65 matches
-
instaurarea guvernului nazist în Germania, iar Ministerul Aviației () îi revine lui Milch. Acest fapt se traduce prin reînvigorarea industriei germane de aviație, inclusiv firma BFW. Colaborarea cu Robert Lusser duce la proiectarea avionului care avea să aducă relansarea companiei, un monoplan sport Me 37, cunoscut însă sub numele de "Bf 108 Taifun", model care va sluji mai tarziu pentru "Bf 109", un avion de vânătoare care va încorpora multe îmbunătățiri. Cu toate acestea, numai prieteniile pe care Messerschmitt le leagă cu
Willy Messerschmitt () [Corola-website/Science/300068_a_301397]
-
a fi menționat este punerea în folosință a eleroanelor pe aripa superioară. Deși eleroanele au mai fost folosite la planoare, Dumont a fost cel care le-a introdus în tehnologia construcției de avioane. Ultimul proiect al lui Santos a fost monoplanul numit "Demoiselle" (începând cu varianta nr. 19, până la nr. 22). Acest monoplan a fost proiectat strict pentru uzul personal, însă mai târziu i-a lăsat de bunăvoie și pe alții să-i folosească invenția. Fuselajul era construit din fibră de
Alberto Santos-Dumont () [Corola-website/Science/308308_a_309637]
-
Deși eleroanele au mai fost folosite la planoare, Dumont a fost cel care le-a introdus în tehnologia construcției de avioane. Ultimul proiect al lui Santos a fost monoplanul numit "Demoiselle" (începând cu varianta nr. 19, până la nr. 22). Acest monoplan a fost proiectat strict pentru uzul personal, însă mai târziu i-a lăsat de bunăvoie și pe alții să-i folosească invenția. Fuselajul era construit din fibră de bambus îngroșată, iar pilotul se așeza între roțile principale ale trenului de
Alberto Santos-Dumont () [Corola-website/Science/308308_a_309637]
-
secolul al XVIII-lea, primul fiind un vas amiral din Prima Flotă ce a plecat către Australia în 1788. Marina Regală Australiană a numit ulterior o navă în onoarea vasului amiral. Printre navele americane se numără precum și un model de monoplan Lockheed Sirius, primul fiind pilotat de Charles Lindbergh. Denumirea a fost, de asemenea, adoptată de Mitsubishi Motors pentru motorul Mitsubishi Sirius în 1980.
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
IAR 80 a fost un avion monoplan de vânătoare și bombardament în picaj românesc folosit în cel de-al Doilea Război Mondial. A fost realizat la IAR Brașov de o echipă compusă din: prof. Ion Grosu, Ion Coșereanu, ing. Gheorhe Zotta, Viziru Grosu și Ion Wallner. La
IAR 80 () [Corola-website/Science/303536_a_304865]
-
este un avion monoplan românesc cu aripa joasă, primul avion de concepție și realizare în întregime românească. Realizatorul sau este Industria Aeronautică Română. Scopul său era de a fi un avion monoloc de luptă. Avionul a fost proiectat de Elie Carafoli și Lucien Virmoux
IAR CV 11 () [Corola-website/Science/312605_a_313934]
-
Proiectul se baza pe experiența acumulată la IAR prin fabricarea sub licență a avioanelor Morane-Saulnier MS 35 și Potez 25. Avionul a fost realizat în anul 1930, ăn în care a avut loc și primul zbor. Avionul era un monoloc, monoplan cu aripa plasată jos, cu tren de aterizare fix, carenat. Strucura era din lemn, cu elemente de dural la motor. Aripa era construită din trei secțiuni. Structura aripii era formată din două lonjeroane de dural rigidizate cu tuburi, hobane și
IAR CV 11 () [Corola-website/Science/312605_a_313934]
-
amintim: motoare premiate la concursuri internaționale, un autoturism amfibiu, un avion propriu. În aprilie 1912 firma Siemens-Schuckert îi lăsase un spațiu cu scule și un motor de 50 CP pentru studii. Cu acest motor, Ziegler își construise primul său avion monoplan ""Pfeilflugzeug"" (avion săgeată) cu care absolva zboruri cu succes. Avionul lui fiind construit din materiale inferioare sau vechi, el nu putea să se folosească de experiența și știinta lui. Pentru realizarea dorințelori sale avea nevoie de un motor mai mare
Albert Ziegler () [Corola-website/Science/311581_a_312910]
-
Un număr de 279 de aparate de zbor au fost construite în diverse fabrici în perioada 1937-1945. a fost proiectat pentru a îndeplini cerințele Marinei Olandeze de înlocuire a predecesorului Dornier Wals utilizat în Indiile Olandeze de Est. Un avion monoplan, cu o aripă ce greu poate fi confundată, flotoare încorporate în corpul hidroavionului pe care se reazămă grinzile de susținere a aripii, construit în întregime din metal. Avionul a fost propulsat de către trei motoare montate în aripă, motoare cu piston
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
războaie, lemnul a fost în mare parte înlocuit cu structură tubulară din oțel, care a fost înlocuită apoi cu aluminiu. În cel de-Al Doilea Război Mondial cele mai multe avioane de vânătoare au fost fabricate în totalitate din metal, erau avioane monoplane armate, cu baterii de mitraliere sau tunuri, iar unele au fost capabile de viteze de peste 400 km/h. Cele mai multe avioane de vânătoare până la acest moment au avut un singur motor, dar s-au construit o serie de avioane de vânătoare
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
Bo Carlsson, care lucrau deja la "Fabrica „Schiell”" au început să lucreze la proiectul unui avion de concepție proprie. Proiectul a fost finanțat de către Andrei Popovici, pe atunci secretarul general al Aeroclubului României cu 100000 de lei. Avionul era un monoplan biloc construit integral din lemn, cu fuselajul învelit cu placaj, iar aripile din pânză lăcuită. Avionul era echipat cu un motor Gnôme-Rhône de 80 C.P.. Au fost construite două exemplare. Primul exemplar a fost terminat în 1925 și a fost
Fabrica Schiell () [Corola-website/Science/313598_a_314927]
-
solicitat să devină instructor la „Școala de pilotaj” de la București a prințului George Valentin Bibescu. Deși era bun pilot, nu era încă brevetat, astfel că în data de 15 iulie 1911 execută în fața unei comisii militare un zbor cu un monoplan Blériot, zbor în urma căruia primește al doilea brevet de aviator acordat în România, primul fiind acordat în data de 9 iulie 1911 slt. Ștefan Protopopescu de la Școala nr. 1 de pilotaj de la Chitila. În august 1911 se întoarce la școala
Mircea Zorileanu () [Corola-website/Science/314889_a_316218]
-
variantă a atins o viteză maximă de 518 km/h cu un plafon maxim de zbor de 1.250 km. Proiectul a fost abandonat datorită faptului că avioanele în configurație de biplan nu ofereau niciun avantaj față de aparatele de zbor monoplane. În ciuda faptului că această variantă nu a intrat niciodată în producția de serie, el deține recordul pentru cel mai rapid biplan al tuturor timpurilor. Nu se știe cu siguranță câte avioane CR.42 au fost construite. Cifra cea mai probabilă
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
mai bine în Africa. „Șoimii” s-au dovedit capabili să doboare nu numai avioane Gladiator, dar chiar și Hurricane și Spitfire. Pe 31 octombrie 1940, piloții italieni de biplane au înregistrat prima lor victorie confirmată în Africa de nord împotriva monoplanelor Hawker. În timpul unei lupte aeriene, două avioane de escortă a bombardierelor Savoia Marchetti SM. 79 au avariat două Hurricane canadiene, dintre care unul s-a prăbușit și pilotul său a murit, iar cel de-al doilea a aterizat forțat. În
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
mai mare parte a pieselor de artilerie datau din perioada primului război mondial. Principalul avion de vânătoare din dotarea "forțelor aeriene italiene" era Fiat CR.42, un biplan modern cu excelente calități de zbor, dar care era depășit de avioanele monoplane de ultimă generație, cu care erau dotate flotele aeriene ale altor state. Forțele aeriene italiene aveau în dotare aproximativ 1.760 de aparate de zbor, din care doar cam 900 puteau fi considerate „aparate de prima linie deluptă”. "Marina regală
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
a fost ignorată. Acestea au facut din Zero mai usor, manevrabil și agil decât majoritatea avioanelor timpului său dar, în același timp, mult mai expus riscului incendierii și exploziei dacă era prins și lovit de tirul inamic. Cu aripa de monoplan scurtă și joasă, cockpitul închis și trenul de aterizare retractabil, Zero beneficia de cel mai modern design din lume. Avea o putere ascensională ridicată încărcarea aripii de portanță fiind scăzută (forța de apăsare a aerului asupra aripii în sensul acțiunii
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
cerute de Luftwaffe. În timpul testelor din luna octombrie a anului 1935, superioritatea prototipurilor propuse de Heinkel și PBA a devenit evidentă. Ambele avioane aveau avantaje și dezavantaje. Deși inițial se părea că He 112 va fi noul avion de vânătoare monoplan al Luftwaffe, balanța a fost înclinată spre prototipul Bf 109 propus de Messerschmitt (denumirea firmei PBA din 1938). Decizia nu a fost luată de către Ministerul Aviației, ci de către partidul nazist, fiindcă Bf 109 era mult mai ușor de fabricat. În
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
aripei, în tandem în același cheson, unul "trăgând", celălalt "împingând". Echipajul era de trei persoane : pilot, copilot/navigator și stewart. În 1927, inginerul Romulus Bratu a prezentat Serviciului Tehnic Aeronautic al Ministerului Aviației din Franța un proiect original de trimotor monoplan cu aripa cantilever plasată deasupra carlingăi și tren de aterisaj fix. Acest aeroplan se distingea prin dispunerea originală a celor trei motoare în aceiași axă, asfel că în eventualitatea unei pene de motor, nu apărea vre-o disimetrie de tracțiune
Avionul Bratu-220 () [Corola-website/Science/328942_a_330271]
-
(în limba rusă И-15) poreclit Ciaika (în limba rusă Чайка - pescăruș) a fost un avion de vânătoare biplan sovietic din anii 1930. A fost fabricat în număr mare de Forțele Aeriene Sovietice și împreună cu monoplanul Polikarpov I-16 era unul din avioanele de vânătoare standard al republicanilor în Războiul Civil Spaniol, unde avea porecla "Chato" (nas turtit). Cel de-al 14-lea avion de vânătoare pentru Forțele Aeriene Sovietice, I-14 a pornit ca un
Polikarpov I-15 () [Corola-website/Science/329003_a_330332]
-
Polikarpov I-16 era unul din avioanele de vânătoare standard al republicanilor în Războiul Civil Spaniol, unde avea porecla "Chato" (nas turtit). Cel de-al 14-lea avion de vânătoare pentru Forțele Aeriene Sovietice, I-14 a pornit ca un monoplan avansat (pentru perioada sa) sub coordonarea lui Andrei Tupolev. Deoarece proiectul monoplanului nu s-a dovedit fiabil, Tupolev a ordonat ca pentru siguranță să se fabrice două biplane ca proiecte de rezervă, I-14A și B. În august 1932 Nikolai Polikarpov
Polikarpov I-15 () [Corola-website/Science/329003_a_330332]
-
în Războiul Civil Spaniol, unde avea porecla "Chato" (nas turtit). Cel de-al 14-lea avion de vânătoare pentru Forțele Aeriene Sovietice, I-14 a pornit ca un monoplan avansat (pentru perioada sa) sub coordonarea lui Andrei Tupolev. Deoarece proiectul monoplanului nu s-a dovedit fiabil, Tupolev a ordonat ca pentru siguranță să se fabrice două biplane ca proiecte de rezervă, I-14A și B. În august 1932 Nikolai Polikarpov tocmai era eliberat din închisoare și i s-a dat sarcina proiectării
Polikarpov I-15 () [Corola-website/Science/329003_a_330332]
-
000 avioane sovietice, cele mai multe dintre ele pe teren, cu o pierdere de doar 35 de avioane (din care 15 nu în timpul luptelor). Aeronavele principale ale Forțelor Aeriene Sovietice în timpul celui de-[[al Doilea Război Mondial]] au fost [[Iliușin Îl-2]] „Șturmovik”, monoplan blindat de atac la sol din seria de avioane de vânătoare cu un singur motor proiectat de [[Aleksandr Sergheevici Yakovlev]], serie începută cu [[Yak-1]] și trioul de succesori în multe variante pentru care Îl-2 cu o producție de 36.183
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
Floyd Bennett" (după pilotul recent decedat care zburase în anterioarele expediții ale lui Byrd); un Fairchild FC-2W2, NX8006, construit în 1928, botezat „Stars And Stripes” (astăzi expus la Virginia Aviation Museum, împrumutat de la National Air and Space Museum); și un monoplan Fokker Universal botezat "Virginia" (statul natal al lui Byrd). Tabăra de bază a fost botezată „Little America” și se afla pe bariera de gheață Ross și au început expediții științifice cu rachete de zăpadă, sania cu câini, snowmobilul și cu
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
, a fost un avion de vânătoare proiectat pentru a acționa de la bordul unui portavion, fiind primul avion de vânătoare monoplan din lume destinat să acționeze de pe nave de luptă. El s-a aflat în dotarea Serviciului Aeronaval al Marinei Imperiale Japoneze (大日本帝國海軍航空隊, Dai-Nippon Teikoku Kaigun Koukuu-tai) din 1936 până în 1945, fiind predecesorul faimosului Mitsubishi A6M ' Zero'. Numele de cod oficial
Mitsubishi A5M () [Corola-website/Science/325649_a_326978]
-
este un avion biloc, monoplan, cu aripa jos și cabina deschisă, proiectat și construit la fabrica ICAR din București. Era un avion destinat școlilor civile și militare de pilotaj, în special ca avion de faza I. Diferite variante au fost folosite pentru acrobație aeriană în cadrul
ICAR Universal () [Corola-website/Science/325728_a_327057]