188 matches
-
bizară. Ca la toți tehnicienii de laborator, era ceva sexual în sens clinic legat de corpul său durduliu îmbrăcat în halat alb. Brațele ei puternice mă răsuceau, aranjându-mi picioarele de parcă aș fi fost o uriașă păpușă de lemn, una dintre momâile ale umanoide complicate, dotate cu toate orificiile imaginabile și cu reacții la durere. Am stat pe spate cât timp ea s-a concentrat asupra obiectivului mașinăriei. Când i se umfla capul pieptului sub clavicule, sânul stâng i se ridica înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
simțea venele pulsând, pentru că undele i se încrucișau undeva prin corp, o luam de la capăt: saltele, rafturi, ficus, veioză, pește de sticlă cu botul căscat, pui de rață în jumătatea regulamentară de ou, statuetă primită la un premiu literar, o momâie gânditoare, cu multe riduri, ținând în mâini o carte, trandafiri prinși într-un passpartout ocru, un fel de scut turnat din fontă. Știam că n-are rost să protestez, mă pregăteam să mut mobila și celelalte catrafuse, să mă pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
adică, groaznic? — A cetone, spune doamna Clark fără a se adresa cuiva anume. Sau poate adresându-se tuturor. — Acru, spune Mama Natură. Ca o lumânare de aromaterapie cu lămâie și clei de aeromodele. — E din cauza subnutriției, spune doamna Clark, legând momâia domnului Whittier cu un șnur de mătase aurie. Pe măsură ce arzi grăsimile, crește concentrația de acetonă din sânge. Sfântul Fără-Mațe își miroase mâna și flegma parcă îi zuruie în cap. Reverendul Fără Dumnezeu ridică un braț și adulmecă la subsuoară. Taftaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
operă, cu bucle cărunte. Cârlionții îi atârnă, uzi de la sudoarea de pe față, și Mama Natură spune: — Numai mie mi-e cald? Ducele Vandalilor suflă greu, cu umărul apăsat de greutatea domnului Whittier, gâfâie și trage de gulerul fracului. Chiar și momâia purpurie parca-ar fi umedă de sudoare. Se simte mirosul de clei de aeromodele al cetonelor. Din cauza foametei. Și Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Nu-i de mirare că ți-e cald. Ți-ai pus peruca invers. Și Pețitorul spune: — Ascultați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu ar fi existat, nu-l consulta în nici o problemă, acționa după cum avea inspirația, în schimb, deseori se plângea că toată povara casei apasă pe umerii ei, că se află la capătul puterii, că bărbatul stă în casă ca o momâie, că nu-l interesează nimic, că este absent și la propriu și la figurat. Dacă avea un ascultător convenabil, nu se sfia să intre în detalii mai intime, să mărturisească că ea nu mai știe ce-i acela bărbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
podea și le-am lovit cu piciorul, strigând: — Sanderson, pulă bleagă, pulă bleagă și egoistă ce ești. O pungă de plastic mi se agăță de picior și am scăpat de ea azvârlind-o în perete, unde se sparse ca o momâie plină de încălțări și șosete vechi. Bum. Puf paf paf paf. I-am tras mormanului două, trei șuturi lipsite de vlagă, și m-am lăsat în genunchi... — Pulă bleagă ce ești! După următorul acces de furie, am lăsat-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tot noi pe trotuarul celălalt, cel de pe partea muzeului dar, la o singură vârstă, exemplare gemene de Mioare, gemeni de mine, iar prin fața teatrului se plimbau în toate sensurile alți gemeni-Autori, la fel și exemplare de Mioare, ținând la braț momâi de Mioare, ceea ce însemna că spațiul rămăsese același dar, în urma timpului, care ne prezenta în ipostaze oglindite invers: copilul discuta cu maturul, bătrânul cu nou-născutul. Pulberea țesăturii timpului se risipi și alt voal, care avea la rândul lui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și fântâna secată... Am coborât cu toții pe tărâmul celălalt: o peșteră imensă cu o lumină de nicăieri. Pe tavan curgeau râuri, pe lângă pereți statui înșirate ai îndepărtaților regi dacici. În mijloc, pe un tron un Zeu. Luă de guler o momâie și o puse în poală. Mângâie broasca flască, bală neagră, care-și scutură capul râios și, după câteva scâncete orăcăite, se întoarse cu fața spre noi, luminând înscrisul aurit de la picioare: Căpcăunu per Ptolemeus. D eschideți gurile, vino cu furtuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mioara, fosta seralistă îndrăgostită de Mitică Petrache, evadatul de 17 ani și jumătate din templul scolastic al învățământului aflat acum în Orașul Luminilor, Paris -, se uita neîncrezătoare la babalâc și spuse: Am să aflu imediat! Și se apropie de fiecare momâie privind-o îndeaproape în ochi, ca atunci când te uiți într-o casă prin ferestre, de afară. După ce zăbovi timp de un ceas pe la fiecare, se rezemă obosită de tocul ușii și, lăsându-și trupul înnobilat cu mătăsurile pure să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
s-a identificat cu el, înțelegi? Acum nenorocitul nu mai e el, e celălalt întru totul. Te pomenești că fentează în felul acesta și destinul și devine nemuritor, dobitocul! Și becurile se stinseră ca să se vadă lumina izvorâtă din trupurile momâilor. Noaptea a pătruns agresiv în clasă, înghițind orice foton și umbra astrală a acestora. Întunericul n-a recunoscut decât albeața rochiei Alimentarei aflată acum lângă linia ferată unde aștepta Drezina. Când se simți în siguranță, doar ea și mașina, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
izolînd clădirea, blocînd toate parcările din jur. Spațiul verde a fost călcat în picioare, rondurile cu flori devastate, statuia de bronz din fața intrării, care reprezenta o femeie cu părul scurt și bărbia în piept, a fost mutată de la locul ei. Momîilor, începe Roja să țipe, acum să vă văd dacă mai aveți chef să faceți pe eroii, ar trebui să vă țin aici pînă se face lumină și să vă pun să reparați toate stricăciunile pe care le-ați făcut. Curistul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un gest pregătitor Începu să-l sărute! Ochii ei exprimau bucurie și căldură, prietenie și admirație de copil și nu se oprea decât să-l privească În ochii lui mari și căprui. Tu de ce stai ca de cheatră, ca o momâie? Sărut-o, tontule!, spuse bunica Ileana În timp ce gândurile ei zburau către o fetiță care păștea boboceii prin Zânca, un sat depărtat din care o furase Ghiorghi a dascălu’ atunci când nu Împlinise anii Anetei. Ce băiat frumos și mândru, ce ochi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
poet. Dacă transcriem, de pildă, „poemul“ Încurcat în socoteli ca pe un text în proză, obținem un articol de ziar (local) referitor la profesorii fără vocație pedagogică: „Copiii vin la școală cu dragoste de carte, dar, printre dascăli, găsesc și momâi împăiate care le amărăsc dragostea de carte. Pe lângă oameni cu sentimente mărețe, se mai strecoară și bețe care n-au știut să ia din viață decât uscăciunea... Și atunci copiii uită să numere sau să spună poezia avută acasă, căci
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
încorsetat-o moartea în chingi, a îmbălsămat-o în esență de pustietate, a pironit-o ca pe o cruce cu rădăcini de spatele meu și creste, crește sfidător și mă apasă precum un drum nefăcut până la capăt. Mama ei de momâie cu țâțele stafidite de sterpăciune, cu ochii descompuși în mâlul cerului după furtună, cu obrajii exfoliați! Fardul ascunde brazdă în inimă. Cum mi-a căptușit sufletul cu singurătate? Dimineți ulceroase, înserări hepatice, noapte și zi deopotrivă la capătul nelocuirii! Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așa că am mai zăbovit un timp ca s-o cercetez bine și pe a treia; și, În sfârșit, când un nor a descoperit semiluna Încastrată ca o piatră scumpă În noapte, am izbutit să văd, În contra luminii, o a treia momâie Întunecată plasată la colțul acela. Treaba era limpede și lua o Întorsătură urâtă; dar eu n-aveam cum să străbat În fugă, fără să fiu văzut, cei vreo treizeci de pași care mă despărțeau de casa de unde tot nu ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
una și bună; orice înclinație potrivită trebuia cultivată rapid! Dar, de data aceasta, lucrurile au stat altfel! Noi eram afoni! E drept, muzica producea asupra noastră un efect fascinant. Paralizant, mai degrabă, fiindcă în fața claviaturilor ne trezeam speriați, țepeni, niște momâi. Ce mai, ne dădeam în vânt după muzică, tot așa cum unii se dau după filmele de groază. Tremură, plâng, țipă, dar dau năvală. Ascultam și nu pricepeam nimic; actul nostru era pur organic. Afoni perfecți. Nimic spiritual. Totuși, firile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și dragostea, toate / țin steaua care ne ține", în realitate "tragem sfori, păcălim, / doar să vrem, doar să știm,/ punem patimi în duh și în gînd, / îmbarcăm amintirile,/ decolăm în triumfuri, // aerodrom la răscrucea / de viață și mit, // prea bine, momîile ne-au părăsit" (În duh și în gînd). Toate acestea presupun punerea în paranteză atît a celor petrecute, cît și a celor ce se vor mai petrece, în favoarea unui soi de carpe diem, amestec de absență bonomă ("eu iubesc favoarea
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
îi corespunde o viață paralelă a viscerelor, a unei sexualități debordante care transpare cu o cruzime naturalistă de sub pletora de eufemisme. O parte din chipurile din film, cum sunt cele ale bocitoarelor trimise de către preot în ajutorul văduvei. Cele trei momâi afișând o pioșenie de carnaval, care se încheie la ultima dintre ele cu un scâncet-sughiț amintesc parcă de figurile din Capriciile lui Goya sau de personajele funambulești ale lui Federicco Fellini. O parte din personaje sunt împinse spre caricatură ca
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
intimism. Radu Ulmeanu este un revoltat - violența este o altă trăsătură unanim observată a versurilor sale - chiar dacă sursa nemulțumirii sale nu este prea ușor de depistat: "De dogmă pus la zid și împușcat,/ plin de tramvaie în cap și cu momâile/ alături, stau pe drumuri, ca să vină/ războaiele, cu avioane huruind./ Sus este imperiul motoarelor./ Pe jos, prin praful vacilor, mișcă/ din picioare universul/ încet,/ pierdut prin mințile noastre" (Risc, p. 27). Mutatis mutandis, se poate spune că Radu Ulmeanu scrie
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
aplombul disperat al unui înecat, cuvintele nici nu mai contează cât efortul de a transfera bâlbăiala în registrul gestual, este ca și cum un mut ar încerca să exprime prin cuvinte o tensiune emoțională imprimând astfel o bizară violență gesturilor lui, iar momâile care-l ascultă obedient-canin accentuează starea de spectacol hoffmannian. În timp ce Ceaușescu își descompune tot mai mult discursul în gesturi dezarticulate, obosită, Elena Ceaușescu ia un nepermis pe loc repaus sesizat de cameră: efectul este devastator pentru întreaga scenă, de un
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
care vede opincile noi pe spinarea porcului viu, forțând din matca lor timpuri care încă nu s-au întâmplat. „Din când în când se apleca să vadă ce Dumnezeu se-ntâmplă/ Acolo jos,/ De nu mai răsare odată cânepa, sub brazdă?" (Momâile). Filosofia ei o cuprinde bine Lupta cu gărgăunii „Toată vitejia e să-i întărâți și la urmă să știi/ Cum să te aperi, fugind în zig-zag și acoperindu-ți mai ales fața." Halal vitejie, am spune, însă pentru sat e
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
de cuvinte, storcînd imaginația de cele mai profunde spaime ale ei, a spectrului păstrînd o respectuoasă, frisonantă distanță? "Îmi va porunci laconic: stai." Atît, fără alte explicații. Iar teama insinuată adînc în fiecare împlinește, tăcut, porunca. Pînă într-acolo încît momîia gonace a unei luni fără însușiri își trimite spuza peste ființa vie, pe care o transformă într-o păpușă încercănată, elegantă și tristă, de neatins, după ce va fi trecut deja, măcar cu o privire, dincolo: "Printre oglinzi, la ora cinci
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
nevoie, pe lângă declasați, de fanatismul disciplinat, de devotamentul orb, gata de crimă al semi-nebunilor și semi-responsabililor . [...] Din acest Lenin, reformator social, distrugător de idoli, inamic al oricărei evlavii și al oricărei idolatrii, n-a mai rămas, după moarte, decât o momâie. O momâie cenușie și pipernicită, expusă într-un sicriu de cristal, singură, la o amenințătoare înălțime, sub cerul nepăsător, la Moscova, în Piața Roșie. [...] Copleșit de moștenirea haosului revoluționar, Stalin s-a priceput să o reducă la cultul lui Lenin
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
declasați, de fanatismul disciplinat, de devotamentul orb, gata de crimă al semi-nebunilor și semi-responsabililor . [...] Din acest Lenin, reformator social, distrugător de idoli, inamic al oricărei evlavii și al oricărei idolatrii, n-a mai rămas, după moarte, decât o momâie. O momâie cenușie și pipernicită, expusă într-un sicriu de cristal, singură, la o amenințătoare înălțime, sub cerul nepăsător, la Moscova, în Piața Roșie. [...] Copleșit de moștenirea haosului revoluționar, Stalin s-a priceput să o reducă la cultul lui Lenin. Și, în
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
alcătuite dintr-un mesaj și un semnal, în cazul limbii împerechează sensuri lingvistice cu sunete”2. împerecherea mesajelor și a semnelor generate de cod este consimțită, așa cum am văzut, ca fiind o activitate de codare și de decodare. PLIMBATUL CU MOMÂIA, NOUA REVOLUȚIE CULTURALĂ îN ROMÂNIA Cu alte cuvinte, oamenii pot acționa atât în calitate de codificatori de sensuri lingvistice, cât și ca decodificatori de sunete lingvistice, comunicând astfel între ei. într-o primă fază, am fi tentați să spunem că eșecurile de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]