151 matches
-
rău, stelele par licurici, dar sunt stele, daca zici, Domnul nu are imperii, poate câmpurile verii, timpul este fix, înalt, numai noi -din sânge cald, cu o inimă un cuc, unde plec, unde mă duc?... Unii nu știu că scriitorul monologhează, el nu are nevoie de partener. Așa că, draga copilă, citește, oricum nu mă interesează ce vrei să adaugi. Într-un metro intra un om cam amărât și se așează. Cineva de alături se întoarce cu spatele la el. Se ține de nas
SOARE DEASUPRA RUINELOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1406008218.html [Corola-blog/BlogPost/349456_a_350785]
-
așa cum de mic copil îmi plăceau prăjiturile acum îmi plac băuturile tari. Certurile cu Sofia nu vor soluționa nimic trebuie să fac ceva să găsesc pe cineva care să ne găzduiască pentru un timp,” în momentele sale de luciditate așa monologa Mihai. Va urma... Referință Bibliografică: PAȘI SPRE ABIS / Eugen Oniscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1766, Anul V, 01 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PAȘI SPRE ABIS de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1446376296.html [Corola-blog/BlogPost/353299_a_354628]
-
își începu scenariul proiectat pentru prima zi. După reacțiile dintâi, Mira fu convinsă că Marieta era mai aproape de recuperare decât îi fusese spus. La asta avea să se gândească pe drumul spre casă. Acum trebuia să se poarte firesc, va monologa, replicile Marietei fiind presupuse, ori mimate, ori scrise, nu?! Va încerca și, dacă scenariul era bun, așa va continua. O puse la curent pe Marieta în legătură cu plecarea lui Renée, neuitând să adauge că se va duce peste un timp acolo
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
să lupte ar pierde fiindcă ar fi o luptă inegală și asta datorită faptului că ani dea rândul a hrănit doar acea parte întunecată din ființa lui.” Decând petrecea ore și ore citind cărți George își formase obiceiul de a monologa mult, așa se întâmpla și acum plimbându-se la acele ore ale serii monologa încercând să înțeleagă tot ce văzuse și să tragă unele concluzii. Se lăsase întunericul pe stradă erau puțini trecători, apoi deodată începu ploaia revărsându-se cu
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1437993561.html [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
că ani dea rândul a hrănit doar acea parte întunecată din ființa lui.” Decând petrecea ore și ore citind cărți George își formase obiceiul de a monologa mult, așa se întâmpla și acum plimbându-se la acele ore ale serii monologa încercând să înțeleagă tot ce văzuse și să tragă unele concluzii. Se lăsase întunericul pe stradă erau puțini trecători, apoi deodată începu ploaia revărsându-se cu putere și cu stropi mari, George se adăposti sub streașina unui chioșc din cartier
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1437993561.html [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
faptei mele nesăbuite. O, cât de mult aș dorii să ajung într-o zi să pot citi cu plăcere Biblia și să-i înțeleg toate tainele. Ce să-i faci îmi vine greu pentrucă nu sunt famialiarizat cu cărțile.” Așa monologa în acele momente Liviu când în viața sa începea să mijească zorii unui nou început. Într-una din zile veni Dorin la el acasă. Era singur în acel moment acasă, părinții săi erau la lucru. Dorin intră în casă fără
CUMPĂNA DIN NOAPTE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1472224190.html [Corola-blog/BlogPost/379140_a_380469]
-
brațele tatălui său și îl ia pe Walther în prăvălia sa. Actul se încheie cu o genială fugă muzicală și un mare tumult pe scenă. "Scena 1." Sachs este cufundat în citirea unei cărți de magie; își lasă lectura și monologhează despre deșertăciunile lumii (<nowiki>"</nowiki>Wahn! Wahn! überall Wahn!": "Deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune" - citat din Ecleziastul din Vechiul Testament). Intră David. El îi cere iertare pentru că a luat parte la revoltele din ziua precedentă, dar Sachs pare să-l ignore
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
să-l asculte, să-l aprobe sau să nu-l înțeleagă, de unde tonalitățile diverse ale discursului liric, de la jubilația cea mai neîngrădită, alimentată de sentimentul consonanței cu „publicul”, la spectaculoasa lamentație nu lipsită de orgoliu, a celui care se descoperă monologând solitar, și la apostrofa sarcastică, necruțătoare. O fire romantică furtunoasă, greu de stăpânit, din familia de spirite a unui Heliade (mai degrabă, decât a lui Macedonski sau Minulescu, despre care s-a vorbit) întreține suflul liric al mai multor poeți
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
uitîndu-mă pe fereastră sau stând întins pe pat cu mâinile sub ceafă. Am auzit că o necăjești pe mama'', îi spusei într-o zi, în treacăt, văzîndu-mi de manuscris. Nu-mi răspunse. "Să iau tăcerea ta drept o confirmare? continuai monologând. Ce plăcere îți face s-o chinuiești? N-are grijă de tine?! Te lasă singură? Am auzit că nu, și nici nu te pedepsește pentru câte îi faci. Trebuie să te gândești că nu poți avea altă mamă, și nici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
79). Petru Creția îl numește "poeta magnus" și-i recunoaște, vorbind de Sutrele muțeniei (1994), reprezentativitatea canonică. Constantin Ciopraga subliniază lipsa de hiat între om și operă și afirmă că niciun alt poet contemporan, exceptând-o pe Ileana Mălăncioiu, "nu monologhează atât de intens despre moarte" (p. 81). Gheorghe Grigurcu, cel mai bun critic de poezie al ultimelor decenii, observă că poezia lui Cezar Ivănescu își are izvorul în orfism, în sincretismul poeziei cu cântecul, "statuându-i un sens oracular" (83
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
negre, cu anticomunismul lui militant - fanatismul lui religios. Azi surâd mereu când mă gândesc la rezistența disperată făcută altădată! La fel ca și pe mama, l-am lăsat să vorbească, înțelegând că el n-a făcut niciodată altceva decât să monologheze. Cred că și el are dreptul la kitsch-ul lui. Poate că voi pleda și eu într-o zi pentru dreptul la kitsch-ul meu! Istoria oamenilor e adesea plină de ironii de acest fel! Într-o zi - poate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
momente de autoironie, își au sursa în aceeași ,,exasperare” existențială prezentă, în intensități diferite, de la un capăt la altul al romanului. David Dragu se întreabă, exasperat, ,,de ce trebuie numaidecât să ai un rost în lume” (p.52), în timp ce Pavel Anicet monologhează pe un ton meditativ-interogativ: Acesta o fi destinul oamenilor, să iubească mereu, să sufere, să creeze suferințe?” (p.87) sau ,,de ce toate sunt muritoare și fără rost?...” (p.182). Din tot acest amalgam de idei filozofice literaturizate, scriitorul încearcă să
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
anumită libertate față de sintaxă și de claritatea referinței. Prima caracteristică exclude prezența unui narator care își privește personajul din afară. În monologul interior, nu se "raportează" propriu-zis spusele unui personaj, deoarece întreaga poveste este oarecum absorbită în conștiința subiectului care monologhează. În exemplul din Balzac, avem de-a face cu un "monolog raportat", făcut de narator, în care se disting clar fragmente de narațiune și fragmente care descriu gândurile personajelor. A doua caracteristică vizează mai direct partea lingvistică. Am văzut deja
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ca o materializare verbală a gândului, și nu ca o vorbire propriu-zisă. Chiar de aici reiese noțiunea de "discurs raportat". De fapt, această libertate în raport cu constrângerile de limbaj nu decurge neapărat din definiția monologului interior. În fond, personajele ar putea monologa în mintea lor, folosind o sintaxă perfectă. Dacă monologul interior este, cel mai adesea, greu de separat de o anumită abatere de la constrângerile sintaxei, aceasta se datorează faptului că folosirea lui este și cea a revendicării de către promotori a unui
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
limbajul situativ (specific vârstei preșcolare), la limbajul contextual (de comunicare), care are rol primordial, iar pe măsură ce copilul exploatează lumea înconjurătoare, el „depășește tot mai mult limitele experienței, desprinzându-se de influența momentului prezent”[2]. Limbajul contextual apare sub forma povestirii monologate despre cele văzute de copil în timpul plimbărilor, la teatru, despre relațiile lui cu alți copii, despre tot ceea ce s-a întâmplat, învățat etc. În cazul limbajului situativ, nu este nevoie ca ascultătorul să cunoască situația la care se referă vorbitorul
Caleidoscop by Carmen Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93506]
-
aprecieze."173 În numele verosimilului, care devine o temă obsesivă ceea ce până la un punct este normal prin raportare la sistemul ideologic clasic se ajunge, așadar, la exagerări, fiind considerate, în acest sens, artificiale scenele în care apare un singur personaj care monologhează deoarece "oamenii inteligenți nu au obiceiul să vorbească cu glas tare atunci când sunt singuri."174 Este ceea ce i se impută până și lui Molière, care folosise tehnica în Avarul. Având în vedere un astfel de puritanism, nu mai apare deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mare, inserția în astral și în abisal. Nichita Stănescu era, cu siguranță, un temerar. Ce discrepanțe între omul și creatorul cu acest nume! Unul comunicativ, bonom, sociabil, jovial, iubitor de prieteni și libațiuni, altul insularizat, întors spre sine și hiperboreu, monologând deziluzionat despre moarte. Unul direct, senzual și voios, privitor spre lume, altul abscons, încifrat, fantezist și dedat autoscopiei, demonstrând că "Eu, adică El" (cum se numește un micropoem), sunt expresii ale dualismului carne-spirit, ireconciliabil. Se verifică aici opinia lui Proust
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu sân frumos, Pe stradă trec acum femei cu sân frumos! (...) Și-așa seară de seară, unul mai norocos o să-ntâlnească Moartea acea cu râs frumos, o să-ntâlnească Moartea acea cu râs frumos! Nici un alt poet (cu excepția Ilenei Mălăncioiu) nu monologhează atât de intens despre moarte. Iubirea e aversul unei medalii, moartea reversul! O psihanalistă, Marie Bonaparte, sublinia concis: "Una dintre trăsăturile cele mai constante ale lui Eros e că îl târăște după sine pe fratele său Thanatos" (Chronos, Eros, Thanatos
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ioanic atins de frenezia ipostazierilor, nebunul satului (Valter), rigă Crypto închis în bibliotecă ori „prinț victorios al milei”, prințul Jumătate („nu vă temeți, mi se-întâmplă/ atât de rar să mă ridic în picioare/ în vremea veselă a vieții mele”) monologhează interogativ în numele însumării actoricești care îi compune existența: „Ce suntem? ce suntem? Un fel de fantomă a fugii/ un fel de formă a popasului/ cu sufletul continuând să fugă/ un fel de suspin al febrilității”. Cum spune Lucian Raicu, „poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
rezistenți neînduplecați, retrași în munți și atât de gata de ieșirea din turbulenta lume a viilor că moartea s-ar fi simțit umilită de revendicarea lor înjositor de ușoară. Își ascuțeau săbiile cu dosul palmei de împietriți ce erau și monologau cu moartea cum ar fi vorbit unui cal negru ce-i purta. Treptat, în jurul lor poporul spaniol își regăsise curajul, se regăsise întru glorioasa lui Reconquista. Etorki ... originea ... mama lui blondă ... castelul părintesc unde crescuse ... toate țâșniră irepresibil din memorie
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
spre poezia didactică. Teme ca dragostea, viața și moartea, credința în Dumnezeu nu sunt altceva decât niște tirade de o anume emfază a meditației, într-o punere în scenă de efect (La icoană, Din prag). Cu o alură teatrală, poetul monologhează despre rosturile vieții și ale morții (Din prag), acum încrezător în divinitate, mai încolo renegând-o, ca din nou să se pocăiască. Primele lui stihuri mărturisesc o adâncă descurajare, venită din melancolia eminesciană, dar și din propriile decepții. Întreaga lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
sînt greu de distins, din moment ce accentul prezentării cade aici aproape în întregime asupra eului dintr-un Aici și Acum al experienței. Romanul-jurnal Greața al lui Sartre anticipează un aspect al monologului interior: jurnalul însuși nu se adresează unui "tu", ci monologhează, își vorbește sieși. În romanul la persoana a doua (Renunțarea de Michel Butor), "tu-ul" este, de fapt, o autodramatizare a "eu-lui", iar forma monologului predomină aici, de asemenea 514. În sfîrșit, în monologul dramatic persoana întîi care monologhează vorbește
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ci monologhează, își vorbește sieși. În romanul la persoana a doua (Renunțarea de Michel Butor), "tu-ul" este, de fapt, o autodramatizare a "eu-lui", iar forma monologului predomină aici, de asemenea 514. În sfîrșit, în monologul dramatic persoana întîi care monologhează vorbește într-adevăr unui "tu", dar acest "tu" rămîne o zonă nedeterminată, pe care cititorul o poate concretiza doar aproximativ într-un mod indirect. În monologul dramatic, auditoriul nu are niciodată ocazia să-și facă răspunsul auzit, dar reacțiile la
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
discuțiilor purtate în cadrul acestor șezători, deși material polemic ar fi destul. Nu voi califica nici atitudinea lui Ion Druță, tot mai dezonorantă în ochii unor colegi și ai cititorilor săi, față de puterea locală. Voi spune doar atât: Ion Druță a monologat (parteneri de dialog n-a avut, iar întrebările cu „ghimpi” au fost evitate), fără prea mare respect pentru limba în care a vorbit, copleșindu-ne cu amintiri, întâmplări din viață cu anumite semnificații, a decodificat învățăminte biblice. Mai important, după
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de zombie și care dispar fără urmă, de vreme ce li se ștergea orice urmă, inclusiv prin incinerarea hainelor și bagajelor? Michel Faber biciuie curiozitatea cititorului, invitându-l s-o însoțească pe vânătoreasă în cursele pe autostradă. Prada de la bordul mașinii tocmai monologhează despre sânii ei dinadins la vedere, spre momirea și deturnarea victimelor. Care fac tot felul de alegații și uneori chiar analize cvasi-medicale, când favorabile, când defăimătoare, despre obârșia și identitatea fizică a șoferiței, spre deruta cititorului; deși are toate aparențele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]