136 matches
-
pierdut șansa de-a face film. Dacă se amînă pînă la primăvară, ar putea să mă înlocuiască. E un rol complex, iar regizorul, dintru început n-a avut încredere în mine, probabil din cauza emisiunilor de varietăți, în care am apărut monocord, șters..." Ești trist, de ce? Mă gîndeam... Mîine, cînd ajungi la Valea Brândușelor, ce faci? Îi caut pe cei cu filmările. Numai? întreabă femeia încet, mai mult din privire, mișcîndu-se sub pătură. Ascultă... șoptește Iulian înfuriat de genunchiul chinuit, dar întîlnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
clipă, vă rog. Am auzit pași îndepărtându-se. Vocea era cea a unei femei vârtsnice de vreo șaizeci de ani. Alți pași se apropiară. Am avut câteva secunde de angoasă cardiacă. -Nu puteți fi Olaf Sildur, îmi spuse un glas monocord de bătrân. -Sunt Olaf Sildur, răspunsei fără a protesta. -Olaf Sildur a murit. Era cât pe ce să întreb: „De unde știți?” Mă mulțumii să repet, neclintit: -Sunt Olaf Sildur. Tăcere. -Ghicesc cine sunteți. Fiți foarte atent, domnule, nu devii Olaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Simona Vasilache Nu iarna lui Napoleon, de demult, ci toamna lui '41, a plecărilor nesigure și-a îngrijorărilor cu țintă precisă, umple, monocord, volumul lui Ion Sofia Manolescu, Întîlnirea cu focul, apărut în 1944, la Tiparul Universitar. Îmbinare de naivități grave - fricile sînt aceleași, ale fiecăruia, și de ecouri slabe, cenușii, ale cărților citite, poze ale unor eroi sub arme, față cu realitatea
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
păcate, scenele tari, grele, dramatice, precum și cele trei personaje - Prospero, Ferdinand, Miranda - nu mi se par izbutite. Ioan Coman,unul dintre cei mai importanți actori ai trupei, nu găsește drumul spre Prospero. Regizorul nu îl ajută să iasă din rostirea monocordă, monotonă, care afectează, cel puțin, debutul spectacolului, dar și monologul celebru. În trena lui intră și Florentina Năstase-Miranda, potrivită ca desen, dar care, iarăși, nu reușește nimic mai mult. Tînărul Ionuț Vișan în Ferdinand este prea departe de tot ce
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
băștinașe, tiermondiste face loc cruzimii, aceasta fiind una din strategiile cu care Boyle încearcă să se distanțeze de o tratare factice, calofilă a exoticului de o manieră bufă, aproape feerică, balcanică, precum la Kusturica, deși nici regizorul sârb nu rămâne monocord dezvoltând în spiritul său ludic-fantast până la parabolă anecdota savuroasă și iute. Nici lui Danny Boyle nu-i lipsește anecdoticul, episoadele existenței lui Jamal K. Malik (Dev Patel) și a fratelui mai mare, Salim, alcătuiesc o istorie coerentă articulată ingenios ca
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
oglindă... Ion Bogdan Lefter scrie, să zicem, despre Nedelciu sau despre Crăciun sau despre Gogea. Numai că în fiecare carte scrie altceva și, mai mult decât atât, scrie altfel Orice s-ar putea reproșa, dar nu că ar fi un monocord în rol de virtuoz (cum sunt atâția dintre publiciștii de azi). Capitolul despre Mircea Nedelciu din 7 postmoderni, de pildă, n-are nici în clin, nici în mânecă cu capitolul despre același din O oglindă... Analizele alunecă în zone diferite
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
să nu-i mai placă în pielea lui și atunci să-și redefinească, în alți termeni, entuziasmul de acum. Din cele cinci poeme inedite cuprinse în Ce bine e să fii Daniel Bănulescu, două sunt atât de scurte și de monocord infamante încât nici n-ar trebui luate în calcul la numărătoare. Unul se numește Poem de scris pe zid și e mai lapidar decât un haiku: „Cartea/ Fute/ Moartea." (p. 11) Celălalt, Decât lumea asta nimic nu-i mai rău
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
întîmplă cu Mircea Eliade: jurnalele sale desfășoară zigzaguri ce trec prin toate cele trei genuri interioare, și ar fi o eroare să-l așezi cu obstinație într-unul singur. Față de aceste încrucișări de umori creatoare, cazul lui Samuil Rosei e monocord și monoton: un meticulos care nu deschide caietul de însemnări decît sub coerciția unei dispoziții prielnice, orice efort de a scrie în lipsa poftei de mărturisire preschimbîndu-se într-un supliciu a cărui expresie se regăsește în forma căznită a notațiilor seci
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
pe acest prim solist, știm că este un foarte bun tehnician, dar mai știm că are și o plastică modernă expresivă și că ar fi păcat să se canoneze pe o singură direcție. Spectacolul, în ansamblul lui, nu este însă monocord ci, din contră, alternează momentele de dans clasic și de epocă cu dansuri moderne și, așa cum dansatorii zilelor noastre sunt invitați să intre în structurile clasice, și clasicienii sunt chemați să lase studiul la bară și să încerce linii corporale
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
morții, ființa poate extrage din amândouă seve durabile. 2. Situarea în „privilegiul de a fi disperat” - moartea degustată. Bacovia și Cioran secretă moartea ca pe un dublu al vieții. Moartea e extravitală, construită anume pentru a fi contemplată insistent, monoton, monocord. Textele nu se perimează, lamentoul atroce e mereu actual, economia redundantă a enunțurilor le asigură valabilitatea. Amândoi cultivă o lipsă de interes pentru temporalia, dar și o distanță destul de circumspectă față de eterna. Sunt „proletari” fără speranță. Nu e spaima de
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
Radu Ulmeanu e unul amplu. Spirit rebel, „fiind cu toate-n veac nepotrivit”, d-sa încearcă a-și măsura forțele cu temele „grele” ale poeziei, așa cum un sportiv ar mînui halterele. Nu se oprește la o singură atitudine, nu e monocord, trecînd pasional printr-o gamă largă de reacții, printr-o diversitate de tonalități, de la invocația sau imprecația patetică la dantelăria unor declarații galante. Nu acceptă a se limita printr-o poetică ce i-ar trăda temperamentul tumultuos ori măcar dificil
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
neguțătorii sacrilegi: „Iisus ia și astăzi un bici/ împletit din șapte șuvițe pocnind/ din el tot de șapte ori” (purificarea templului - II - ). Deocamdată „eretic” pe tărîmul poeziei, putea-va oare Remus Valeriu Giorgioni să dea glas unui extaz al pioșeniei monocord ori va rămîne (poate nu în paguba creației literare, ci dimpotrivă) între „credință și tăgadă”? Remus Valeriu Giorgioni, Pe aleea cu incunabule, Timișoara, Ed. Marineasa, 2005, 92 p.
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
personală în galeriile Jecza), căruia îi spunem așa nu pentru că de ani în șir parcurge diverse cicluri de profesionalizare în arta plastică, ci pentru că se simte în lucrările sale mâna artistului veritabil, este insistența cu care se străduiește să fie monocord și să obțină în același timp efecte foarte bune. Nu mi-a venit în minte alt cuvânt care să reprezinte tehnic ideea de a folosi trupul ca semn plastic, pentru exprimarea ideilor și emoțiilor, decât acest cuvânt din domeniul muzicii
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
genunchiul prin ruptura pantalonului” (p. 175). Avertismentul din titlu e încălcat chiar de autoare: ea însăși trece linia care desparte o poveste pe alocuri neplauzibilă (scena cu îngrijitorul de la grădina zoologică sfâșiat de leu e parcă din alt film) și monocordă, fără salturi narative, de un roman excelent, construit, întradevă r, pe o găselniță (fie și numai una psihologică) prin care destinatarii, ascultătorii, publicul, toți, sunt absorbiți discursiv de torenții verbali ai unui personaj dictatorial și nevrotic. Că acesta e și
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
urmărit cu interes și empatie demersurile acustice, cu rezonanțe insolite în multisecularul edificiu. Pe de altă parte, în cazul ambilor interpreți - cunoscuți pentru sociabilitatea lor muzicală - evoluția solo mi s-a părut a avea un caracter prea restrictiv, cu efecte monocorde. Amândoi ar fi fost net avantajați în versiuni ce permit dialogul scenic (partenera lui Balanescu, Katie Wilkinson, fusese anunțată în program, dar a absentat din motive obiective). De altfel, primul duo din festival a demonstrat tocmai virtuțile comunicativității: Marco Ambrosini
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
restrînge la tematica sa de elecție, la obsesia condiției umane, construindu-și meditațiile filozofice într-un limbaj epurat, esențial, de un dramatism în continuă creștere. Philippide devine poet excepțional cîștigînd un pariu dificil: acela de a scrie o operă poetică monocordă, intensă, fără divertisment; merge solitar pe un drum izolat, căutînd perfecțiunea într-o întreprindere monoică. Evident că o astfel de poezie era condamnată de la început să nu aibă decît un număr infim de cititori: elitismul instinctiv al autorului a avut
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
descrise izgonirea lui Tarquinius Superbus și instalarea republicii romane. Desigur, mai frecvent, autorii de teatru români care optează pentru subiecte mitice intră în dialog cu operele tragicilor greci, modelele consacrate ale genului. În Prometeu, Thebaida și Atrizii, nesatisfăcut de simplitatea monocordă a intrigii originale, Victor Eftimiu o îmbogățește prin contaminare, procedeu folosit și de scriitorii latini când împrumutau de la precursorii greci. Prin împletirea firelor narative provenite din surse multiple, el complică excesiv lucrurile, iar pitorescul substituie acumularea lentă de tensiune. În
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
de gheață" (p. 69). Nici inocența estică nu e una firească, fiindcă e obținută prin eludare, prin opacizarea treptată a minții, prin refuzul revelației: "inocența este un vin de gheață" (p. 66). Trebuie spus că reprezentarea estului este totuși reducționistă, monocordă și simplificatoare. Ca imagine estetică, zona exclusiv malefică și văduvită de iubire are ceva de construct alienat, lipsit de iradiere, de completitudine. Supără și excesul de neologisme, care conduce uneori la o fadoare a discursului, criptic în mod inutil, cu
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia Norei Iuga își asumă o formulă a complexității. Există poeți ,simpli", monocorzi, ușor reductibili la o atitudine, la o ,poză", rezumabili și portabili, care dau impresia a adînci o suprafață aparent limitată. Și alții care se revarsă, frămîntați, anxioși ori pur și simplu avizi de viață (de ei înșiși) pe suprafețe întinse
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
despre un filozof a cărui gîndire s-a mișcat mereu în hotarele paradigmei naționaliste? Răspunsul ni-l oferă tot autorul: "M-au încîntat autorii care spun în mai multe feluri cam aceleași lucruri. Nu m-aș sfii să-i numesc monocorzi, monomaniaci, pentru unii chiar monotoni" (p. 219) Și Ion Ianoși are dreptate: Noica este un filozof monocord ale cărui obsesii tematice i-au hrănit statornic toate cărțile și articolele, precum un rîu care, curgînd de-andoaselea, își ramifică matca inițială în
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
oferă tot autorul: "M-au încîntat autorii care spun în mai multe feluri cam aceleași lucruri. Nu m-aș sfii să-i numesc monocorzi, monomaniaci, pentru unii chiar monotoni" (p. 219) Și Ion Ianoși are dreptate: Noica este un filozof monocord ale cărui obsesii tematice i-au hrănit statornic toate cărțile și articolele, precum un rîu care, curgînd de-andoaselea, își ramifică matca inițială în cît mai mulți afluenți. Simpatia aceasta pentru filozofii de tip recurent și remanent, a căror gîndire nu
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
nouă paradigmă se statuează: ea profesează polivocitatea și polifonia narativă, convergența și interferențele de tipuri de discurs: eseul, comentariul reflexiv, versul, song-ul, disertațiile concentrate (eseistic) pe câteva motive existențiale" (p. 31);"Formula de roman-reflexiv (roman-eseu) refuză monotonia sau discursul monocord; realitatea e că formele romanului surprind prin soluțiile inedite, infiltrate în discursul romanesc: digresiunea, spațiul analitic, punerea în abis, focalizarea și autoreferențialitatea, song-ul, jocul alternării modalităților, jocul figurilor și al măștilor, pseudobiografiile și incizia în una dintre dominantele existențiale
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
băltoace, și prin frunze putrezite, știind că o pădure nu este o sală de recepție”), la Romain Rolland. Un Sebastian atent la însoțirea subtilă a muzicii cu textele, cu stările, cu orașele. Un cronicar de finețe care, însă, nu devine monocord și nu ocolește (avocat fiind) viața de zi cu zi: „omenește, Mihail Sebastian refuza să considere rafinamentul sufletesc un drept exclusiv, într-o lume și așa pângărită de prea multele privilegii abuzive.” (p. 160). Înțelegător și solidar, sceptic, spune Geo
Albumul Sebastian by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3095_a_4420]
-
manierei inaugurate în anii1899-1900. Cele trei cicluri ale volumului (Fecioara în alb, Cînd vioarele tăcură și Moartea visurilor), unitare sub raport stilistic, reprezintă trei etape progresive în asumarea de către poet a propriei sale individualități: eleganta detașare din Fecioara în alb, monocordă și epurată la maximum, face apoi loc (Cînd vioarele tăcură) unor accente dramatice, care tulbură pacea inițială; iar în ultimul ciclu, format din zece sonete (Moartea visurilor), presentimentul sfîrșitului iminent pune stăpînire pe poet și pe textul său, transformînd versul
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
același producă tor, X și O Dance Project, în parteneriat cu Rollin Film. Dar revenind la spectacol, recitalul Invisible Twin, creat și interpretat de Sandra Mavhima pe scena Sălii Noi a Teatrului de Comedie, este un autoportet al artistei, deloc monocord, din contră, scoțând la iveală nu numai geamănul invocat în titlu, ci chiar mai mulți frați gemeni. Prima calitate a creatoare este instumentul de care se serveșie: un corp cu linii foarte lungi și fine ale mâinilor și picioarelor, genul
One woman show – SANDRA MAVHIMA by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4057_a_5382]