200 matches
-
ar putea arăta exact ca o lumină monocromatică portocalie, deși fiind compus din două lumini monocromatice galbenă și roșie. Prin urmare, paradoxul care îi nedumerea pe fizicienii vremii era că două lumini complexe (compusă din mai mult de o lumină monocromatică) pot arăta la fel, dar să fie fizic diferite, și se numea '. Thomas Young a propus mai târziu că acest paradox poate fi explicat prin faptul că culorile sunt percepute printr-un număr limitat de canale în ochi, pentru care
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
poate fi explicat prin faptul că culorile sunt percepute printr-un număr limitat de canale în ochi, pentru care el a avansat numărul de trei, '. Maxwell a folosit algebra liniară, recent dezvoltată pentru a demonstra teoria lui Young. Orice lumină monocromatică care stimulează trei receptori ar trebui să fie capabilă să fie stimulată de un set de trei lumini monocromatice diferite (în fapt, de către orice set de trei lumini diferite). El a demonstrat că așa este, inventând experimente de potrivirea culorilor
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
el a avansat numărul de trei, '. Maxwell a folosit algebra liniară, recent dezvoltată pentru a demonstra teoria lui Young. Orice lumină monocromatică care stimulează trei receptori ar trebui să fie capabilă să fie stimulată de un set de trei lumini monocromatice diferite (în fapt, de către orice set de trei lumini diferite). El a demonstrat că așa este, inventând experimente de potrivirea culorilor și . Maxwell era interesat și de aplicarea teoriei sale de percepție a culorilor, și anume în . Provenind direct din
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
una din temperaturile punctelor fixe ale argintului, aurului sau cuprului, formula 13 sunt radianțele spectrale ale corpului negru pentru lungimea de undă formula 14 la temperaturile respective, iar formula 15 = 0,014388 m K. Termometrul etalon pentru acest domeniu este pirometrul de radiație monocromatică. Unul din domeniile în care este nevoie de măsurarea temperaturilor foarte înalte este astronomia, unde interesează temperatura suprafeței stelelor. Acestea au temperaturi începând de la câteva mii de kelvini (supergigantele roșii din clasa M, ca Betelgeuse, c. 1900 K) și până la
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
până la zeci de mii de kelvini (supergigantele albastre din clasa O, ca Eta Carinae, c. 40 000 K). Metoda folosită este cea a pirometrului de culoare, iar aparatele folosite sunt fotometrele. În funcție de sistemul fotometric se măsoară radianța folosind diferite filtre monocromatice. De exemplu, conform sistemului fotometric UBV se măsoară radianța în benzile U (ultraviolet, λ = 365 nm), B (albastru, λ = 445 nm) și V (vizibil, λ = 551 nm). Domeniul în care apar cele mai înalte temperaturi este cel al reacțiilor nucleare
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
sub temperatura camerei) se bazează pe punctele triple. Acoperirea întregului domeniu al scării necesită mai multe tipuri diferite de termometre etalon, cum ar fi termometre manometrice cu heliu, termometre cu heliu gazos, termometre cu rezistență din platină standard, sau pirometre monocromatice. Termocuplurile pot fi etalonate și în simulatoare electrice, însă metoda de etalonare efectiv la temperatură este mai bună decât metoda de etalonare prin comparare electrică în simulatoare. Un aparat de etalonare uscată este în principiu un cuptor tubular, echipat cu
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
pâlcuri violete”, posibilă sugestie a unei Judecăți de Apoi, a unei apocalipse inevitabile. Se observă că poezia are două versuri cu valoare simbol: „Orașul tot e violet.// Amurg de toamnă violet...”, creând o imagine suprareală, onirică, învăluită de un fundal monocromatic, simbolizând un moment final, apocaliptic, sens amplificat de al doilea vers: „Amurg de toamnă violet”, reluat cu insistență în toată poezia. Bacovia stabilește analogii profunde între elementele naturii și stările afective create de spațiul poetic. Corespondențe se creează între simboluri
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
apar când lumina dintr-un punct al obiectului, după trecerea prin sistem, nu converge (sau nu diverge) într-un singur punct. Producătorii de instrumente optice trebuie să corecteze sistemele pentru a compensa aberațiile. Aberațiile se împart în două clase: aberații monocromatice, produse fără dispersie (acestea includ aberațiile pe suprafețe reflectatoare a oricărei lumini colorate și pe suprafețe refractive a luminii monocromatice) și aberații cromatice (când un sistem dispersează diferitele unde de lumină). Teoria elementară a sistemelor optice ne conduc la teorema
Aberație cromatică () [Corola-website/Science/309027_a_310356]
-
punct. Producătorii de instrumente optice trebuie să corecteze sistemele pentru a compensa aberațiile. Aberațiile se împart în două clase: aberații monocromatice, produse fără dispersie (acestea includ aberațiile pe suprafețe reflectatoare a oricărei lumini colorate și pe suprafețe refractive a luminii monocromatice) și aberații cromatice (când un sistem dispersează diferitele unde de lumină). Teoria elementară a sistemelor optice ne conduc la teorema conform căreia razele de lumină care vin de la orice obiect se reunesc într-un punct imagine și deci un spațiu
Aberație cromatică () [Corola-website/Science/309027_a_310356]
-
de undă a luminii, rezultă că un sistem de lentile (necorectat) proiectează imaginile de diferite culori în locuri diferite și de diferite mărimi sau cu diferite aberații.. există diferențe cromatice a distanțelor de intersecție, a măririlor transversale și a aberațiilor monocromatice. Dacă este utilizată lumina mixtă (lumina albă) toate aceste imagini sunt formate și cum sunt în final proiectate pe un plan (retina ochiului etc), cauzează confuzie, numită aberație cromatică. De exemplu, în loc de o margine albă pe un fundal negru, se
Aberație cromatică () [Corola-website/Science/309027_a_310356]
-
percepe o imagine colorată, sau spectru îngust. Absența acestei erori este denumită acromatism. Un sistem se numește cromatic sub-corectat când arată același fel de eroare cromatică cu o lentilă subțire pozitivă, altfel se numește supra-corectată. Dacă, în primul rând, aberația monocromatică este neglijată, în alte cuvinte, teoria gaussiană este acceptată, atunci fiecare reproducere este determinată de poziția planelor focale și de mărimea distanțelor focale, sau dacă distanțele focale sunt egale, de trei constante ale reproducerii. Aceste constante sunt determinate de datele
Aberație cromatică () [Corola-website/Science/309027_a_310356]
-
3 lentile dintre care nu pot fi toate de sticlă "clasică". Reunind aceste trei culori, un acromatism de ordin mare este obținut. Există bineințeles un al treilea spectru care însă poate fi neglijat. Teoria gaussiană este doar o aproximație. Aberațiile monocromatice sau sferice încă mai apar, ceea ce va fi diferit pentru diferite culori. Compensându-le pentru o culoare, o altă culoare va fi deranjată. Cea mai importantă este diferența cromatică a aberației axiale care încă este prezentă pentru deformarea imaginii, după ce
Aberație cromatică () [Corola-website/Science/309027_a_310356]
-
cesei de discuri Sire/Warner Bros. Records, a înlaturat deasemenea piesa nr. 4 de pe primul disc. Ediția vinil vine în doua ediții: un vinil standart negru cu un artwork complet colorat și o ediție limitată de vinil cafenie cu fotografie monocromatică (care e de fapt mult mai comună decât ediția de vinil negru). Fotografiile sunt creditate de Richard D. James, fiind scis de mână pe o imagine ce apare pe o coală de hârtie separată, ce a fost inclusă pe multe
Selected Ambient Works Volume II () [Corola-website/Science/327010_a_328339]
-
anul 1874, unde prezintă peste optzeci de tablouri: picturi, desene, grafică. Între aprilie 1876 și februarie 1877, Whistler decorează reședința din Londra a colecționarului Frederick Richards Leyland, care se va numi ""The Peacock Room"" ("Sala Păunului"). Artistul pictează suprafețe mari monocromatice, prin care obține un rezultat impresionant de interior. De aici înainte și experții vor fi nevoiți să recunoască faptul că au de-a face cu un artist de mare talent. În anul 1877, Whistler îl dă în judecată pe criticul
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
multe săptămâni terestre. Cele eruptive în câteva ore terestre evoluează și dispar. Ele au o periodicitate de 11 ani, care se acordă bine cu cea a petelor solare. Cromosfera apare ca un cerc roșu în jurul Soarelui eclipsat. După descoperirea filtrului monocromatic de către B. Lyot, cromosfera a putut fi vizibilă pe tot discul solar și este în continuu urmărită prin stațiile solare plasate pe tot globul terestru. Culoarea roșie se datorează emisiei intense a cromosferei în linia H(alfa) a hidrogenului. Din
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
aceste lungimi de undă, unde liniile spectrale care apar nu sunt complet negre. Centrul fiecărei linii este mai negru decât fondul continuu alăturat, dar se emit încă unii fotoni de la cromosferă spre pământ pe care cercetătorii îl recepționează cu ajutorul filtrelor monocromatice în benzi înguste ale liniilor spectrale menționate mai sus. Pe fotografiile monocromatice (adică pe filtograme) în "Hα" sau "K" (Ca II) se pot observa formațiunile cromosferei. Dintre acestea se remarcă: Cromosfera este și sediul erupțiilor solare, de unde rezultă și importanța
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
negre. Centrul fiecărei linii este mai negru decât fondul continuu alăturat, dar se emit încă unii fotoni de la cromosferă spre pământ pe care cercetătorii îl recepționează cu ajutorul filtrelor monocromatice în benzi înguste ale liniilor spectrale menționate mai sus. Pe fotografiile monocromatice (adică pe filtograme) în "Hα" sau "K" (Ca II) se pot observa formațiunile cromosferei. Dintre acestea se remarcă: Cromosfera este și sediul erupțiilor solare, de unde rezultă și importanța urmăririi sale continue. Studierea cromosferei este deosebit de interesantă prin problemele pe care
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
evoluția aceluiași observator sau și de culorile aflate în imediata apropiere a celei percepute (aceasta fiind explicația multor iluzii optice). a, noțiune perceptivă, nu trebuie confundată cu lungimea de undă, noțiune fizică. Ochiul uman este incapabil să distingă între galbenul monocromatic (lumină cu o singură lungime de undă) și o compoziție de verde și roșu. Această iluzie optică permite afișarea culorii galbene pe ecranul monitorului cu ajutorul componentelor elementare verde și roșu, și, în general, sinteza tricromă „RGB”. Știința culorii, denumită „cromatică
Culoare () [Corola-website/Science/299728_a_301057]
-
undă) este doar una din proprietățile luminii, altele fiind de ex. direcția, viteza, intensitatea, coerența, polarizarea. Dintre acestea ochiul uman nu e sensibil la viteza, coerența sau polarizarea luminii, având nevoie pentru evidențierea acestora de aparate de măsură corespunzătoare. Lumina monocromatică este o radiație electromagnetică perfect sinusoidală. Lumina monocromatică (ideală) se caracterizează prin puterea "P" transportată și prin frecvența "f" a oscilației. Alternativ, în loc de frecvență, se utilizează lungime de undă formula 1, unde "c" este viteza luminii în vid. Lumina monocromatică este
Culoare () [Corola-website/Science/299728_a_301057]
-
fiind de ex. direcția, viteza, intensitatea, coerența, polarizarea. Dintre acestea ochiul uman nu e sensibil la viteza, coerența sau polarizarea luminii, având nevoie pentru evidențierea acestora de aparate de măsură corespunzătoare. Lumina monocromatică este o radiație electromagnetică perfect sinusoidală. Lumina monocromatică (ideală) se caracterizează prin puterea "P" transportată și prin frecvența "f" a oscilației. Alternativ, în loc de frecvență, se utilizează lungime de undă formula 1, unde "c" este viteza luminii în vid. Lumina monocromatică este vizibilă pentru ochiul uman numai dacă lungimea de
Culoare () [Corola-website/Science/299728_a_301057]
-
Lumina monocromatică este o radiație electromagnetică perfect sinusoidală. Lumina monocromatică (ideală) se caracterizează prin puterea "P" transportată și prin frecvența "f" a oscilației. Alternativ, în loc de frecvență, se utilizează lungime de undă formula 1, unde "c" este viteza luminii în vid. Lumina monocromatică este vizibilă pentru ochiul uman numai dacă lungimea de undă se încadrează între aproximativ 380-400 nm și 700-760 nm (sau, echivalent, frecvența ei este între aproximativ 750 THz și 430 THz). Lumina produsă de o sursă luminoasă este, în general
Culoare () [Corola-website/Science/299728_a_301057]
-
echivalent, frecvența ei este între aproximativ 750 THz și 430 THz). Lumina produsă de o sursă luminoasă este, în general, un amestec (o sumă) de radiații electromagnetice de diferite lungimi de undă și intensități, adică, echivalent, o suprapunere de radiații monocromatice. O caracterizare completă a luminii se poate face doar prin exprimarea puterii radiate pe fiecare lungime de undă (sau, echivalent, pe fiecare frecvență). Această caracterizare este dată de o funcție de distribuție spectrală a puterii (engl. "Spectral Power Distribution" — "SPD"). De
Culoare () [Corola-website/Science/299728_a_301057]
-
fi dată sub două forme, după lungimea de undă, formula 2, sau după frecvență, formula 3. Între cele două exprimări există relația: formula 4. Descompunerea spectrală a luminii constă în izolarea radiațiilor de diferite lungimi de undă, adică separarea individuală a fiecărei componente monocromatice. Descompunerea spectrală poate fi realizată: Rezultatul acestei descompuneri este spectrul, numit astfel de către Isaac Newton de la cuvântul latin pentru "apariție". O suprafață care reflectă lumina reflectă independent fiecare componentă spectrală (fiecare frecvență sau, echivalent, fiecare lungime de undă). Astfel, caracterizarea
Culoare () [Corola-website/Science/299728_a_301057]
-
experimente au mai fost efectuate și de către Pieter Zeeman în 1914-1915. Folosind o versiune la scară mai mare a aparatului lui Michelson, conectat direct la conducta principală de apă din Amsterdam, Zeeman a reușit să efectueze măsurători extinse folosind lumină monocromatică variind de la violet (4358 Å) până la roșu (6870 Å) pentru a confirma lui coeficientul modificat al lui Lorentz. În 1910, Franz Harress folosit un dispozitiv "rotitor" și în general a confirmat coeficientul de antrenare Fresnel. Cu toate acestea, în plus
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
a suprafeței unui material formula 1 este fracțiunea din energia radiației electromagnetice incidente care este reflectată de suprafață. Pentru o suprafață perfect plană (netedă) o undă monocromatică incidentă este parțial reflectată ca pe o oglindă: direcția de propagare a undei reflectate este cuprinsă în planul direcției de incidență și al normalei la suprafață iar unghiurile celor doua direcții cu normala sunt egale. Multe din suprafețele reale nu
Reflectivitate () [Corola-website/Science/314918_a_316247]