49 matches
-
se refuză colaborarea grupărilor republicane moderate (evoluționiștii lui Antonio José de Almeida și unioniștii lui Brito Camacha), încearcă să dobândească o minoritate conservatoare, a cărei simpatie s-o cucerească treptat. Minoritatea conservatoare nu putea fi dată decât de monarhiști. Dar monarhismul din 1918 nu mai semăna cu vechile partide de guvernământ din vremea lui Don Carlos. Două noi mișcări politice și spirituale luaseră ființă între timp: integralismul lusitan și Centrul Catolic. Mișcări de o considerabilă importanță, nu numai pentru înțelegerea momentului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Acestor certuri între monarhiștii conservatori și integraliști le-a pus capăt moartea lui Don Manuel. Astăzi, singurul pretendent legitim, recunoscut de toată lumea monarhistă, este Don Duarte. Sidonio Paes sperase, la început, o colaborare mai eficientă cu monarhiștii. Dar în 1918 monarhismul însemna, în buna parte, integralism. În ceea ce privește pe bătrânii monarhiști, care își păstraseră până atunci credințele, foarte puțini din ei acceptă un compromis cu Republica, fie ea chiar salvată și condusă de Sidonio Paes; restul, se păstrează într-o atitudine de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lumea latină" mărturisește el mai târziu (A minha resposta). "Centrul" este atacat câteva luni după proclamarea Republicii, hârtiile îi sunt arse în stradă; dar nu renunță la activitatea începută și conducătorii săi repetă le nenumărate ori că nu militează pentru monarhism și nu complotează împotriva Republicii. Întocmai cum va face mai târziu "Centrul Catolic", C.A.D.C. se străduiește să convingă autoritățile că religia creștină nu e incompatibilă cu regimul republican și că noile orientări sociale ale lumii moderne își pot
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pot, să fac din discipolii mei oameni în cea mai înaltă accepție a cuvântului și buni Portughezi, așa cum e nevoie pentru mărirea Portugaliei" (A minha resposta). Salazar mărturisea aceasta în 1919, cu prilejul suspendării sale din învățămînt, învinuit fiind de monarhism și antirepublicanism. A minha resposta, în afară de savuroasa ironie și fermitatea morală care însuflețesc cele 15 pagini dactilografiate - este și un foarte prețios document autobiografic, - căci, așa cum nu prea obișnuiește, Salazar vorbește aici despre sine și despre idealurile vieții sale. Pasiunea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asasinării lui Sidonio Paes și înăbușirii revoltelor monarhiste. Cum se cunoștea activitatea lui Salazar la "Centrul Academic de Democrație Creștină" și cum, fără îndoială, erau destui democrați republicani care voiau să-i ia locul la catedră, a fost acuzat de monarhism și activitate antirepublicană. În ancheta făcută de către comisia Universității, Salazar se apără prin memoriul menționat mai sus, A minha resposta, fără să răspundă, totuși, la toate insinuările. Din cele douăzeci și două de depoziții ale martorilor, numai unul îl acuză
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
activitate antirepublicană. În ancheta făcută de către comisia Universității, Salazar se apără prin memoriul menționat mai sus, A minha resposta, fără să răspundă, totuși, la toate insinuările. Din cele douăzeci și două de depoziții ale martorilor, numai unul îl acuză de monarhism, amintindu-și că a fost coleg cu el la seminarul din Vizeu și că-i cunoaște de pe atunci credințele politice; totuși, adaugă acest martor, nu l-a auzit, niciodată pe Salazar făcând propaganda politică de pe catedra sa universitară. Ancheta îl
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să mai nădăjduiască. Tineretul își căuta scăparea în mișcările extremiste - comunismul sau integralismul lusitan. Dar în timp ce Antonio Maria da Silva organiza "Legiunea Roșie", integraliștii erau sabotați și atacați de celălalt mare partid monarhist și de catolici. Atât integralismul cât și monarhismul treceau printr-o criză. Portugalia era dezgustată și obosită de republicanismul demagogic, dar puțini mai credeau în sorții de izbândă ai unei încercări de restaurare. Chiar monarhiștii înțelegeau că, după atâtea momente prielnice pierdute, orice nouă înfrîngere ar putea fi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Antonio Maria da Silva, nu ar fi fost decât o formă apocaliptică a procesului, de europenizare cu orice preț și de des-lusitanizare a Portugaliei, ideal visat de generația de la Coimbra și de toți fruntașii vieții publice din ultimii ani ai monarhismului. Cum Salazar era, însă, catolic și naționalist și cum mișcarea de la 28 mai era prin esență o mișcare de rezistență națională, momentul istoric nu putea fi folosit decât în sensul de reintegrare a politicii portugheze pe linia tradiției sale. Asta
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
portugheze. Pentru că, exact aceeași restaurare o proclamase și mișcarea integralistă, restaurare culminând, însă, în abolirea republicii și reîntoarcerea la monarhie. Salazar era silit, pentru înfăptuirea revoluției naționale, să folosească ideile-forță ale integralismului - fără ca să adere totuși la această formulă a monarhismului lusitan. "Era silit", este, firește, un fel de a vorbi. Salazar nu împrumută direct concepțiile integraliste; ajunsese, însă, la aceleași concluzii ca și Antonio Sardinha, în afară de necesitatea absolută a restaurării monarhiei. Reacțiunea împotriva spiritului demo-liberal nu începuse, în Portugalia, prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este un stat moral. Cum nu există alt criteriu al Binelui decît criteriul creștin, statul etnocratic este un stat creștin, aflat sub tutela regelui. În vreme ce Crainic organiza proiectul statului etnocratic, revista Gîndirea îl completa cu articole consacrate ortodoxiei, românismului și monarhismului, pentru a arăta, în septembrie 1939 spre exemplu, că "monarhia nu a reprezentat doar o funcție politică a statului, ci și în același timp o funcție religioasă. Așa cum o crezuseră voievozii [...], România a fost creștină și monarhică de-a lungul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ambiguitățile mișcării ecologiste contemporane, care e văzută prin ceea ce este reversibil: regresiune și protest, paseism și creativitate, eliberare și căutare a unei noi ordini. Pentru o dimensiune istorică mai largă, vezi articolul lui Jean Seguy, O sociologie a societăților visate. Monarhism și utopie, "Annales", martie-aprilie 1971, p. 328 sq. 47. Vezi teza lui Gaetano Manfredonia, Individualismul anarhist în Franța (teză la I.E.P., multig.) sub conducerea lui R. Girardet, Paris, 1984. Potrivit lui Gaetano Manfredonia, mișcarea saturniană va cunoaște, în cîțiva ani, o
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
află de fapt adevărata putere. Dezbaterile în jurul noii constituții devin atât de acute în 1991 încât împing partidele de opoziție, și mai ales PNȚCD, să cheme la boicotarea referendumului, fără alt rezultat decât acela de a da credit acuzațiilor de monarhism și/sau de secesiune transilvană în favoarea Ungariei. Aceste teme dăinuie cu tenacitate în imaginarul ostil partidelor istorice: în 1996, candidatul CDR la președinție nu ar fi izbutit să adune suficiente voturi dacă nu ar fi promis solemn că, odată ales
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
vaste. Marcel Proust este privit prin teoria bergsoniană a memoriei, Rainer Maria Rilke prin sărăcia sângelui, Balzac prin considerații asupra capitalismului, Th. Hardy prin teoria tensiunii sufletești a lui Pierre Janet, Anatole France prin imaginea dematerializării, Tudor Arghezi prin anarhism, monarhism și magie. M. Ralea a dovedit talent literar în note de călătorie în care aduce puțin din Barrès în facultatea de a lua repede temperatura morală a locului și a o traduce în câteva planșe impresioniste. Toledo: "...un loc teribil
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Viața românească 10-11) de J. Popper. (Ă). Autorul pierde din vedere că alături de poezia lui Coșbuc, care În studiul amintit atinge pragul de sus al aprecierii elogioase, există la această epocă o poezie situată pe pozițiile clasei muncitoare, lipsită de «monarhismul formal» (formula aparține autorului - N.R.) cu care sunt calificate tendințele concesive ale poeziei lui Coșbuc și pe care criticul nu le analizează, nu le explică În lumina evenimentelor istorice. (Ă). Și unele articole publicate cu prilejul aniversării centenarului lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În ultimă analiză, efortului de a salva de la naufragiu, așa cum am mai spus, despotismul monarhic de tip feudal. El apare, de asemenea, ca un document În care se pot descifra câteva concepții de „derivație iluministă”, convertite În pledoarii În favorul „monarhismului luminat”, un fel de idol În fața căruia câțiva gânditori din veacul al XVIII-lea au făcut dese și inutile temenele», (I.Pervain, Soarta unei cărți rusești din 1767, În Moldova și Viața românească, În Almanahul Literar, an, ll, nr. 3
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
absolvim (nu credeți?) pe Victor Hugo de eventualul fariseism, care totuși provoca și impunea, în veacul francez, supraponderala sintagmă artist-cetățean. Numai și din măruntul considerent că geniul n-ar fi suportat fariseismul. Chiar dacă noxe ale Revoluției l-au abătut de la monarhismul său funciar și l-au intoxicat cu sangvinarele teze ale iacobinilor. Cele care, prin întîrziată contaminare, aveau să declanșeze morbul revoluției universale. Al celei rusești, oricum. De la a cărei nocivitate s-a hrănit corcitura bolșevică autohtonă, stopîndu-i țării, timp de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
4 martie 1871, când "liberalii radicali au renunțat la [...] tactica revoluționară și opțiunile democratice și republicane, acceptând formula liberală clasică-reformiști oligarhici și monarhist constituțională"314. Un spor de autoritate pe seama instituției monarhice este susținut de georgiști și în articolul intitulat Monarhism și democrație 315, în care este analizat raportul între democrație, Constituție și monarhie. Autorul ia în discuție situația în care apar conflicte între democrația realizată în practică, sub forma unei "demagogii democratice" și prevederile constituționale. În acest caz, intervine autoritatea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
neam întreg". Fiind considerat "principiul autorității", în mijlocul democrației transformate în scop de guvernanții români din acele momente, regele este, în același timp, "corectivul necesar al democrației". Exprimând în continuare, punctul de vedere al georgiștilor asupra problemei analizate, autorul apreciază că: "monarhismul este un ideal, un principiu etern de viață și de conducere", în timp ce democrația reprezintă "un mijloc, utilizat sau nu în conducere [...] în categorică subordine față de monarhism"316. Georgiștii își exprimă, în acest moment, speranța și încrederea în dorința regelui de
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Exprimând în continuare, punctul de vedere al georgiștilor asupra problemei analizate, autorul apreciază că: "monarhismul este un ideal, un principiu etern de viață și de conducere", în timp ce democrația reprezintă "un mijloc, utilizat sau nu în conducere [...] în categorică subordine față de monarhism"316. Georgiștii își exprimă, în acest moment, speranța și încrederea în dorința regelui de a modifica în sens pozitiv metodele de guvernare, prin impunerea unei autorități bazate pe cunoașterea nemijlocită a realităților politice românești: "Regele cel tânăr, regele cel întineritor
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de specializare, în ultimii ani, în două secții, reală și clasică. 3. Să dea o deosebită dezvoltare învățământului profesional. 4. Să dea o deosebită dezvoltare învățământului complementar (pentru școlile de la țără), cu caracter practic". ("Mișcarea ", nr. 1, 23 noiembrie 1930.) Monarhism și democrație (Timon) "[...] Sub formă legală, democrația nu poate fi înțeleasă altfel decât prevede Constituția. Omul politic o poate totuși escalada, sub o formă oarecare, ajutat de evenimente de masă. Democrația intră atunci în conflict [...] cu Constituția. Este cazul duciștilor
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Regele este corectorul necesar al democrației. Regele este principiul autorității, în mijlocul unei democrații care este transformată de zărafi în scop și nu în mijloc. Regele este deasupra evenimentelor, pentru că este deasupra oamenilor. Omul politic trebuie deci să i se supună. [...] Monarhismul este un ideal, un principiu etern de viață și de conducere. Democrația este un mijloc, utilizat sau nu în conducere și se află în categorică subordine față de monarhism". ("Mișcarea", nr. 81, 3 martie 1931.) Scrisoarea d-lui Constantin Banu către
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
pentru că este deasupra oamenilor. Omul politic trebuie deci să i se supună. [...] Monarhismul este un ideal, un principiu etern de viață și de conducere. Democrația este un mijloc, utilizat sau nu în conducere și se află în categorică subordine față de monarhism". ("Mișcarea", nr. 81, 3 martie 1931.) Scrisoarea d-lui Constantin Banu către dl.Gheorghe Brătianu "Scumpe d-le Brătianu Sunt câteva luni de când stau la o parte de mișcare politică. Deosebiri esențiale de păreri m-au izolat fără să izbutească
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Mamina, "4 martie 1871. Liberalii radicali: de la idealism la pragmatism", în Magazin Istoric, 1999, nr. 1, p. 22; Pierre Manent, Istoria intelectuală a liberalismului, traducere de Mona Antohi și Sorin Antohi, Editura Humanitas, București, 1992, p. 129 . 315 Articolul intitulat "Monarhism și democrație" este semnat cu pseudonimul Timon. "Mișcarea", nr. 81, 3 martie 1931, p. 1. 316 Ibidem. 317 "Mișcarea", nr. 71, 19 februarie, 1931, p. 1. 318 I.G. Duca, op. cit., în Doctrinele partidelor politice, Editura Garamond, București, f.a p. 146. 319
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Mișcarea comunală renaște din propria cenușă. Revoluția nu este victorioasă numai la Paris; ea cuprinde rapid și provincia. Destituirea lui Necker, decrepitudinea autorității regale și, în consecință, aceea a intendenților săi, necesitatea de a controla agitația populară ură surdă împotriva monarhismului centralizator, toate acestea i-au făcut pe burghezii orașelor să constituie, începând cu luna iulie 1789, noile municipalități. Orașele regelui se eliberează de centralismul monarhic. "În 1789, dispariția puterii centrale oferea orașelor ocazia de a redeveni acele "comune" liber administrate
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]