40 matches
-
bătrânul trebuia să fi murit. Astfel el, moștenitoriul firesc al acestui locaș de pace, a acestei grădini închise ca o odaie, răscoli cărțile, cari erau toate alese și-i promiteau multă petrecere; scrierile moșneagului, în cari fiecare cugetare era un monogram al acestui cap adânc și fericit și a căror rezonanță era atât de mare încît fiecare construcție trezea o lume de cugetări și analogii în capul tânărului. Într-adevăr se familiariză în curând cu micul lui imperiu, era ca acasă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bătrânul trebuie să fi murit. Astfel el, moștenitorul firesc al acestui locaș de pace, [a] acestei grădini închise ca o odaie, răscoli cărțile, care erau toate alese și-i promiteau multă petrecere, scrierile moșneagului, în care fiecare cugetare era un monogram al acestui cap adânc și fericit și a căror rezonanță era atât de mare încît fiecare construcție trezea o lume de cugetări și analogii în capul tânărului. Într-adevăr, se familiariză în curând cu micul lui imperiu, era ca acasă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
văzând că ea-i răsuflată, presupuse că bătrânul trebuia să fi murit. Astfel el, moștenitorul firesc al acestui locaș de pace, răscoli cărțile, cari erau toate alese și-i promiteau multă petrecere; scrierile moșneagului, în cari fiecare cugetare (era un monogram al acestui cap adânc și fericit și a căror rezonanță era atât de mare încît fiecare construcție trezea o lume de cugetări și analogii în capul tânărului. Se familiariză în curând cu micul lui imperiu, era ca acasă, îngrijea de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bătrânul trebuia să fi murit. Astfel el, moștenitorul firesc al acestui locaș de pace, a acestei grădini închise ca o odaie, răscoli cărțile, cari erau toate alese și-i promiteau multă petrecere; scrierile moșneagului, în cari fiecare cugetare era un monogram al acestui cap adânc și fericit și a căror rezonanță era atât de mare încît fiecare construcție trezea o lume de cugetări și analogii în capul tânărului. Într-adevăr se familiariză în curând cu micul lui imperiu, era ca acasă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pentru a-i fura ceasornicul de aur. Aceasta este singura ușurare ce a adus-o situațiunii." E un ceas de aur, de buzunar, cu 3 capace: unul în față și două în spate. Pe capacul din față e gravat un monogram: E. H., desigur inițialele vechiului proprietar. Pe capacul din spate, la mijloc, e reprezentată o floricică. Pe verso, în interior: k/18 ( 18 karate); 21180; P. F. Pe capacul din interior N 27780. Echappement a ancre ligne droite 15 rubis
Ceasul și inelul lui Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/13670_a_14995]
-
15 rubis; Balancier Chronometre; Spiral Braguet. Pe verso: 21180. E un ceas cu cheie de 77 grame greutate și un diametru de 46 mm. Inelul de aur al poetului are în mijloc o piatră prețioasă de culoare roșie, ovală, cu monogramul: M. E., înconjurat de o ghirlandă. Inelul se despică înspre piatră în trei ramuri, cele exterioare au forma unor frunze. Piatra prețioasă, montată în aur, are un diametru de 9/11 mm; greutatea inelului e de două grame. Despre ceasul
Ceasul și inelul lui Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/13670_a_14995]
-
De exemplu, în capitolul privind schematismul kantian, cînd autorul trece în revistă diversele caracterizări pe care Kant le dă conceptului de ,schemă", autorul scrie că schema, deși nu este o imagine, ea este un produs al imaginației. Schema este un monogram (Monogramm) cu ajutorul căruia imaginile devin posibile (p. 108). Cititorului îi este greu să înțeleagă cum se face că un produs al imaginației nu este o imagine, ci ceva care face posibilă imaginea. Autorul ar fi trebuit să insiste asupra unei
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
al Brandenburgului, cu spiritul său de ordine, de dreptate, de disciplină, va fi sâmburul împrejurul căruia se va coordona viitorul imperiu. În politica Austriei constatăm asemenea o strictă continuitate. Chiar în numele monarhiei (Împărăție a Răsăritului) se adună ca-ntr-un monogram tendințele și tradiția ei politică seculară. Spre răsărit a tins, spre răsărit tinde și naționalitățile ei sunt puncte de razim pentru a cuprinde alte fragmente de naționalități. În Rusia vedem de la începuturi o tendență de cucerire spre fostul Imperiu bizantin
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că le vom putea ghici de la natură și a le expune descoperite în vederea ochilor. Atâta putem spune numai, icoana este un product al facultății empirice a imaginației productive; schema noțiunilor sensibile (ca figuri în spațiu) un product și oarecum un monogram a imaginației pure apriorice, prin care și după care icoanele devin abia cu putință, dar cari trebuie să se împreune cu noțiunile numai prin mijlocul schemei pe care-o însamnă și nu sânt în sine cu totul congruente cu acele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a musicalurilor. Era greu să mai găsești de lucru. Turner a fost cât pe-aci să se prezinte la un test de angajare la Compania Municipală de Transport Public din Los Angeles. Dar Hollywoodul l-a salvat din nou. Studiourile Monogram erau înconjurate de pichete de demonstranți: o coaliție de sindicate sub drapelul AFL. L-au tocmit ca spărgător de grevă - cinci dolari pe zi și, ca bonificație, o slujbă asigurată după încheierea grevei. A spart capete două săptămâni în șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o șansă să vă împăcați, dar cred c-o sfătuiesc să-și găsească o locuință ca lumea. Nu vrei să-i ceri iertare? — S-s-săăă te fffffffff...! Buzz scoase un oftat prelung, exact așa cum făcuse într-un vechi serial produs de Monogram, unde interpretase rolul unui fermier sătul de abuzurile la care fusese expus. — Băiete, asta e ultima mea ofertă. Dacă nu-i ceri iertare lui Lucy, îi spun lui Johnny că l-ai turnat, lui Mickey C. c-o șantajezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Într-adevăr, un caleidoscop e imaginea cea mai bună a conștiinței noastre de sine. Colorile (aici puterile) constitutive sunt una ș-aceleași în toți oamenii, rămâne acum în ce fel de compoziție și icoană încremenesc în sufletul fiecăruia, formând astfel monogramul vieței sale. Corpul nostru este un răvaș de drum al pulberei - un plan după care sângele intră și fuge din noi, și-n vremea acestii fuge noi naștem, creștem, trăim și murim sub sigilul unei forme oarecari, unitatea noastră, simțirea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
acestii fuge noi naștem, creștem, trăim și murim sub sigilul unei forme oarecari, unitatea noastră, simțirea că suntem aceiași ce am fost și-nainte de 10 ani; identitatea noastră este o idee, este o poziție încremenită a sticlelor caleidoscopului, un monogram sub care adunăm ca sub un titlu și punem în legătură frunzele risipite ale vieții noastre. Dar nu că doar am fi activi la toate acestea. Numai în somnul adânc, în visul clar asemenea vederei obiectelor sub apă -asemenea orașului
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
succesiunea, în simultaneitatea, tot în vremea continuității sale, toată dezvoltarea istorică. Vom citi c-o singură aruncătură de ochi toată opera istoriei. ["PRINCIPII GENERALE... "] 2258 Principii generale, conducătoare, cari caracterizează epocele, nu sunt nimic mai puțin decât conducătoare, ele sunt monogramul în care se prezintă aspirațiunile generațiunei dintr-un popor; în sine luate [sunt] mișcarea acelor puteri vii în direcția vieții publice care rămân neocupate sau neocupabile de lucrarea economică a lui. Singurul real în aceste lupte este voința vie care
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cărți. „O pasență, domnule judecător - mi se arătă a bine: uitați aici craiul de ghindă...” Își scoase apoi ochelarii cu rame mari, prea mari, dar zice-se „moderne” și mă privi ștergîndu-și ochii cu o batistă mică; străvezie, dantelată cu monogram auriu, pe care nu știu de ce Îl numea „de stil imperial”; n-o contraziceam pentru că nu pricepeam și chiar dacă aș fi avut vreun temei n-aș fi făcut-o - era lumea ei, ideația În care a străbătut timpul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]