421 matches
-
parte, cochetăria cu elemente de gematrie sonoră capabilă să sublimeze atît articulațiile sintactice cît și pe cele formale. în sfîrșit, simfonia Triade riscă o neverosimilă, pînă nu demult, asociere a muzicii cu sculptura. Sursa extramuzicală se întemeiază aici din cîteva "monade", "oglinzi" și, cu deosebire "triade" plămădire în lut, lemn, bronz ori piatră de Peter Jecza. De ce mai ales "triade"? Desigur, pentru că întreaga lucrare are drept armătură ideea de trison. O curgere irepresibilă de acorduri majore, minore, mărite și micșorate în
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
nu numai teoretic, relativismul impresionist. G. Călinescu se disocia în acest fel de modul subiectiv lovinescian de a înțelege critica. O va face uneori explicit, alteori indirect, ca în această afirmație din 1927: "Un critic este raportor al umanității, o monadă cu fereastră a eului universal. Autoritatea lui decurge din obiectivitatea spiritului, din putința de a anticipa adevărul ca sentință a vremii. Altfel frumosul devine ceva relativ la moment și prin aceasta și relativ la individ" (I, 130). Instabilul impresionism lovinescian este substituit
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
de cuvinte un joc cu mărgele de sticlă, cuceritor, unii autori de versuri schimonosesc limbajul poeziei, conform unor exigențe care sunt rebusistice, nu literare: „dar montând pe un monticul / monahala monarhie / - monobloc monumental - / ce s-a monolitizat / monocerii lui libèrus/ - monadele monarhiei - / au montat monosilabe / în monturi de monograme / monotip de monoftongi / monolitic - monolingv - / c-un tot monofonematic // și astfel au monetizat / nu montaju-n monorime / ci «monturi» monosilabe-n / monumente monoxile“. (Emil Stănescu) Resuscitarea poeziei propagandistice. Pare de necrezut, dar există
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care rezultă este ininteligibil. Iar comunicarea nu se realizează nici meta-semantic (prin muzica sau grafica versurilor), întrucât atenția cititorului este confiscată de performanța prozaic-rebusistică: „dar montând pe un monticul / monahala monarhie / - monobloc monumental - / ce s-a monolitizat / monocerii lui libèrus / - monadele monarhiei - / au montat monosilabe / în monturi de monograme/ monotip de monoftongi / monolitic - monolingv - / c-un tot monofonematic // și astfel au monetizat / nu montaju-n monorime / ci «monturi» monosilabe-n / monumente monoxile“ etc. Criticului literar nu-i rămâne decât să exclame, contaminat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
constituie ființa sa, dintre care fiecare trece în cealaltă și se inversează în ea, Suferința în Bucurie și Deznădejdea în Beatitudine acest joc al Absolutului cu el însuși este ființa reală și veritabilă a fiecăruia dintre noi, este specificul fiecărei monade și se înfăptuiește de fiecare dată ca una dintre ele, și aceasta în virtutea faptului că, în calitate de auto-afectare a Absolutului, subiectivitatea vieții se istorializează și se esențializează de fiecare dată în Ipseitatea unui individ și sub forma acestuia. Faptul că suntem
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tăgăduit. Adevărul care își este sieși propriul criteriu are drept singur și unic criteriu Individul, acel ceva care, fiind ceea ce este, în mod ineluctabil, în auto-afectarea sa și prin ea, adică pe fondul din el al ipseității, se esențializează ca Monadă și ca Individ. Deoarece adevărul originar și singurul care contează cel care, fiindu-și sieși propriul criteriu și spunând el însuși ce este, se lipsește de orice "interpretare" și, a fortiori, de orice discuție nu se istorializează decât astfel, într-
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a acestui Sine și ca experiență efectivă a sa. Nu există prin urmare nici Istorie, nici Societate, ci numai "indivizi trăitori" al căror destin este cel al Absolutului, care nu survine niciodată, în calitate de subiectivitate absolută, decât prin intermediul multiplicității indefinite a monadelor, al căror unic fundament îl constituie. În ceea ce privește problema noastră, situația evocată mai sus se exprimă după cum urmează: în activitatea prin care produc bunurile necesare subzistenței lor și care îmbracă în fiecare epocă și pentru fiecare ramură a producției forme tipice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
generală a praxisului social a cărui esență rămâne totuși în sine nereprezentabilă și monadică. Necesitatea de a vorbi acum de "epoci", adică de o istorie a formelor tipice ale acestei activități productive rezultă în final din faptul că în fiecare monadă viața nu este doar conservare, ci si sporire. În acest fel, "plusul" ca "plus de sine" spre care tinde orice activitate, pentru că el se realizează deja pe planul vieții numite materiale, adică producătoare de bunuri materiale, o determină pe aceasta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și copil, însușirea mișcărilor corporale, antrenarea sub toate formele sale, fenomenele de imitație și de intropatie care se află în fondul vieții individuale și sociale se produc toate în interiorul acestei sfere intersubiective afective ce pune în funcțiune modalitățile patetice ale monadelor care participă la ea și se sprijină pe ele. În psihanaliză, pentru a nu da decât un exemplu, relația dintre analist și analizant nu este decât o modalitate a intersubiectivității patetice despre care vorbim. Însă dacă se poate și trebuie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de cuvinte un joc cu mărgele de sticlă, cuceritor, unii autori de versuri schimonosesc limbajul poeziei, conform unor exigențe care sunt rebusistice, nu literare: "dar montând pe un monticul/ monahala monarhie/ - monobloc monumental -/ ce s-a monolitizat/ monocerii lui libčrus/ - monadele monarhiei - / au montat monosilabe/ în monturi de monograme/ monotip de monoftongi/ monolitic - monolingv -/ c-un tot monofonematic// și-astfel au monetizat/ nu montaju-n monorime/ ci Ťmonturiť monosilabe-n/ monumente monoxile" (Emil Stănescu). RESUSCITAREA POEZIEI PROPAGANDISTICE. Pare de necrezut, dar există
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
aceasta, însoțirea mîinilor se va prelungi în suprapunerea palmelor, dar optica se va schimb radical: coincidența intimă a celor doi va lăsa locul unei in-coincidențe constitutive. A trăi respectabil în doi este o utopie fără leac. Fiecare om este o monadă închisă implacabil în sine (sens sugerat de etimologia cuvîntului "aforism"), care nu poate ieși decît pentru scurt timp în afara sa, și de obicei numai atît cît durează tensiunea sexuală. Stingerea acestei tensiuni va rupe simultaneitatea afectivă a celor doi: lăsînd
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
singur cuvânt", revine frecvent asupra notațiilor mai vechi, corectând sau nuanțând cele deja spuse. Vrea să scrie "cu concepte senzitive/ deci cu lucrurile/ în starea lor cea mai pură". Din această perspectivă, poemul perfect apare ca un "obiect spiritual", o "monadă senzitivă", una dintre materiile pe care oceanologii le studiază în apele lacului Leman: "acele materii senzitive/ de fapt cele mai frumoase/ care nu vor exista niciodată"... Lucrurile se leagă: discreția autorului ca autor se explică și prin natura poeziei pe
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
poartă zilnic același costum de catifea reiată, dacă nu cumva are mai multe la fel și scrie „o carte mică și furioasă despre muncă", zeci de alte mostre de diversitate americană trăiesc laolaltă și aproape nediferențiat viața unidimensională din interiorul monadei corporatiste în curs de dezintegrare din care sunt eliminate pe rând. Acolo, înăuntru, se petrec grozăvii lipsite de noimă: teroarea poartă nume neașteptate, de la numerele de inventar de pe mobilier percepute ca o amenințare continuă și pentru cei ce pleacă și
Toți ca unul și unul în loc de toți by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6159_a_7484]
-
dintotdeauna. Cititorul este angrenat într-o narațiune polifonică, din care extrage rețeta unei mult dezbătute morți a utopiilor. Ambiția lui Matei Vișniec pare a fi și justificarea unei nuanțe din criza artei contemporane. Dezordinea preventivă este o frumoasă pledoarie pentru „monada orfelină” - cuvântul, dar și pentru poezie. Leily și grupul de activiști culturali întruchipează șansa reanimării tragicului, de salvare prin forța poeziei și a regăsirii sentimentelor. Matei Vișniec propune, de fapt, o neo-soteriologie. Ea nu mai verifică salvarea prin artă din
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
proprie (cu distincția dintre „viața întru mister” și „viața în lumea concretă”), iar timbrul ține de umoarea lirică care îi impregnează cărțile. Sau, În declinul Occidentului, tema lui Spengler e mozaicul de culturi privite ca organisme însuflețite, un fel de monade fără putință de comunicare între ele, vocea îi vine din finețea ritmică a flerului limbii, orizontul îi e dat de viziunea spiritului universal care se întruchipează în religii, iar timbrul îi vine din tenta patetică, de profet pledînd pentru eroismul
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
de figuri geometrice, ajungîndu-se pînă la sentința că sufletul e „un tetragon cu unghiuri drepte”, nuanță care ar suna enorm dacă nu am regăsi-o în Timaiosul lui Platon, unde natura lucrurilor e considerată a fi triunghiulară. În aceeași logică, monada este masculină și diada feminină, iar numărul zeilor este cifra 3, însăși Minerva purtînd cognomenul de „Tritogeneia”. Dar excesele acestea pălesc atunci cînd recunoști flerul cu care pitagoreicii au simțit că armonia universului ascultă de niște legi care se reduc
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
Rostul nostru este să mergem armonios în direcția fatalității divine care ne pretinde tot mai multă nobleță", depășită însă pentru că nu respinge civilizația, ci propune ,dezvoltarea depozitului minunat pe care-l avem în noi, acel fior care a tresărit în monadă și care vibrează astăzi în manifestări de civilizație" (tot p. 179). E intrigat de revoluția literară promovată de Tristan Tzara, aflată clar la antipodul mentalității sale artistice (p. 183-186). Nu uită de Basarabia (p. 189-192), revenită periodic în reflecțiile sale
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
că panaceu pentru nedreptățile sociale și politice. Dar cum ar putea cineva să fie mulțumit numai cu propria bunăvoință, cănd "scopul economiei politice este nefericirea societății"31? Mulțumirea de sine, fericirea, apare doar că relație între oameni, nu în interiorul unor monade izolate, subzistând pentru sine. Însă în termeni politici, nu structurali (economici), Kant înțelesese de mult că "În starea actuală a lucrurilor, se poate spune că fericirea statelor crește odată cu nefericirea oamenilor"32. Statele, devenite instrumentele de clasă ale burgheziei, acționau
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
felii de existență: fenomenul și noumenul. În schimb, Leibniz, pentru a rezolva aceeași dilemă a compoziției, a recurs la o dublă distincție: între compunere și constituire, iar, în al doilea rînd, între o substanță compusă ca un întreg ce aparține monadei și substanța compusă ca un întreg ce aparține unui agregat de monade. În cazul primei distincții, accentul este pus pe compoziție, în cazul celei de-a doua, accentul cade pe substanță. A doua afirmație surprinzătoare este aceea că, din cele
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
aceeași dilemă a compoziției, a recurs la o dublă distincție: între compunere și constituire, iar, în al doilea rînd, între o substanță compusă ca un întreg ce aparține monadei și substanța compusă ca un întreg ce aparține unui agregat de monade. În cazul primei distincții, accentul este pus pe compoziție, în cazul celei de-a doua, accentul cade pe substanță. A doua afirmație surprinzătoare este aceea că, din cele patru antinomii analizate de Kant în Critica rațiunii pure, cea care joacă
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
petale de crini. Flori regale. Ea plutește. Se ridică în aer... Este ușoară. Ca și imponderabilă. Privește lumea materială de sus, și vede cum coprul cu răni precum cele ale lui Lazăr, trupul său, odată perfect, acum se divide în monade. Ca într-o inginerie genetică. Miliarde și miliarde de femei pe nume Martina Sâmbure, stau ca viespii în fagure, în nava fostei basilici cisterciene. Cuminți, la locul lor, sunt și relicvele. Undeva, în fundal, s-a trântit o ușă și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Ruperea amniosului este prima dintr-un nesfârșit șir de tragedii care marchează destinul fiecărui om: "Le Juge était colčre,/ je ne pouvais entendre/ l'orage de ses dires:/ dans mon cocon heureux,/ je nageais, insouciant/ des foudres qui léchaient/ ma monade invincibile./ Puis un coup de maillet/ arręta la sentence./ Tout mon cosmos vibra,/ se fęla, se brisa.// Ensuite je fus banni - / larme - au sein du monde". (Amnios) Fără a fi în mod explicit filosofică, poezia lui Ilie Constantin oferă consistente
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
curentând oamenii din preajma lor. Era în el și sfială dar și o pudoare feciorelnică, activă, plină de căldură. Această impresie mi-a fost întărită mai târziu când l-am văzut împreună cu soția lui, prozatoarea Sonia Larian, erau împreună formând o monadă. Și mai târziu, acum un an, am văzut în superba revistă Lettre internationale (ediția de toamnă-iarnă 2005, la ancheta ,Cărțile tinereții mele") o fotografie care m-a curentat amintindu-mi zguduiala pe care o gustasem în copilărie când curentul electric
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
cuvinte. Și dacă privitorul e un contemplativ îndrăgostit de experiențe, să-și imagineze că locul fratelui iubit uneori e luat chiar de figura diafană a Soniei, un alt ,frate" serafim, pentru că unu e mereu doi, și trei e parte din monadă.
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
ale volumelor sale de prin ani, le las de-o parte pe primele două („Comuna de aur”, 1960, și „Vis planetar”, 1964) și le amintesc pe următoarele sub forma unui autentic catren, ca într-o odă în metru antic : Răsfrângeri, Monada, Odihnă în țipăt, șah orb, Madona din dud, Unicorn în oglindă, Dialog la mal, Euridice și umbra, Chemarea numelui... Primele două poeme reținute din Răsfrângeri (1966) deschid spre obsesii fundamentale ale autorului ; Ceasornicul ritmează suav alcătuirea Ființei din non-existent : „Trece
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]