268 matches
-
papei Leon, prin care maniheii sunt scoși în afara legii. Însă era o perioadă de grave tulburări în Imperiul Roman de Apus, redus de-acum doar la Italia, și acestea afectau și Biserica Apuseană care, confruntată cu neînțelegerile dintre nestorieni și monofiziți, încerca să stabilească, aliindu-se din când în când cu episcopii din Orient, o doctrină care să fie în opoziție și cu o erezie și cu cealaltă, în cursul conflictelor care au culminat prin organizarea conciliilor de la Efes și din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dincolo de preocuparea pentru aspectele doctrinale, Leon a încercat de fapt să apere principiul primatului papalității, fundament al unității Bisericii, desfășurând o intensă și energică activitate diplomatică. Scriindu-i lui Flavian, patriarh al Constantinopolului, în 449, Leon a precizat faptul că monofiziții sunt condamnați de papalitate; însă Eutihie, care obținuse sprijinul împăratului Theodosius al II-lea, a reușit să obțină convocarea unui al doilea conciliu la Efes, tot în 449; aici, ereticul a fost reabilitat, iar legații pontificali n-au fost nici măcar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și latini, adunate și cu colaborarea lui Prosperus din Aquitania. O importanță analoagă are și epistola 165 din 17 august 458, trimisă împăratului din Răsărit, care voia să cunoască opinia tuturor mitropoliților în legătură cu deciziile luate la Calcedon și respinse de monofiziți; răspunsul episcopului de la Roma este însoțit și de această dată de o culegere de dovezi extrase din textele Părinților Bisericii. În secolele următoare, stilul solemn și precizia redactării acestor epistole au devenit un model pentru cei ce compuneau scrisorile la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atrăgea atenția Sfinților Părinți asupra figurilor lui Theodor, Theodoret și Iba. Așa cum vom vedea imediat, această condamnare a provocat o serie de polemici în Occident și a creat derută pentru că a fost considerată în esență o concesie făcută de Iustinian monofiziților. Ca atare, ajuns la Constantinopol, Facundus s-a apucat să scrie o carte În apărarea celor Trei Capitole (Pro defensione trium capitulorum) care nu era încă terminată atunci când a sosit în capitala imperiului papa Vigilius, în ianuarie 547; opera, compusă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să demonstreze că anatema impusă de Iustinian era nejustificată: de aceea, Liberatus povestește în mod sintetic evenimentele, începând cu învestirea lui Nestorius ca patriarh al Constantinopolului în 428 și până la cele din 543-544, în timpul cărora imperatorul se lăsase convins de monofiziți. Evenimentele următoare sunt omise din narațiunea lui Liberatus pentru că sunt cunoscute de toată lumea și toți contemporanii săi participaseră la ele. Scrierea trebuie să fi fost compusă după moartea papei Vigilius (în 555) și înainte de aceea a patriarhului Alexandriei, Teodosie (în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
său, Rusticus, care, la început a fost de acord cu Vigilius, însă ulterior a fost excomunicat de papă din cauza atitudinii lui diferite față de hotărârile împăratului Iustinian. Rusticus a scris un Tratat contra Acefalilor (Contra Acephalos disputatio), adică împotriva unui curent monofizit. Opera lui Rusticus este un studiu interesant al controversei celor Trei Capitole și condamnă atitudinea lui Iustinian, confirmând concluziile conciliului de la Calcedon (PL 67, 1167-1254). La fel ca Facundus din Hermiane, contemporanul său, implicat în aceleași probleme, și Rusticus ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
diaconului Tiberiu, a se vedea mai jos pp. ???-???. Ne-a parvenit sub numele lui Chiril un tratat Contra celor care nu vor s-o recunoască pe Sfânta Fecioară ca Theotokos pe care Iustinian îl citează deja în scrierea sa Contra monofiziților din 542 și îl atribuie lui Chiril. Absența termenilor tehnici specifici polemicii antinestoriene ne-ar obliga să-l plasăm în cadrul producției timpurii a lui Chiril; G.M. de Durand a adus însă argumente solide contra autenticității tratatului, bazate atât pe tradiția
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
oficială la Calcedonia (unde epistola sa cu numărul 4 a fost adoptată în mod oficial de către conciliu), totuși, la el, divinul în Cristos tinde să aibă întâietate, iar umanul riscă mereu să fie depreciat. Așadar nu e de mirare că monofiziții s-au sprijinit în mod constant pe operele sale. Într-adevăr, dacă, pe de o parte, în secolele V și VI calcedonienii au văzut în Chiril expresia ortodoxiei - proces care a culminat cu trimiterea făcută de către Iustinian la opera lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ortodoxiei - proces care a culminat cu trimiterea făcută de către Iustinian la opera lui Chiril cu ocazia condamnării celor Trei Capitole în 553 - pe de altă parte, nu numai în lumea de limbă greacă, s-au inspirat din scrierile lui autori monofiziți ca Timotei Eluros și Sever din Antiohia (despre care cf. aici, pp. ???-??? și ???-???), însă, în țările unde se vorbea greaca, succesul lui Chiril ca și realizarea și răspândirea traducerilor textelor sale au fost adesea stimulate de răspândirea tendințelor monofizite. Astfel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conciliului de tradiția teologică occidentală și era greu de înțeles, în orice caz, suspectă de erezie pentru teologii orientali obișnuiți să folosească physis și hypostasis ca sinonime. Până către sfârșitul secolului al V-lea, inițiativa teologică urma să aparțină teologilor „monofiziți” care au atacat doctrina celor două naturi, apărată cu strășnicie de teologii calcedonieni. După începutul secolului al VI-lea, sub Anastasius și Iustin I și în mod oficial cu Iustinian, se va dezvolta inițiativa „neocalcedonienilor” care admiteau ambele formule - „două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
inexistența aprobării papale. Reacția a fost extraordinar de violentă în Egipt unde, la moartea lui Marcian în 457, succesorul lui Dioscor, Proterios, care mai fusese înainte apărat cu armata, a fost făcut bucăți de către mulțime și a fost înlocuit cu monofizitul extremist Timotei Eluros, uns deja ca episcop al monofiziților (aici, p. ???). Expulzat și exilat între 458 și 460 de către noul împărat Leon, Timotei a profitat de revolta uzurpatorului Basiliscus pentru a se întoarce (475) și pentru a-l determina pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Egipt unde, la moartea lui Marcian în 457, succesorul lui Dioscor, Proterios, care mai fusese înainte apărat cu armata, a fost făcut bucăți de către mulțime și a fost înlocuit cu monofizitul extremist Timotei Eluros, uns deja ca episcop al monofiziților (aici, p. ???). Expulzat și exilat între 458 și 460 de către noul împărat Leon, Timotei a profitat de revolta uzurpatorului Basiliscus pentru a se întoarce (475) și pentru a-l determina pe Basiliscus să promulge întâi un Enkyklion care condamna Calcedonul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
teologie era totuși rădăcina nestorianismului, monofizismul s-a impus prin patriarhul Petru Fullon (469/70-490), care a trebuit să fugă de mai multe ori și de tot atâtea ori s-a întors sprijinit de mulțime. Într-adevăr, în Siria, triumful monofiziților n-a fost complet; și aici căpăta implicații politice: pentru calcedonieni, a fost folosită denumirea de melchiți care îi desemna în siriană pe partizanii împăratului, în timp ce, dimpotrivă, monofizismul era cu mult mai bine primit de masele populare. Era răspândit în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
zone vitale precum Siria și Egiptul. După o primă fază caracterizată de efortul de a impune formula de la Calcedon în special prin represiune militară, nu e de mirare că împărații s-au străduit apoi să aplaneze neînțelegerile dintre calcedonieni și monofiziți. De o mare importanță a fost edictul de uniune - Henotikon - promulgat în 482 de împăratul Zenon Isaurianul sub influența lui Acacius, patriarhul de Constantinopol. Prin edict, erau condamnați Eutihie și Nestorios, erau aprobate cele douăsprezece anatematisme ale lui Chiril, era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai aprigi susținători ai partidelor aflate în conflict și a supărat și Roma unde, în 484, papa Felix al III-lea i-a excomunicat pe împărat și pe Acacius (care, fără să-l consulte, formase o comuniune de credință cu monofiziții), provocând o schismă care avea să dureze până în 518, adică până când împăratul Justin I avea să treacă la o politică filocalcedoniană deschisă. Edictul a fost acceptat însă de Petru Mongo care a trebuit, ca atare, să facă față opoziției călugărilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Anastasius (491-518), a continuat însă efortul de a impune Henotikon-ul astfel încât doi patriarhi de Constantinopol (Eufemiu, 490-496; Macedoniu al II-lea, 496-511) au fost destituiți pentru că, deși acceptaseră edictul de uniune, erau prea filocalcedonieni. În Siria, unde în fruntea monofiziților se afla Filoxen din Mabbug (care și-a scris opera în siriană), patriarhul Flavian de Antiohia a sfârșit prin a fi depus în 512 și înlocuit cu monofizitul moderat Sever, unul din cei mai importanți reprezentanți ai anticalcedonismului (aici, pp.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acceptaseră edictul de uniune, erau prea filocalcedonieni. În Siria, unde în fruntea monofiziților se afla Filoxen din Mabbug (care și-a scris opera în siriană), patriarhul Flavian de Antiohia a sfârșit prin a fi depus în 512 și înlocuit cu monofizitul moderat Sever, unul din cei mai importanți reprezentanți ai anticalcedonismului (aici, pp. ???-???). Când a fot nevoit să se refugieze în Egipt după ce a fost destituit de Justin I în 518, Sever și-a continuat opera de propagandă și de reorganizare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să se refugieze în Egipt după ce a fost destituit de Justin I în 518, Sever și-a continuat opera de propagandă și de reorganizare a grupării sale; a putut să meargă la Constantinopol în 531/2 profitând de favorurile acordate monofiziților de către împărăteasa Teodora, dar a trebuit până la urmă să se întoarcă în Egipt unde a și murit. Dar scrierile sale polemice nu au lovit doar în calcedonieni ci și în monofiziții radicali precum gramaticul Sergiu sau Iulian din Halicarnassus care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Constantinopol în 531/2 profitând de favorurile acordate monofiziților de către împărăteasa Teodora, dar a trebuit până la urmă să se întoarcă în Egipt unde a și murit. Dar scrierile sale polemice nu au lovit doar în calcedonieni ci și în monofiziții radicali precum gramaticul Sergiu sau Iulian din Halicarnassus care susținea că trupul lui Cristos nu putea putrezi înainte de înviere (aici, pp. ???-???). De fapt, asistăm în această perioadă la o fragmentare a monofizismului în tendințe diverse, între care aceea a actisteților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
De fapt, așa cum se vede din scrierile sale și din cele ale celorlalți polemiști din epocă, fiecare grupare își declara fidelitatea față de moștenirea lăsată de Chiril din Alexandria a cărui perspectivă fundamentală, de altfel, pare mai apropiată de cea a monofiziților, fiind axată pe caracterul predominant absolut al Logosului divin. Oricum, în prima jumătate a secolului al VI-lea, calcedonienilor li se părea că există un spațiu pentru o reconciliere care să nu fie impusă de sus așa cum se întâmplase cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
manifeste căre sfârșitul domniei lui Anastasius I. Era vorba de o teologie a medierii inspirate din regândirea formulei de la Calcedon și menite să vină în întâmpinarea nevoii de a păstra unitatea lui Cristos care îi preocupa atât de mult pe monofiziți. În timp ce la Calcedon fuseseră citite în mod solemn numai unele scrieri ale lui Chiril, adică a doua epistolă către Nestorios și scrisoarea către Succensus - eliminându-se din ele, în plus, clauza ek dyo physeôn, „din două naturi” -, neocalcedonienii tind să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-se din ele, în plus, clauza ek dyo physeôn, „din două naturi” -, neocalcedonienii tind să recupereze întreaga producție a lui Chiril, inclusiv a treia epistolă către Nestorios cu cele 12 anatematisme, în încercarea de a n-o lăsa în seama monofiziților. Neocalcedonienii se deosebesc net de calcedonieni pentru că acceptă formula pe care Chiril credea că a împrumutat-o de la Atanasie (în realitate, era a lui Apolinarie din Laodiceea; cf. aici, p. ???) și anume „o singură natură a Logosului întrupat”, ca și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
respectarea hotărârilor de la Calcedon pentru a nu-l supăra pe papă; în același timp, energica sa soție Teodora (care i-a salvat domnia când a izbucnit la Constantinopol în 532 răscoala „Nika”) exercita o influență puternică și îi simpatiza pe monofiziți. După eșecul total al conferinței convocate de împărat la care au participat cinci episcopi calcedonieni (conduși de Hypatios din Efes; aici, p. ???) și șase severieni (532-533), el a promulgat la 15 martie 533 o declarație de credință în care era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Cristos cu acela al celorlalți oameni. Contra voinței sale, Flavian a trebuit totuși să ia în seamă acuzația și l-a convocat pe Eutihie pe care l-a și excomunicat la 22 noiembrie. Când așa-zisa „tâlhărie”, adică sinodul monofizit prezidat de Dioscor din Alexandria la Efes, în august 449, i-a destituit și i-a arestat pe Flavian și pe Eusebiu, acesta i-a adresat un apel scris papei Leon; refugiindu-se după aceea la Roma, a trimis împăraților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se atribuie patriarhului de Constantinopol dreptul de a-i hirotonisi pe ceilalți patriarhi orientali; această atitudine înăsprea relațiile sale cu papa. Spre sfâșitul anilor 60, Ghenadie a sprijinit cauza patriarhului calcedonian de Antiohia,, Martirios, pus în dificultate de opoziția presbiterului monofizit Petru Fulon; deși Ghenadie îi obținuse sprijinul împăratului, Martirios, întors la curtea sa episcopală, a demisionat până la urmă, deschizând astfel drumul pentru alegerea lui Petru (471). Ghenadie n-a fost de acord nici cu puterile nelimitate ale alanului Aspar, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]