoi copii de profesori, slăbănogi și-antipatici (el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe curbe de nivel predictibile: reveneau întotdeauna la ¼ din tiparul lor inițial, ca un covor persan sau un vitraliu arab. Niște nervi fractali, de care era bine să te ferești. „Ca-caramba!“, a izbucnit Cezar, cu fața lui de bufon serviabil. Molfăia ultimele cruste de pizza, spoindu-le din belșug cu muștar. Maria îl disprețuia, zicea că suntem, pe lângă el, ca diamantul ăla pe care îl scoate rivalul lui Tom din desenele animate și iradiază atât de tare, încât nu te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
câteva castroane din care să mâncăm. Crăpam de foame! Îți spun: crăpam de foame! Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și Îl molfăiam În gură de foame... așa eram de Înfometați. Mâncarea până la urmă o Împărțeau brigadierii, care erau oamenii lor, erau informatori... Dacă vedeau o jumară Într-un ciubăr din ăla, Învârtea așa de bine polonicu’ Încât o lăsa la urmă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
junglă. Dar e carne și se poate... Am văzut că și tu faci așa. Termino cu prostiile. La un moment dat, ea a avut nevoie de o confirmare a talentelor ei culinare. Cum a ieșit? E bun? Foarte bun, a molfăit surioara cuvintele împreună cu bucățile de carne. Era învățată să laude orice. Parcă e cam arsă pe alocuri, iar în unele locuri e prea crudă, a comentat Marcu. Ar fi trebuit la un foc mai mic. Doar roșiile au fost gătite
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de carne, îndemnînd-o să mănînce. Vlad, Dan! le strigă tatăl, plecîndu-se spre ei. Aam! răspunde unul, arătînd cățelușa. Am papa precizează celălalt, cu ochii la cățelușa care mănîncă de zor, așezată în mijlocul unei grămezi albe, de la punga cu lapte praf, molfăind un picior de pui. Dumnezeule!! își duce bărbatul mîna la frunte. Ce-i, dragă? se interesează soția. Uite ce-au făcut... Te-am rugat doar să-i supraveghezi un pic... Am. Papa, papa se bucură copiii de izbînda lor, fericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că se învîrte lumea cu mine. Să mă trezești la zece să-i dau băiatului pastilele, mai bine crăpam naibii!, ai dreptate cred, trebuie să iau și eu, dă-mi rucsacul... Scoate din rucsac trusa, ia o pastilă și o molfăie îndelung între dinți. Profesorul s-a ridicat și i-a adus un pahar cu apă. În paharul gol, luat din mîna lui Radu, Lazăr toarnă un deget de whisky și-l întinde profesorului. Un strop, numai de-al naibii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
neîndurat...“ Diane rostea molatic aceste cuvinte solemne și teribile, îngenuncheată în obscuritatea bisericii friguroase St. Paul din Victoria Park, la slujba de la opt dimineața (la care asistă foarte puțină lume). Rostise de nenumărate ori, încă din copilărie, aceleași cuvinte, le molfăise, le tocise cu limba și cu buzele, până deveniseră moi și păstoase, dar nu complet lipsite de greutate. Nu-și bătea ea capul cu mânia și supărarea lui Dumnezeu, știa, instinctiv, că așa ceva nu există. Povara păcatelor, însă, era altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tandrețe infinită, fiecare pahar spălat, jumătate cu matrafust, jumătate cu Coca-Cola, pentru a obține un cockteil " Moartea neagră", cât mai băubil și de cursă lungă. Ei, ia ziceți-mi, ați fost la curve, nu? Nici pomeneală! glăsuiește același Vierme care, molfăindu-și mulțumit gogoneaua și anafura, se așezase trudit pe un colț de pat, pornind să rotească într-o doară potențiometrul aparatului de radio de pe noptieră, un Grundig preistoric, prăfuit, în carcasă de placaj și ebonită, cu scală luminoasă și cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]