730 matches
-
lui Bourne - SUA - premieră (10, 12, 14, 16, 18) Arta: 11-16. 01 - Dl. Deeds - Moștenitor fără voie - SUA - premieră ( (16, 18, 20); Sala Mică: 11-16. 01 - Infidela - SUA - premieră (1530, 1830); Progresul: 11. 01 - Planeta maimuțelor - SUA (15); Profețiile omului molie - SUA (17). REȘIȚA: 10-11. 01 - Spion fără voie - SUA - premieră (V-D - 14, 16, 18, 20, 22; L-J - 14, 16, 18, 20; Ultimul spectacol, cu tarif redus); 17-18. 01 - Harry Potter și camera secretelor - SUA - premieră (L-J - 1530
Agenda2003-2-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280572_a_281901]
-
obiectivitatea implicată a primului fiind înlocuită de subiectivitatea detașată a celui din urmă. Viața măruntă și colcăitoare a omului obișnuit își extinde expresivitatea joasă și memorabilă și asupra textului. Esențele (im)pure ale omenescului se extrag prin „profetizarea” amănuntelor (vezi molia din dantelă din Zgomotul liniștii călinescian). Aproape de castel e o proză ambiguă, misterioasă prin chiar filmarea în ralanti a personajelor și prin deschiderea de falii temporale cu bătaie lungă. Paznic la Mitropolie este un one-woman show filmat cu o știință
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
decît anul 1913) lucrurile se vor rîndui la vreme. Sub o foiță semitransparentă, din cele care acoperă pagini de album, autograful și fotografia unei Carmen Sylva din 1908, profil de regină în iarnă. Două scrieri ale ei, Cântarețul și Praznicul moliilor, deschid balul. O strofă ocazională, nu afară, însă, din temele și sonoritățile marii poezii, recomandă, cu cerneluri triste, manifestul anual pentru luare în seamă: "Așa prin lume trece neștiut,/ Cu răni deschise, bardul, sub disprețul/ Întregii lumi, flămînd, îndură'nghețul
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
vânt. Dar, cu toate acestea, ca urmare a polenizării de către insecte se dezvoltă culturi ce furnizează o treime din totalul resurselor de hrană ale omenirii, au calculat experții. În plus, circa 80-90% din polenizare se face de către albine; fluturii și moliile nu se pot ocupa de suprafețe mari, transmite . Este vorba de culturi care furnizează 35% din caloriile necesare corpului uman, precum și cele mai multe dintre minerale, vitamine și antioxidanți. Fără insecte polenizatoare nu vor exista nuci, pepeni și fructe de pădure. Insectele
Omenirea este dependentă de albine! Când acestea vor dispărea, oamenii nu vor supraviețui mai mult de patru ani () [Corola-journal/Journalistic/70679_a_72004]
-
degradat prestigiul de nu mi-l mai repar până-i hăul..." Adevărul era că prestigiul bunicii arăta în imaginația mea și a Claudiței ceva mai zdrențuit decât fusta ei cu croiala în cloș, țesătura căreia - roasă de vreme și de molii - făcându-l pe vecinul de la apartamentul 37 s-o întrebe fără nici o jenă: - Doamna Parmi, dacă nu ți-i cu supărare, dumeatale nu porți budigăi? Măgarul!, am gândit noi - eu, cu soră-mea Clanța, doar prefăcându-ne că ne jucăm
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
nici cea mai mică idee cum o să scape din capcana acelei vrăji și, la urma urmei, de ce să scape? Mehria închidea și deschidea scrinuri, o îmbia să cunoască băile, dulapul de haine, căptușit cu lemn de santal, ca s-alunge moliile, cămările, balconul rotund al dormitorului care urma să fie al ei și din care Mediterana se vedea ca o platoșă lustruită. Lui Mehria, îndemnul de-a o iubi i se izbea de pereții inimii, dar, totodată, o voia liberă, căci
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
două decenii în fruntea unor instituții-cheie precum Televiziunea, Radioul sau ziarul „România liberă”. Înainte de toate, confesiunea lui Octavian Paler are valoarea unui testament. Căci cele mai frumoase pasaje privesc despărțirea treptată de orice deprindere lumească. Închis într-un apartament cu molii, scriitorul încearcă să reducă sonorul existențial la minim: refuză tot mai des ieșirile în public sau declină invitațiile de a comenta evenimente politice „stringente”; chiar scularea din pat dimineața devine „o decizie” tot mai greu de asumat. Acuitatea care lipsea
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
umerii rotunzi și delicați. Eu! șopti cu vocea îndulcită de somn. Se legănă mai departe, făcând să lunece cearșaful de pe ea și să rămână goală în răcoarea jilavă a dimineții. Mai bine să-l poarte el, decât să-l roadă moliile. Bătrâna rămase cu ochii larg deschiși, parcă ar fi vrut s-o înghită, apoi se întoarse și se repezi spre culcușul lui Miluță. Bine, măi băiete, și tu cu hainele astea ți-ai găsit... Vocea i se curmă printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cineva în ploaia de ceață? * * * După război o duceam prost, eram săraci, umblam de colo, colo, fără rost. O generație de creație fără iluzii trecea dincolo de granit, arzând mocnit, la nesfârșit. Ce să mai spunem noi, cu hainele roase de molii, veșminte cumpărate din talcioc sau în rate, spuneau părinții trăgându-și plămânii; nu mai erau stăpânii vremurilor rostiți în istorie... au murit după gratii și-n munți, obosiți fără vreme și cărunți. Noi am rămas, peste veac, oameni de pripas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
apoi, în cronici care i-au mai adăugat, fiecare, câte un spasm, câte o secundă, câte un secol de agonie. A murit în povești și, mult mai târziu, în endecasilabi și amintiri rămase moștenire din creierul mâncat și el de molii, prejudecăți, alcool, abjecție... Oprește-te. „Eu sunt Musa ibn Nusayr, spaima Ifriqiyei...“ Tot numai zdrențe și bube la gură, înecat în propriile miasme, ros de foame și de păduchi. Spectaculos moare, nu? Te rog, oprește te. Numai că nu e
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acuma trebuie să nchid. Și tranc. Gata. Game over. Nebuna lasă celularul jos. Pe pat. Stă. Simte durerea din stomac. E o durere mai puțin plăcută și mult mai meschină decât fluturii ăia din stomac. Fluturii s-au transformat în molii. Du rerea e concretă. Se cheamă foame. Sau che marea stomacului. Să caut ceva de mâncare. Pașii ei sunt nesiguri pe holul hotelului. Coboară scările care duc spre recepție. Recepționerul se uită la ea ca la o turistă suedeză. Nu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
răsturnări de situație în "celula de criză" autumnală a unei lumi pe care ritmul vieții noastre a alungat-o departe, Rapsodii de toamnă: "Între gîze, fără frică/ Se rencep idilele./ Doar o gărgăriță mică,/ Blestemîndu-și zilele,// Necăjită cere sfatul/ Unei molii tinere,/ Că i-a dispărut bărbatul/ În costum de ginere.// Împrejur îi cîntă-n șagă/ Greierii din flaute,/ ŤUf, ce lume, soro dragă!ť/ Unde să-l mai caute?// L-a găsit sub trei grăunțe/ Mort de inaniție./ Și-acum pleacă
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
și lumina traversând orașul. Muzica sare răscolitor din timpane; bulbul ei neted deasupra noastră, cu învelișul îngroșat. Imaginea mea tresaltă - afișajul video arată un pixel așezat prost. Din capătul șoselei, pornește o mașină - în boxe, ploaia face gâl-gâl! și două molii zboară încrucișat, de jos în sus, în șanțuri suspendate. Nu știu cum rezistă. Într-un colț întunecat al camerei Undeva, într-un colț întunecat al camerei, e un ciob. În reflexia lui ușa se deschide. O explozie cu lumini și aburi ce
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
și Patriciu balta s-a stătut de tot. La Vântu bolborosește vioi. Realitatea lui a devenit suprarealistă: recuperează personaje din lada de gunoi a istoriei, le urcă în cârca unor personaje stimabile ca într-un Babilon politico jurnalistic. La el, moliile și fluturii se zbat sub același bec. Această joacă morbidă și cinică seamănă teribil cu pasiunea anatomistului german Gunther von Hagens, devenit celebru pentru colecția sa de cadavre conservate și expuse public în poziții care-i înfățișează în activități cotidiene
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
spuneai, de a avea un copil. Acum îl ai! Nici acum n-ai înțeles? se prefăcu mirată, toată ființa clocotindu-i într-un râs mefistofelic. Nu! Vreau ca Răducu să-l aibă pe tatăl lui lângă el. Să divorțezi de molia de nevastă-ta. Tot îi lași ceva, o fetiță, o casă ca un palat... Dacă vii lângă mine. Dacă nu... Cunoștea amenințările acestei nebune incurabile. Îl durea cumplit și modul ei de a vorbi despre soția lui care nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de alcool. Se înghesuie mai tare printre trupuri transpirate și ajunge pe ultima bancă a autobuzului, se ghemuiește într-o dungă, fără să se uite în jur. Închide ochii, nu vrea să vadă pe nimeni. Autobuzul se mișcă ca o molie, scrâșnește din toate încheieturile, se umple de praf, de gaze arse, se oprește în toate stațiile, se ticsește din ce în ce mai tare de trupuri care se strivesc fără ca nimeni să țipe de durere. O dor toți mușchii de atâta încordare. O să treacă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
NU MAI BEA LAPTE CU CACAO Mătușa Ada nu mai bea lapte cu cacao, de altfel nici eu, acum, că am ajuns să locuim împreună. Înainte mătușa locuia într-o casă spațioasă și veche. Avea covoare roase și mâncate de molii ca și viața ei. Acolo se păstrau amintirile cu bunicii mei, nu în albume, ci în găurile din perdele și în mobila cu carii pe la colțuri, în mirosul de naftalină și de aer închis. Mătușa se obișnuise să stea singură
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mirosul de prăjeală de pe coridor, culegând din zbor detaliile de Îmbrăcăminte pe care le lăsa În urmă. Mai Întâi, mănușa fină de ațică, apoi voalul care-i adăpostise umerii de mărgean, angelica-i bustieră, un basc de pensionar mâncat de molii și cu moțul rupt, un șorț pătat de bucătăreasă, șalul mai lung decât Calea Lactee, o băsmăluță, o altă bustieră, un portjartier, o cizmă cu carâmbul rupt, inutil să vă spun că goneam ca un expres prin halte neluminate, incitat de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dragă din hibernare și sperie lumea. Nea Pandele nu poate dormi. Are amețeli permanente. Obiectele metalice o iau la goană prin casă. E la un pas să fie decapitat de un tocător de vinete. 24 septembrie. Un roi imens de molii se năpustește asupra orașului Djakarta, care găzduiește concursul Miss Univers XXXL. După ce miliardele de insecte Își potolesc foamea cu Îmbrăcămintea concurentelor, câțiva spectatori orbesc pe loc. Djakarta News: „Într-adevăr, Universul este În plină expansiune.“ În Bacău, nea Pandele se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aceeași oală cu mulți alții care s-au speriat și au renunțat prea ușor. Însă astea sînt condițiile, așa ai hotărît să depui armele și să-ți abandonezi trecutul printre boarfele astea pe care au început să le roadă deja moliile, asta e tot ce vreau să-mi amintesc. — Mi-a ieșit pe nas, zice Părințelul, întorcîndu-se la bar gîfîind, plin de sudoare, nerăbdătot să predea ștafeta. Să vedem cît o să te țină pe tine, îi suflă la ureche Curistului, privindu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-mă, s-a ridicat, și-a băgat chiștocul bine mestecat În gură și mi-a Întins o mână mare cât pentru doi. — Knisch, nu te-am văzut de un secol! Fruntea Îi lucea În lumina becului de deasupra ușii. Niște molii executau un dans sălbatic În lumina goală. — Ce se Întâmplă pe-aici? La Crama Albastră rareori se Întâmplă ceva și dacă, ocazional, se Întâmplă totuși ceva, niciodată nu e de bine. —Rigoberto cântă. Gertie și Ludmila Își arată sânii. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încet pentru sine. Fulgi mici de zăpadă cădeau și se izbeau de geamuri ca aburul. Fusese datoria lui față de Dumnezeu. Se corectă singur: față de un dumnezeu. Un dumnezeu care coborâse pestre stranele aglomerate, sub un baldachin strălucitor și mâncat de molii, un dumnezeu de dimensiunea unei monede de o coroană, prinsă În cadru aurit. Era un dumnezeu cu două fețe, o zeitate care-i consola pe cei săraci În supărarea lor când Își ridicau ochii spre pogorârea lui printre coloane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
perfect, exact, până la ultimul detaliu, s-a făcut, probabil, trei sau patru dimineața, pentru că acum e liniște. Podeaua, tavanul, pereții nu se mai zguduie. Motorul frigiderului amuțește și din fiecare bec se aude bâzâitul filamentului. Se aude ticăitul ceasului. O molie se lovește de geamul bucătăriei. În cameră e un frig de poți să-ți vezi răsuflarea. Pui bateriile la locul lor și apeși un mic întrerupător, iar ferestrele minuscule se luminează. Așezi casa pe podea și stingi lumina din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
decât să uitați de mine, zbiară Stridie. Cu chipul lui de diavol, roșu și schimonosit, arătându-și dinții mari și albi, zbiară: Dar asta nu-nseamnă că eu nu mai exist! Nu știu de ce, dar îmi vine în minte prima molie de stejar care a zburat pe fereastra unei case din Medford, Massachusetts, în anul 1860. Și Helen își duce un deget la ochi, iar, când își așază din nou mâna pe volan, degetul mănușii este de un maroniu mai închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
viața... faci și codoșlâc dacă iese loveaua... „nanana... se mărită Mona mea... nu știu Doamne ce-i cu ea...”. *** Carina se relaxează. A aprins bețișoare aromate, genul care sfârâie ca șoricul pe cărbuni și lasă un damf de praf pentru molii. Din CD player se scurg clipoceli și orăcăituri de diverse viețuitoare. Am o bucată de natură în mijlocul sufrageriei. - Trebuie să stăm serios de vorbă! Tu mai ții cât de cât la mine, mă mai vezi ca pe o femeie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]