36 matches
-
este fie termenul prin care se face referire la divinitatea supremă a celor trei religii monoteiste avraamice: iudaism, creștinism, islam, fie un termen sinonim cu acela de „divinitate, zeitate, zeu/zeiță”. În general se poate determina la care dintre cele două sensuri se face referire într-un text prin faptul că în prima sa accepțiune termenul
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
biografic (în sensul modern); citită în baza celor 4 tradiții ale formării Pentateuhului; o citire globală, dar din perspectiva credinței. Nu trebuie trecut cu vederea că figură lui Abraam este prezentă (și nu oricum) în toate cele trei tradiții religioase monoteiste: iudaism, creștinism și islam. Până la jumatatea sec. al XIX-lea se pleca de la sincronizarea datelor biografice ale lui Abraham cu cele ale lui Hammurabi, rege în Babilon prin 2000 î.e.c., care era identificat cu ’Amraphel, rege în Sin’ar
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
disperării”, Louis Massignon și Raïsa Maritain, Karl Barth și Susanna Dietrich, Leon Cestov și A.G. Herbert au contribuit la a face din figură lui Abraham una din temele preferate ale gândirii creștine contemporane. Cea de-a treia mare tradiție religioasă monoteista, îi conferă lui Abraham un loc deosebit de important: musulmanii pun creștinismul sub numele lui ’Isă (Isus); iudaismul sub numele lui Mūsa (Moise), iar pentru ei îl rezervă pe millat Ibrahīm (patriarhul Abraham). Lui Abraham îi sunt dedicate 25 de sure
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
pământ al făgăduinței", pentru alții se referă la toate locurile și evenimentele legate de poporul lui Israel. Expresia se referă în zilele noastre în general la Pământul lui Israel, adică regiunile care au importanță religioasă pentru toate cele trei religii monoteiste abrahamice: mai ales pentru iudaism și creștinism, iar într-o măsură ceva mai mică și pentru islam. Puteri islamice - de etnie arabă și apoi turcă - au cucerit regiunea pentru aproape o mie și trei sute de ani, cu o întrerupere în timpul
Țara Sfântă () [Corola-website/Science/306492_a_307821]
-
reintrat în drepturi în timpul lui Tutankhamon, probabil fiul lui Akhenaton. Interesant este că Tutankhamon și alți faraoni de după restorație au fost excluși din listele viitorilor regi, la fel ca ereticii Akhenaten și Smenkhare. Deși mulți istorici văd această perioadă drept monoteistă, câțiva cercetători nu ne dezvăluie atenismul chiar așa. Ele specifică că oamenii nu îl venerau pe Aten, ci pe membrii familiei regale, ce au format un panteon de zei care au primit puterea divină de la Aten. Acest punct de vedere
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
a înfrâna ambiția tebanilor. A dat ordin să se construiască temple în Karnak (Luxor) pentru a se închină zeului solar, autoproclamându-se „Mare preot”. În al șaselea an de domnie, își schimbă numele în „” ("Servitor al lui Aton") și proclama adeziunea monoteista a țării la cultul zeului Aton, cel care i-ar fi protejat domnia. Construiește orașul Akhetaton (azi Tell-al-Amarna), care devine capitala regatului Egipt și încearcă eradicarea cultelor celorlați zei. Aceste reforme confesionale au dus la pierderea forței sale pe plan
Akhenaton () [Corola-website/Science/303306_a_304635]
-
sau a politeismului (cei doi se manifestă sub forma mai multor zeități mai mici). În unele accepțiuni panteiste și dualiste, zeități din diverse culturi sunt considerate aspecte ale Zeiței și Zeului. Pe de altă parte, există și puncte de vedere monoteiste în cadrul wicca, conform cărora există o singură divinitate. Conform unor tradiții, această divinitate este Zeița, pe când în alte tradiții se consideră că de fapt divinitatea este lipsită de gen. Există și wiccani atei sau agnostici, care nu cred în divinități
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
căutat să țină seamă de această diversitate religioasă prin conectarea sa la situația socială și economică a unui anumit grup. De obicei religiile au fost împărțite în etape de progres, de la societăți simple la complexe, în special de la politeiste la monoteiste și de la nepregătite la organizate. Dar sunt acum afirmații că "ideea că religia a evoluat de la politeism către monoteism a fost acum discreditată" (p. 1763, "Man, Myth & Magic (Omul,Mit și Magie)", 1995) Cele mai vechi dovezi ale ideilor religioase
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
-mujahidun (refugiați din Mecca la Medina) și „Ansar” locali, menționată și în Coran a rămas în tradiția istorică a islamului și a arabilor că o pildă a calităților militare ale lui Mahomed și a succesului motivației legate de noua credință monoteista, însoțită de un spirit de disciplină și un dispreț față de moarte. Descrierile acestei lupte se găsesc în izvoarele tradiționale islamice, mai precis în scrierile Șira și Maghazi, precum și în culegerile de Hadith. În anul 624 , la doi ani după ce Profetul
Bătălia de la Badr () [Corola-website/Science/329943_a_331272]
-
este căsătorit cu Eilaine, născută Taylor, și are trei copii. O fiică a sa, Gila Sacks, a fost consilieră a premierului britanic Gordon Brown. În cartea "The Dignity of Difference" rabinul Sacks a susținut că iudaismul ar fi unică religie monoteista care nu pretinde că are monopolul asupra religiei. A scris despre necesitatea exorcizării spiritului platonic, adică a eliberării gândirii occidentale de afirmația după care ar exista un singur adevăr universal și că toți oamenii ar fi identici. După părerea să
Jonathan Sacks () [Corola-website/Science/336515_a_337844]
-
Pentru Creștinism judecătorul suprem este Dumnezeu iar pentru religia musulmanilor, Allah. Mai vizibile sunt însă diferențele dintre cele două religii în ceea ce privește povestea lui Iisus, natura lui Dumnezeu, libertățile și obligațiile credincioșilor etc. Creștinismul, alături de iudaism și islam, este o religie monoteista, fiind prima ca număr de adepți din lume. Numele provine de la Iisus Hristos, numit și Mesia,fiul lui Dumnezeu, care a pus bazele acestei religii. Autoritatea doctrinala este Biblia iar instituția reprezentativă este Biserică. Biblia reprezintă „cuvântul lui Dumnezeu” numită
Creștinism și Islam () [Corola-website/Science/335367_a_336696]