268 matches
-
Strabo. În cele din urmă, susținerea lui Illus nu era nici ea foarte fermă, dat fiind masacrul isaurienilor pe care Basiliskos l-a permis. La acea vreme, creștinismul era în plin conflict între monofiziți și calcedonieni. Erau două poziții cristologice; monofiziții susțineau că Hristos are o singură natură din două, iar calcedonienii susțineau că el avea și natură umană, și natură divină. Conciliul de la Calcedon, convocat de împăratul Marcian în 451, exclusese monofizismul, cu susținerea papei în Occident și cu susținerea
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
singură natură din două, iar calcedonienii susțineau că el avea și natură umană, și natură divină. Conciliul de la Calcedon, convocat de împăratul Marcian în 451, exclusese monofizismul, cu susținerea papei în Occident și cu susținerea multor episcopi din Orient. Poziția monofiziților era încă puternică: cei doi patriarhi monofiziți Timotei Aelurus din Alexandria și Petru Fullo din Antiohia au fost dați jos. De la începutul domniei, Basiliskos a dat susținere monofiziților. Zacharias Scholasticus relatează că un grup de călugări monofiziți egipteni, auzind de
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
că el avea și natură umană, și natură divină. Conciliul de la Calcedon, convocat de împăratul Marcian în 451, exclusese monofizismul, cu susținerea papei în Occident și cu susținerea multor episcopi din Orient. Poziția monofiziților era încă puternică: cei doi patriarhi monofiziți Timotei Aelurus din Alexandria și Petru Fullo din Antiohia au fost dați jos. De la începutul domniei, Basiliskos a dat susținere monofiziților. Zacharias Scholasticus relatează că un grup de călugări monofiziți egipteni, auzind de moartea împăratului Leon, s-au mutat de la
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
susținerea papei în Occident și cu susținerea multor episcopi din Orient. Poziția monofiziților era încă puternică: cei doi patriarhi monofiziți Timotei Aelurus din Alexandria și Petru Fullo din Antiohia au fost dați jos. De la începutul domniei, Basiliskos a dat susținere monofiziților. Zacharias Scholasticus relatează că un grup de călugări monofiziți egipteni, auzind de moartea împăratului Leon, s-au mutat de la Alexandria la Constantinopol să-i scrie lui Zenon în favoarea lui Timotei, dar la sosirea lor în capitală, l-au găsit pe
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
din Orient. Poziția monofiziților era încă puternică: cei doi patriarhi monofiziți Timotei Aelurus din Alexandria și Petru Fullo din Antiohia au fost dați jos. De la începutul domniei, Basiliskos a dat susținere monofiziților. Zacharias Scholasticus relatează că un grup de călugări monofiziți egipteni, auzind de moartea împăratului Leon, s-au mutat de la Alexandria la Constantinopol să-i scrie lui Zenon în favoarea lui Timotei, dar la sosirea lor în capitală, l-au găsit pe noul ales Basiliskos. "Magister Officiorum" Theoctistus, fostul medic al
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
fostul medic al lui Basiliskos, era frate cu unul dintre călugări și astfel, delegația a obțiunt o audiență la Basiliskos, și, cu susținerea lui Theoctistus și a împărătesei, l-au convins pe Basiliskos să-i readucă din exil pe patriarhii monofiziți exilați. Basiliskos i-a reîntronizat pe Timotei Aelurus și pe Petru Fullo, și, la îndemnul primului, a emis la 9 aprilie 475 o circulară ("Enkyklikon") episcopilor prin care le cerea să accepte ca valide doar primele trei sinoade ecumenice și
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
Basiliskos, însă, nu a reușit să îndeplinească promisiunile făcute celor doi generali; mai mult, ei au primit scrisori din partea unor miniștri de la curte, prin care li se cerea readucerea lui Zenon, întrucât orașul prefera acum restaurarea unui isaurian față de un monofizit a cărui nepopularitate creștea din cauza lăcomiei de bani a miniștrilor săi. În timpul operațiunilor din Isauria, Illus l-a luat prizonier pe fratele lui Zenon, Longinus, și l-a ținut într-o cetate isauriană. Crezând că va avea influență mai mare
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon din anul 451. În consecință, urcarea lui Iustin pe tronul de la Constantinopol a adus o răsturnare completă în politica imperială referitoare la chestiunile religioase, fiind anulat sprijinul pe care împăratul Anastasie îl acordase "ne-Calcedonienilor". Drept urmare, monofiziții au început să fie persecutați, iar guvernarea lui Iustin a căutat să restabilească rapid viața bisericii în concordanță cu cele stabilite la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon. Persecutarea monofiziților a continuat până în anul 520, după care împăratul Iustin a început
Iustin I (împărat) () [Corola-website/Science/306612_a_307941]
-
fiind anulat sprijinul pe care împăratul Anastasie îl acordase "ne-Calcedonienilor". Drept urmare, monofiziții au început să fie persecutați, iar guvernarea lui Iustin a căutat să restabilească rapid viața bisericii în concordanță cu cele stabilite la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon. Persecutarea monofiziților a continuat până în anul 520, după care împăratul Iustin a început să urmeze o politică mai tolerantă și mai pragmatică față de erezia monofizită, rămânând totuși devotat ortodoxiei Calcedoniene. Sprijinul acordat de împăratul Iustin ortodoxiei, a dus de asemenea la o
Iustin I (împărat) () [Corola-website/Science/306612_a_307941]
-
februarie 641. El a fost întemeietorul dinastiei Heracliene. Heraclius a reorganizat conducerea imperiului, după decăderea suferită sub predecesorii săi la tron, și a reușit să redobândească de la perși teritoriile pierdute anterior. A încercat să încurajeze reunificarea dintre creștinii ortodocși și monofiziți, prin promovarea unei dogme de compromis, numită monotelism. Deasemenea, a schimbat limba oficială a imperiului din latină în greacă. Numeroși istorici consideră schimbarea din timpul domniei lui Heraclius ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanțului și obișnuiesc să
Heraclius I () [Corola-website/Science/306740_a_308069]
-
treacă în cele din urmă la Islam și au creat așa numita comunitate "„dönme”". Cunoscute în istorie sunt și cazurile evreilor convertiți la Islam (Jadid al-Islam „Noii musulmani”) din Mashhad în Iran și ale așa-numiților "falașmura", convertiți la creștinismul monofizit în Etiopia. În Israel există grupuscule de evrei „mesianici” (adică creștini) aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică, păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism. Din punct de vedere rasial și etnic, în ciuda
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
Agapet I, Teodora, Împărăteasă bizantină, adeptă a monofizitismului, i-a oferit lui Vigiliu scaunul papal și o sumă de bani prin intermediul generalului Belisarie, iar în schimb Vigiliu trebuia să revoce hotărârile "Conciliului de la Calcedon" din 451, să le asigure conducătorilor monofiziților, patriahilor "Antim", "Teodosie" și "Sever" loialitatea sa. Această loialitate însemna și că trebuia să-l pepună pe Antim, fost patriarh al Constantinopolului, destituit de Papa Agapet din cauza că susținea erezia monofizită, în drepturi. Dar toate planurile au fost date peste
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
Bepiscop de Cezarea în Cappadocia, și-a îndreptat atenția asupra faptului condamnării deferitor reprezentanți a Scolii din Antiohia care a învins Nestorianismul, lucru ce ar fi făcut unirea monofizismului mult mai ușor. Împăratul, aflat sub presiunea de a forța victoria monofiziților, a fost de acord cu această propunere și în 543 sau 544 a emis un nou edict care condamna "Cele Trei Capitole". Patriarhii și episcopii răsăriteni au semnat condamnarea "Cele Trei Capitole". În Vestul Europei, procedura a fost considerată nejustificată
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
a încheiat un tratat de pace înapoind teritoriile cucerite de sasanizi către Imperiul Roman de Răsărit. Cucerirea persană, deși temporară, a permis ca monofizitismul să reapară în Egipt. Atunci când conducerea imperială a fost restaurată de către împaratul Heraclius I în 629 monofiziții au fost persecutati si patriarhul lor expulzat. O armată de 4000 arabi condusă de Amr Ibn Al-Aas este trimisă de califul Omar, sucesorul Profetului Mohamed, pentru a răspândi religia islamică în vest. Acești arabi ajung din Palestina în Egipt în
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
Armenia, a fost opera apostolilor Tadeu, Elisei și Bartolomeu. S-a fixat și data oficială a proclamării creștinismului ca religie de stat în Albania, anume anul 313. Albania în secolele V-VI s-a implicat în lupta dogmatică (lupta dintre monofiziți și diofiziți), care s-a desfășurat în tot răsăritul creștin. Dispariția influenței politice a Sasanizilor din Iran în Caucazul de Sud, a dus la dispariția influenței bisericii nestoriene, susținută de perși. La sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
de Sud de către arabi, Califatul a urmat politica Sasanizilor în privința populațiilor creștine. Pentru a contrabalansa influența diofizitismului bizantin, Califatul a susținut varianta monofizită a creștinismului în Transcaucazia și Armenia. Convertind la islam o parte din poporul alban și sprijinind creștinismul monofizit, Califatul a realizat în paralel o politică de îndepărtare ideologică reciprocă a popoarelor locale. Datorită contactului direct dintre Georgia și Imperiul Bizantin, califatul nu a reușit să detașeze provinciile din Georgia de la unirea politică și ideologică cu Bizanțul. Califatul nu
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
timpul o identitate etnică și religioasă armeană. Aceasta mică populație de origine mixtă a reușit să-și formeze în decursul secolelor IX-XIX în regiunile din Caucazul Mic, în Karabah - Arțah, formațiuni politice feudale creștine (principate, cu domni - melik). Diferența dintre monofiziții catolicosatului alban și cel armean propriu-zis a existat numai până la începutul secolului al XVIII-lea. Pe teritoriul Karabahului a existat inițial o singură putere organizatoare și consolidatoare - Catolicosatul Alban. Din secolul al XIX-lea în Caucaz a pătruns Imperiul Rus
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
două state creștine, cel georgian și cel armean, și refacerea granițelor estice ale Armeniei Mari ("„Armenie de mer à mer”", Armenia de la o mare la alta, între mările Caspică, Neagră și Mediterană). În acest scop, ar fi fost dizolvat Catolicosatul Monofizit al Albaniei și inclus în Biserica Apostolică Armeană cu sediul la Ecimiadzin. Ținuturile unde inițial locuiau armeni, albani si musulmani turcofoni - Karabah, Zangezur - au fost recolonizate parțial cu armenii, acum încurajați de ruși să emigreze, din Persia. Aceste familii fuseseră
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
religia, atât de importantă pentru un împărat al Bizanțului, Iustin al II-lea este deseori prezentat ca fiind cel care a încercat împăcarea dintre Calcedonieni și non-Calcedonieni. Astfel, chiar de la începutul domniei sale, el a revocat decretul lui Iustinian prin care monofiziții erau prigoniți. Clericii monofiziți care erau în închisori au fost eliberați, iar episcopilor exilați li s-a permis să se întoarcă. Ulterior, Iustin a încercat, printr-un nou edict în care era recunoscută distincția dintre cele două naturi ale lui
Iustin al II-lea (împărat) () [Corola-website/Science/306615_a_307944]
-
pentru un împărat al Bizanțului, Iustin al II-lea este deseori prezentat ca fiind cel care a încercat împăcarea dintre Calcedonieni și non-Calcedonieni. Astfel, chiar de la începutul domniei sale, el a revocat decretul lui Iustinian prin care monofiziții erau prigoniți. Clericii monofiziți care erau în închisori au fost eliberați, iar episcopilor exilați li s-a permis să se întoarcă. Ulterior, Iustin a încercat, printr-un nou edict în care era recunoscută distincția dintre cele două naturi ale lui Isus (cea divină și
Iustin al II-lea (împărat) () [Corola-website/Science/306615_a_307944]
-
încercat, printr-un nou edict în care era recunoscută distincția dintre cele două naturi ale lui Isus (cea divină și cea umană), dar fără a se menționa în mod explicit cele hotărâte la Sinodul de la Calcedon, să-i aducă pe monofiziți la ortodoxie. Cu toate acestea, monofiziții au rămas fermi pe poziția lor și nu au acceptat reconcilierea. Atunci, Iustin a apelat din nou la persecuție, ca și predecesorul său Iustinian, fiind sprijinit pe această cale de către Patriarhul Ioan al III
Iustin al II-lea (împărat) () [Corola-website/Science/306615_a_307944]
-
care era recunoscută distincția dintre cele două naturi ale lui Isus (cea divină și cea umană), dar fără a se menționa în mod explicit cele hotărâte la Sinodul de la Calcedon, să-i aducă pe monofiziți la ortodoxie. Cu toate acestea, monofiziții au rămas fermi pe poziția lor și nu au acceptat reconcilierea. Atunci, Iustin a apelat din nou la persecuție, ca și predecesorul său Iustinian, fiind sprijinit pe această cale de către Patriarhul Ioan al III-lea "Scolasticul". Iustin al II-lea
Iustin al II-lea (împărat) () [Corola-website/Science/306615_a_307944]
-
sensul actual al cuvântului) a rămas prezentă, în timp ce regiunile lui litorale și orașele din Balcani și din Asia Mică aveau o populație preponderent elenizată. Minoritățile etnice, importante din punct de vedere numeric, erau uneori de altă religie (bogomili în Balcani, monofiziți în Orient) și trăiau, în special, în apropierea frontierelor, armenii fiind cei mai importanți printre aceste minorități. În Balcani, o numeroasă populație de traci romanizați, menționată de Theofilact din Simocatta în secolul al VI-lea constituie, după analiza istoricilor români
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
pentru imperiu, s-au mutat la începutul domniei lui Marcian de pe Dunărea Mijlocie în provinciile vestice ale imperiului, unde s-a desfășurat Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice. După moartea lui Attila, pericolul hunic a dispărut. Situația bisericească era însă foarte complicată. Monofiziții erau dominanți, iar Marcian era partizan al primelor două sinoade ecumenice. În 451, a convocat cel de-al patrulea sinod ecumenic la Calcedon, fiind prezenți mulți delegați și reprezentanți ai papei. Sinodul a condamnat "sinodul tâlhăresc" de la Efes și l-
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Odoacru începea să adopte o atitudine de independență vizibilă, iar Zenon a apelat la ostrogoții conduși de Teodoric aflați în Peninsula Balcanică. Teodoric, la cererea împăratului, l-a asasinat pe Odoacru și s-a instalat la Ravenna, înființând Regatul Ostrogot. Monofiziții din Egipt, Siria, Palestina și Asia Mică reprezentau încă o problema religioasă pentru Zenon. Patriarhii de la Constantinopol și Alexandria au încercat să caute cai pentru a soluționa problema în mod pașnic și pentru a împacă taberele. Zenon a acceptat propunerea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]