164 matches
-
vechi, veritabil. Prafuri de pureci. Curele... Clopote... bomboane , rahat, gogoși... Pălării, testemele. Lume... lume... lume... Apoi închide gazeta și trage concluzia: EFIMIȚA: Vreme frumoasă, dever slab! LEONIDA (intră ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic și o aprobă): Criză teribilă, monșer! (stă la locul lui) EFIMIȚA: Căldură mare. LEONIDA: Aprob pozitiv. (constată fără emfază) O, ce noapte furtunoasă. EFIMIȚA (indiferentă): Ce oribilă tragedie. LEONIDA: Destinul mă persecută implacabil. Totul rămîne într-un silențiu lugubru. O pauză mai lungă. Deodată se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
întreb? EFIMIȚA: Rezon, Bibicule! RICĂ: Nu-mi ești stăpînă? EFIMIȚA (topită de tandrețe): Așa! Zi-i înainte că n-ai zis destule! RICĂ: Să fie cu putință? EFIMIȚA: De ce mă ataci la la sacrul meu amor? RICĂ: Angel radios! EFIMIȚA: Monșerul meu! RICĂ: Pardon, dezbracă-te și culcă-te! EFIMIȚA (în glumă): Niciodată, domnul meu! Sunt scrupuluri de conștiință peste care nu se calcă! Im-po-si-bil! RICĂ: Dar eu... Eu ce să fac? EFIMIȚA (glumă): Ce fac și eu. RICĂ: Dezvăț? Lesne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Rică iar sus Leonida) conform celor de mai jos. Pot fi adăugate, inversate, eliminate replici. SUS EFIMIȚA ȘI RICĂ: Du-te, Puiule, du-te! Asta e cusurul tău, te superi... Pe onoarea mea, nu mă supăr! Aș! Ce eșt'copil! Monșerul meu. Să nu-mi mai faci ce mi-ai făcut, că mor. Parol? Zău, mă omori! Nu ți-e milă ție de mine? A scăpat sărmanul! Ce comedie! Nu, nu mai voi! Îți pare bine de ce-ai făcut? Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
e foarte aproape. Deci în romanul ăsta, de 400 de pagini, un roman burghez, am vrut să arăt o țoapă. (Preda, nopți întregi, mi-a spus: Taie partea a doua. E un splendid, e cel mai mare roman satiric comunist. Monșer, mîine ți-l public, îți dau douăzeci de mii de lei". Eu aveam în buzunar douăzeci și cinci de lei, cu care trăiam trei zile, iar el îmi dădea douăzeci de mii. Avea întotdeauna un teanc de cîte zece mii la el, eu
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
un teanc de cîte zece mii la el, eu aveam un salariu de două mii cinci sute pe vremea aia, el avea patru-cinci salarii la un loc, era cum ai umbla acum cu douăzeci de milioane în buzunar. Și-mi spunea: "Uite, monșer, mîine îți dau, taie aia, e o prostie partea a doua". Eu, neavînd nici ce să mănînc ca lumea, nici unde să stau, stăteam în chirie la o evreică.) Ei, și țoapa aia trebuia pusă într-un fals roman burghez
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
banii investiți ca în orice afacere capitalistă serioasă, fără iz de fiscalitate excesivă că nu ajută la digestie. Numai că, educat la școala vieții pe plaiul strămoșesc, magnatul cotizează și la partidul de opoziție, care la o adică, mă înțelegi, monșer, dacă vine la putere... Premierul, (Horațiu Mălăele), un tip care joacă tare, nu știe de glumă și-i retează fondurile și în chip samavolnic îl trece scurt, vreo 24 de ore, și pe la pîrnaie pe corupt, și ca să se dreagă
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
pe covertă!(scoate bani); mă iertați, mă duc să micționez (nu mai e nevoie de traducere); P.F.: parfum! (bun); șampanie! (minunat); bagaboante (colege). L-am cunoscut bine pe marele sonetist Tudor George, emițătorul acelui inubliabil Ahoe! Marin Preda era cu monșer! Regizorul Alecu Croitoru are o expresie bizară Care-i Keystonul? Valentin Silvestru zicea dumneta; Miluță Gheorghiu striga Bimba, măi! Victor Parhon pronunța Bunînțeles! Un actor din Piatra Întreba Ți-e banal? Un prieten din Bacău striga după femei Jagajaga! Donc
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mers, urcat în mașină, am văzut cum bivolarul agățase pe altcineva să-i explice cum își controlează el centrii mai nervoși. Un balon În tren era cald. Cald al dracului, aș putea zice spre a vă aduce pe buze cuvântul monșer. Cald și înghesuială. Viermuială. Aglomerație. Plin de indivizi din Sighetu-Marmației care lucraseră în București sau Bucale cum ziceau ei și care se întorceau acum acasă. Murdari, îmbâcsiți. Papornițele unele peste altele. Din unele, ieșea un miros de salam. Din altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
crescuți prea mult? Nu mai căsca gura la mine, mă tulburi! îi trimite un rever și debutantului. E un performance atrăgător, așa că lumea iese de prin colțuri, aruncă țigările și revine în sală. Prozatorul se simte atins: - Nu cred că... - Monșer, nu-ți mai expune dentiția în fața mea, dispari cu proza ta castrată cu tot, nu mă mai plictisi... - Cum... nu mi-ați citit cartea, cine vă dă dreptul să o comentați? protestează neconvins scriitorul. - Tu crezi că eu citesc încropeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de flori), de la hippies cetire? Fantastic în toată scena era jobenul. Jobenul impecabil satinat, de pe capul lui Lucian. Ce-i fantasticul decît un accident în obișnuit? "Hei!", vrea să mă chițăie vocea de-a doua, dar o ignor. Erai terrribil, monșer Lucian, parol, cu jobenul maiestuos, de mileniu trecut. Îți ședea mănușă. Jobenul părea luat din schițele tale, de-o imaginație fără frontiere. Ieșite (schițele) o cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mitocanul, iar acesta pentru Dumitrache et comp este Bagabontul sau Mațe-Fripte. Simpla rostire definește persoana și ceilalți înțeleg la cine se referă. Rică își numește iubita necunoscută Angel Radios în scris și oral, iar Zița îl cheamă pentru sine pleonastic: Monșerul meu. Dar, chiar dacă își cunosc numele, personajele din jurul chiristigeriei preferă poreclele: Spiridon adoptă pentru Dumitrache porecla notorie de Titircă Inimă-rea, Chiriac și Ipingescu i se adresează cu Jupîne. Zița nu discută despre fostul soț decît în termeni drastici: mitocanul, pastramagiul
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
lui deveniseră realitatea noastră. }ărișoara și Europa sunt de fapt invariante ale mentalului nostru colectiv, imagini emblematice, cu putere de circulație și de ipostaziere în epoci istorice diferite. Actualmente, suntem în plină criză, așadar, iarăși, în plin Caragiale. "E criză, monșer", ni se spune pe un ton edificat, de undeva de la finele secolului 19; și noi, în anul de grație 2009, trebuie să încuviințăm încă o dată. Cetățean european și patriot român, ca toți junimiștii, Caragiale știe să decojească termenii de crusta
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
de vreme ar prinde iz de imoralitate, ori de inconștiență. Dar așa, iluștri chibiți ai mizelor altora, amicii își pot vedea de treabă. Cît să treacă spuma. Alte probleme sînt mai meschine. De pildă, emoțiile venirii unui urmaș ("Nu pot, monșer, pentru ca să stau când face" - Situațiunea), înecate în bere și-n politică. Departele, pe care nu poți să-l influențezi, dar poți să-l discuți, e, întotdeauna, mai ispititor. De la "cafine central", și nicidecum de la berărie, începe dezordinea publică. Berăria, mult
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]
-
cu porecle ad-hoc: pentru Rică, Jupîn Dumitrache e Mitocanul, iar acesta pentru Dumitrache este Bagabontul sau Mațe-Fripte. Simpla rostire definește persoana și ceilalți înțeleg la cine se referă. Rică își numește iubita necunoscută Angel Radios, iar Zița îl cheamă pleonastic: Monșerul meu. Dar, chiar dacă își cunosc numele, personajele preferă poreclele: Spiridon adoptă pentru Dumitrache porecla notorie de Titircă Inimă-rea, Chiriac și Ipingescu i se adresează cu Jupîne. Zița nu discută despre fostul soț decît în termeni drastici: mitocanul, pastramagiul. Rică însuși
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
are grijă să-i rămână un strop de voință ca să se retragă într-o resemnare superioară. Acest proteism șugubăț îi provoacă mereu inițiative. Extrem de serioase. Dar pe care nu are timp să și le asume. Din cauză că e...terrrribil de ocupat, monșer! Între a fi și a avea, românul alege cu perseverență avutul. Avutul său e tot ceea ce are el mai de preț. Pe care îl gospodărește și îl chivernisește cu o infinită candoare. Și pe care îl consumă cu legitimitate. Obsedant
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
ajute. Cînd relațiile noastre nu mai erau ce fuseseră altădată, într-o ultimă discuție pe care am avut-o cu el la Washington mi-a spus un lucru de care nu m-am îndoit și nu mă voi îndoi niciodată: «Monșer, orice-ar fi fost, orice va fi, vreau să știi că v-am iubit foarte mult pe tine, Cora și Alexandra.» Acesta este singurul Mihai pe care am hotărât să-l păstrez în suflet - nici drac, nici sfînt. Doar un
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
Veche, unde cărți de 25-35 de lei costau acum 9 lei. Multe alte standuri erau pline de oameni care scotoceau pe rafturi după vreo carte și tot așa a arătat târgul până duminică, declarată și ea „Black Sunday”. Lume multă, monșer! M-am bucurat să aflu, din statisticile târgului, că această ediție, a douăzecea, a fost de succes, cu mai mulți vizitatori decât anul trecut, și că aproximativ trei sferturi dintre aceștia au și cumpărat cărți. Asta e de bine, semn
Black Friday și cărți noi la Gaudeamus by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3002_a_4327]
-
moartea. Întîrzie, sînt scuzați, nu se-ntîmplă nimic. Caragiale nu mai e gata cu poanta, preferă să creeze un tip absurd, mașinal, obsedat de lacuna lui, care-i dă prilejul, umilului funcționar, să facă pe legiuitorul, și de replica Ești teribil, monșer, parol! Un personaj de nuvelă. Situațiunea, din care a rămas un titlu. Și același absurd al divagației, în noaptea pierdută cînd unuia dintre amici i se naște un băiat. Și, la urmă, Mici economii. Despre chiriași și sînge rece. Omul
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
se comentează la sînge. Telefonul fără fir face ca articolul tău din ziarul X, de laudă la adresa cărții lui Y, să devină, în gura lumii, exact inversul: înjurătura lui Y, din ziarul Z, la adresa cărților ... fostei tale soții! Ce lume!" (monșer, ce lume...). Actuală chestie, chit că veche de aproape 15 ani. Și la ce, mă rog, v-așteptați? Vorba celuilalt confrate, de ai cumva iluzii ești pierdut, și ești ridicul... Dan C. Mihăilescu scrie, cu toate astea, și despre iluzii
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
acela, în care chiar un semidoct ca Păunescu putea numi mari scriitori pe un Bogza, pe un Jebeleanu sau chiar un Preda...)". Opinia însușită rapid de oportunistul conducător al prestigioasei edituri care-i întinde condescendent mâna tânărului exeget, cu cuvintele: "Monșer, Ionescu ne cam înjură și nu prea mai vrea să știe de țara lui...". Prin urmare, conchide Gelu Ionescu, poziția anticomunistă a autorului Scaunelor era asimilată unor "înjurături" la adresa... "noastră". Ce însemna "noi"? Că Păunescu era Ťnoiť cu dictatura și
Tablou de epocă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10238_a_11563]
-
a lui Caragiale, Moșii (Tablă de materii). Un îndreptar pentru oricine merge la cumpărături, în zi de sărbătoare. Fața târgului s-a schimbat, filozofia lui rămâne. Îți ia ochii, dintru început, cu turtă dulce, și te lasă în criză mare, monșer! La mijloc, de toate. Defilarea bunătățurilor, deopotrivă cu a nervilor și a mizeriei. Facerea lumii, ca în Copii eram noi amândoi... Apoi, de la Slavici, Popa Tanda. Cu tot didacticismul ei, povestea se așază bine la ceasul muncilor de primăvară. Chiar
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]
-
tocăm bani publici pe tot felul de spectacole de doi bani, dar ne zgârcim când ar fi nevoie, de pildă, de-un cântăreț de operă cu cotă internațională. Dac-ar fi vorba de lucruri petrecute în ultimii ani (criză mare, monșer!), parc-ar exista explicații. Dar aici e vorba de un sistem. Când, în 1990, Andrei Pleșu, ministrul Culturii, a avut admirabila inspirație de a-l numi director general al Teatrului Național din București, se părea că, în fine, măcar într-
Andrei Șerban ca eșec by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3940_a_5265]
-
de fildeș ținută cu grație de o eunucă, stătea cufundat în gânduri un tătar bătrân, complet ras și având tatuate pe piept și Crucea „Sfântul Gheorghe” și-a Semilunei Stea. — Ce e asta? - bâigui Metodiu arătând spre mașinărie. — O tiparniță, monșer! - lămuri hanul cel tânăr. — Și ce tipăriți - făcu Metodiu plăcut surprins. — Psaltiri, Cazanii, Lexicoane, „Istoria Imperiului Otoman”, partea cu creșterea. — Bine, bine, da’ fetele? — Sunt de la corectură. Și... el? - șopti Metodiu, trăgând cu coada ochiului spre tătarul cel tatuat. — El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
foarte aproape de margine, iar tu dădeai banul din care probabil că trăiau ele. Aveau o tășcuță de piele la brâu și îndesau acolo francii și te ungeau cu cel mai frumos și mai larg zâmbet din lume. „Ce ne facem, monșerule”, mă pomenesc gândind cu glas tare. Mă fac că mă gândesc la ceva, privesc cu atenție sala, pe sus, pe jos, pe pereți, trăgând cu ochiul să văd cam pe unde ar fi locul meu, îl văd și este, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în aer, mai ales că Gonța o ținea pe a lui, nu punea neam două vorbe una lângă alta și, în tăcerea dinaintea râsului devastator, îl auzim pe Brancomir informându-se la Hudac cu glasul lui de clopot de catedrală: ― Monșer, s-a bâlbâit? Am fugit care încotro, au rămas Beligan cu Brancomir în scenă. ― Ce i-a apucat, monșer? întreabă Brancomir. ― Nene, se prăbușește dracului imperiul și noi stăm să ne întrebăm ce e cu ăia? Hai mai bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]