136 matches
-
german. Intrarea mareșalului Keitel învârtind amenințător bastonul de mareșal. înaintează ca un Mefistofel de comedie; sucește și învârte în juru-i vasta-i pelerină neagră. Se așează ca un mecanism bine reglat, semnează și își îndreaptă de două ori, foarte sigur, monoclul. Totul să se fi petrecut, într-adevăr, așa? Doar consecința unei educații tradiționale să fi strâns taliile într-un corset de fier? Ori toate acestea fuseseră dinainte gândite de un ins ce voia să epateze și în ultimul moment, pentru ca
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
fotografiile lui Sanders, portretele lui Dix reprezintă tipuri - poetul, actorul, boxerul, homosexualul, negustorul de artă, medicul, criticul literar în-conjurat de cărți - care trăiesc nu prin caracteristici predefinite, ci prin excentricități individuale. Ziarista Sylvia von Harden este - cu părul ei scurt, monoclul, pachetul de țigări - o reprezentantă tipică a boemei artistice din cafenelele Kurfürsterdamm-ului berlinez. Mâinile disproporționat de mari, ochii triști și obosiți îi afirmă însă individualitatea și această individualitate este cea care interesează în primul rând. Imaginile cu care asociem de
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
pepene/ poliglot, cu favoriți englezești/ sau frumoase./ Un tramvai e mai rotund ca un pepene,/ ori un pepene e mai pătrat ca un tramvai - / nu știu doamnă,/ vreți un pepene electric/ sau un pepene cu cai?/ Că mai poartă și monoclu, scuză-mă, te rog/ nu găsiți că acest pepene/ l-a cunoscut pe Van Gogh?/ Două felinare se rugau: un înger în ficat/ înțepe-ne/ dar vrem să purtăm și noi cravată/ ca ori și care pepene!". Genul de relaxări
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
Își dezmorțiră picioarele strâmbându-se de durere, și au Început să se plimbe, legănându-și șoldurile Îmbietoare, care contiunau să promită, Îndreptându-se către silueta obeză care stătea la o masă În cel mai Întunecat colț al Încăperii, cu un monoclu vârât sub ochiul umflat. De la indescifrabila doamnă Buddha primiră o cheie cu un smoc de ață colorată, care se potrivea la una din ușile dintre spatele ei. Apoi, cu degetul arătător Îndoit, doamnele Își ademeniră partenerii, ca niște pisici, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tuturor. La fel și mingile medicinale și iaurtul bulgar. Dar era Îndeajuns să auzi sunetul Înotătoarelor clipocind pe gresia udă pentru ca starea aceasta adamică să-i separe din nou pe oameni. Imediat ce apăreau domnii, purtând doar șlapi de cauciuc și monocluri argintii, ceilalți vizitatori băteau din călcâie și le făceau loc. Exact așa arăta realitatea. Egală până la Dumnezeu. Da, cum să nu. Oare oamenii chiar credeau că mărcile sociale dispăreau doar pentru că se lepădau de haine? De ce-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
creadă nițel țicnit. Vei fi mai respectat. Oamenii la locul lor nu prea sunt luați în seamă. Sau poartă papion. Mustață în furculiță ori baston. Sau pe toate odată. Caz de psihiatru. O nucă prea tare pentru cei din preajmă. Monoclu. Barbă. Toți și-au lăsat. Știi ceva mai potrivit: un țignal! Vei sufla din răsputeri: va fi ceva infernal! Zi și noapte! Care pe care! Cu vorba, cu scrisul, așa cum ți-ai propus, va dura prea mult. Încă nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
scrisul), e altă treabă. Care-l privește numai pe el. Și pentru că tânărul poet mi-a făcut pozna, direcționând o pagină din carte către mine, nu pot să mă prefac, olimpian, că n-am văzut nimic: „privesc cerul printr-un monoclu triunghiular/ și sper să-ntâlnesc o privire// dacă m-aș rata, oare n-ai ține la mine mai mult ?// Prietene, viața e singurul rahat pe care-l mai am/ pot s-o fac bici./ pot s-o fac și să
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
Gheorghe Grigurcu Să fie azi scrisorile pe cale de dispariție? Să devină ele în curînd relicve duios-cochete precum lavalieră sau papionul, monoclul sau ghetrele? Tot ce se poate în condițiile în care telefonia extinsă prin mijlocirea confortabilului "celular" și internetul tot mai indispensabil le înlocuiesc, suprimînd nu numai distanțele, ci și răsfățul atît de neeconomic al cuvîntului așternut cu intimă adresa. Rapiditate
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
consilierul prezidențial (...), încliftat la patru ace" (gardianul.ro); „plictisul sobru și «încliftat» în aere burgheze de la Cannes sau Nisa" (forum.realitatea.net, 8.03.2009); „un bătrânel la vreo 60 de ani, încliftat după mode depășite, curățel, aranjat și cu... monoclu" (Cronica română, 1 0. 05. 2006); „deputatul fusese în parohie la el și eu mă strâmbam de râs văzându-l la costum și cravată pe canicula aia, dar omul trebuise să dea interviuri, să-l vază nația încliftat. La patru
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
différence. Sîntem într-o lume spectrală, unde ființe îmbătrînite prematur, cu haine uzate și lustruite de purtare și care nu se sfiesc să practice hoția și să accepte ocupații umilitoare (precum aceea de îndreptător de cuie), nu uită să poarte monoclu, să schimbe replici franțuzești, să fabrice guverne și să-și afișeze cu ostentație lenea și refuzul "intrării în cîmpul muncii". Grotescul și caricaturalul sînt singurele note care domină acest tablou de final de lume bîntuit de "umbre deșarte". Umbre pe
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
de-atîta tărăboi Făcut de șoldurile-n toi. Și mă întind către o clipă Ce scapă dintre-oglinzi și țipă Că nu se vede, nu se simte, Ci doar miroase a veșminte Spumoase, calde, rupte-n pripă De-un cerb cu frac, monoclu, pipă...
Transcrierea pentru Yvonne (27 iunie, 1998) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16593_a_17918]
-
generațiile care se sfărîmă așteptînd: În drumul lor spre zare, îmbătrîniră plopii./ Aci sosi pe vremuri bunica-mi Caliopi." În timpul care trece pînă cînd Biserica veche ajunge Biserică de altădată. Aceeași poezie, vizibil cizelată, încheie un drum rotund ca un monoclu. Iată nepotrivitele cuvinte la care mă opream, schimbate-n îmbinări mai naturale: "Biserică de altădată, ce ctitor mi te-a scos în cale/ Cu zarzării din curtea veche și năpădită de urzici,/ Sub coperiș lăsat pe-o rînă, la margine
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
că el era de fel din localitatea Caldas de Montbuy. Probabil În intenția de a evidenția această conexiune, Barceló se Îmbrăca În mod invariabil asemenea unui dandy din veacul al XIX-lea, etalînd fular, pantofi de lac alb și un monoclu fără dioptrii pe care, potrivit gurilor rele, nu și-l scotea nici În intimitatea closetului. În realitate, Înrudirea cea mai semnificativă pentru averea sa era aceea cu propriul genitor, un industriaș ce se Îmbogățise prin mijloace mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de necesitate, nu? a zis. Hai, șaizeci de duros și Îți deschizi un carnet de economii, că doar la vîrsta ta trebuie să te gîndești la viitor. Am refuzat din nou. Barceló i-a aruncat tatei o privire mînioasă prin monoclul său. — Nu te uita la mine, a zis tata. Eu am venit aici numai ca Însoțitor. Barceló a oftat și m-a cercetat pe Îndelete. — Să vedem, flăcăule, tu ce anume dorești? Ce doresc e să aflu cine este Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pivnițele de la Escorial care sugerau posibilitatea ca don Miguel de Cervantes să nu fi fost altceva decît pseudonimul literar al unei păroase muieri toledane. Barceló, absent, nu a participat la bizantina dezbatere și s-a mărginit să mă observe de după monoclul său cu un zîmbet voalat. Sau poate că privea doar cartea pe care o țineam În mînă. 2 În duminica aceea, norii alunecaseră din cer și străzile zăceau scufundate sub o lagună de ceață deasă și arzătoare care făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ca niște cubulețe de gheață peste cărțile și ziarele lor. Silueta lui don Gustavo Barceló se contura lîngă geamurile unei galerii ce dădea spre grădina interioară a edificiului. În ciuda atmosferei aproape tropicale, librarul purta hainele sale obișnuite de țafandache, iar monoclul Îi lucea În semiîntuneric precum o monedă pe fundul unei fîntîni. LÎngă el am deslușit o figură Înveșmîntată Într-o haină de alpaca albă, care mi s-a părut a fi un Înger sculptat În cețuri. La ecoul pașilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
asta, chiar semănăm oarecum între noi, și cei frumoși, și cei urâți, și ne face plăcere să ne întâlnim unii cu alții. Ne privim în ochi și râdem, pentru că acolo îi vedem pentru o clipă pe Moni și Zoe, un monoclu și o lornietă, un joben și o pălărie cu voaluri, un baston de abanos și o umbreluță diafană de dantelă. Văd și acum ceașca japoneză atârnată de firul salvator, mi se încețoșează ochii și, ca și atunci, fac efortul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
era o clădire înaltă, cenușie, în apropiere de linia de S-Bahn. Am urcat la ultimul etaj, unde, cu un zâmbet de maniac ferm instalat la locul său, Becker dădu un picior într-o ușă. Un omuleț gras și spilcuit, cu monoclu și mustață, se uită în sus la noi de pe scaun și zâmbi nervos când am intrat în birou. — A, Herr Becker, zise el. Poftiți, poftiți. Ați adus și un prieten cu dumneavoastră, excelent. Nu era prea mult loc în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Becker în timp ce acordă fotografiilor o atenție sporită. — Tipul de fată drăguță din vecini, nu crezi? Becker pufni: Dacă se întâmplă să locuiești lângă un afurisit de adăpost pentru câini. — O, asta e bună, râse Helmut și începu să-și curețe monoclul. În timp ce făcea asta, o șuviță lungă și foarte căruntă din părul lui șaten, lins, se desprinse dintr-o meșă foarte prost ascunsă, ca o cuvertură care alunecă de pe pat, și spânzură ridicol pe lângă una dintre urechile lui de un roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe întinsul ei cît și pe tocurile ce străjuiau intrarea. Ușa se deschise. Ana fu poftită de cel care o însoțise să intre. La biroul central, ispravnicul, în vârstă de cincizeci și patru de ani, înalt, încărunțit la tâmple, cu monoclul în mâna dreaptă, se ridică. La prima vedere, figura socrului i-l aduse în față pe Necula, care semăna leit cu tatăl său. Se opri. Avu puterea să-și revină și își duse mâna dreaptă la frunte. - Nu te simți
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
prisos sunt salvatorii Cât naștem gemeni și tripleți. Dintr-o eroare de computer Vor încuia maternități Și-or face grevă pruncii-n uter, Disprețuind paternități. Și n-or mai fi copii la blocuri, Bunici vor plânge sub livan (Zădarnic curățând monocluri), Că stirpea li se stinge-n van... Să nu te întristezi, copile, Ignoră soarta de bastard! Că toate-ți sunt, astăzi, ostile Pe-acest tărâm patriotard. Țara este mamă surogat; Te vinde ieftin la străini. Tata este putred de bogat
ŞI N-OR MAI FI COPII LA BLOCURI ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366652_a_367981]
-
mai șterge din durere celor ce-au rămas pe vatră . Crucile parcă-s mai albe, de ne'nțeles este scrisul; florile spânzură salbe spălate prea des cu plânsul . În firidă, jos, pe soclu pâlpâie o lumânare, iar din poza, cu monoclu, trist privește mama-n zare . Într-un brad de pe potecă încrustat e- un epitaf, iar de-o vreme o ciupercă tot mușcă din autograf . Totu-n lume se preschimbă când de cald și când de geruri, numai sufletul mai umblă
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351358_a_352687]
-
săriți mă omoară nebunul mă omoară săriți dar nu sare nimeni ușile firave adăpostesc alte frici stau încleștate și tăcute și se holbează cu ochii negri ai vizoarelor la nebunia generală dincolo de lemnul mort respirații întretăiate șușoteli ochi fixați pe monoclu profesorul pensionar de la cinci își coboară anevoie gunoiul îmi aruncă o privire neputincioasă ridică din umeri așezându-și mai bine ochelarii subțiri pe nasul coroiat oameni dom'le... oameni Referință Bibliografică: Bl.15, sc.A, et3 / Nuța Istrate Gangan : Confluențe
BL.15, SC.A, ET3 de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359242_a_360571]
-
ciorapi verzi, pentru ce fes de pase? Și nu-i chip să scap nici pe străzi mărginașe... Panglici, cordeluțe, nimicuri m-acopar, Când calc, parcă trec pe pamant de pe-un soclu. Un ochi (pe cel roz) îl ascund sub monoclu Si-ntregul picior când pășesc îl descopăr, Dar iute-l acopăr, ca iar să-l descopăr... Celălalt ochi (cel galben) îl las să s-amuze Privind cum se țin toți că scaiul de mine. Ha! Ha! Dac-ati ști cât
Henry Miller: Tropicul Cancerului () [Corola-blog/BlogPost/339613_a_340942]
-
mai mirați, am să vă spun că unii erau din alte lumi, avînd deci alt număr de picioare. Toate traheele erau blocate, o pleoapă nu mișca, nici măcar o miime de milimetru, în vreme ce colonelul von Thorax pășea înainte, privind feroce prin monoclul care îi acoperea ochiul de sticlă. Păr tuns scurt, cenușiu și țeapăn ca sîrma ghimpată, uniformă neagră, croită și călcată impecabil, o țigară cu krmml între degetele de oțel ale mîinii stîngi protezate, degetele înmănușate în negru ale mîinii drepte
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]