38 matches
-
toată negația, ca cea care le depășește pe toate, care e simplu dezlegată de toate și dincolo de toate.“ Iată și o ilustrare, la fel de elocventă, din cadrul tradiției taoiste (tradiție îndeobște (des)considerată drept tradiție „păgână“, „idolatră“ și, în orice caz, non monoteistă, din pers pectiva celor trei tradiții abrahamice, care își revendică exclusiv și radical „monoteismul“). Este vorba despre un fragment din lucrarea lui Lao zi Cartea despre Dao și Putere: „Dao care poate fi rostit/ nu este eternul Dao, / numele care
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
experiențe religioase, situarea într-un orizont anume, pe o treaptă cu reprezentări proprii, nu reprezintă o „ascensiune“ și nici o „coborâre“, ci o modificare de stare perceptibilă astfel numai din perspectiva secvențialității. Revenind la discuția despre monoteism, a numi o religie „monoteistă“ sau a fixa apariția monoteismului într-un moment istoric anume constituie gesturi pe cât de exuberante, pe atât de absurde. După cum am văzut, o înțelegere poate fi „monoteistă“, ca putere de pătrundere interioară și de unificare a treptelor. Acest lucru nu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
numai din perspectiva secvențialității. Revenind la discuția despre monoteism, a numi o religie „monoteistă“ sau a fixa apariția monoteismului într-un moment istoric anume constituie gesturi pe cât de exuberante, pe atât de absurde. După cum am văzut, o înțelegere poate fi „monoteistă“, ca putere de pătrundere interioară și de unificare a treptelor. Acest lucru nu poate fi nici probat, nici demonstrat istoric decât prin însemne exterioare, în măsura în care ele există și nu sunt, la rândul lor, deformate deja prin răstălmăcire ori ideologizare. Există
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și interpreta lumea nu lasă loc simultaneității, concomitenței și anulează violent existența celorlalte trepte din ierarhie. Iar dacă ștergi o singură culoare, cum mai poți avea vreodată viziunea curcubeului sau a luminii albe? Preconcepția potrivit căreia numai religiile abrahamice sunt „monoteiste“, ele survenind mai târziu în istorie, fie în urma unui proces de evoluție, fie prin intervenție divină, a condus la instituirea superiorității în defavoarea celorlalte religii, considerate inferioare prin „politeismul“ lor. A urmat pasul misionarismului forțat, al războiului sfânt și al distrugerii
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
reduse la conținuturi care țin de registrul părții, al fragmentului. Prin urmare, în loc să funcționeze ca semne care deschid și indică spre Unul, aceste reprezentări vor oferi chipuri neadecvate Unului, atribuindu-i forme și calități din registrul multiplului. Altfel spus, miza „monoteistă“ a semnelor este înlocuită cu o înțelegere „idolatră“, Unul fiind regăsit și identificat eronat la nivelul formelor și reprezentărilor. Aș face aici din nou trimitere la celebra secvență biblică referitoare la făurirea vițelului de aur ca întruchipare deviată, la nivelul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dar și de corelare a gestului de a omagia gloria cu nevoia de a întări identitatea colectivă prin referire la figurile sale eroice. Pivotul politic al glorificării puterii, element comun pentru gândirea "păgână" și pentru cea creștină, respectiv poli- și monoteistă, va ajuta ulterior ca imaginarul medieval să prindă formă și consistență chiar din timpul primelor basilei. Aceasta, în ciuda faptului că esența puterii imperiale a fost înțeleasă și reprezentată diferit în cele două lumi - în cea romană, egală cu zeii (v.
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cod religios prin excelență. Cât privește formele exterioare ale cultului israelit el este oarecum asemănător cu cel al cultelor altor popoare caracterizându-se prin altare de jertfă, personal cultic asemănător, aceleași sacrificii de animale, dar specific pentru evrei este religia monoteista precum și sensul pe care l-au primit formele de cult. Astfel în general cultul iudaic este expresia adorării unui Dumnezeu sfânt, care spre deosebire de celelalte culte păgâne se adresează unui Dumnezeu personal care s-a revelat omului și a încheiat un
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
A doua atitudine este, pentru mulți, fuga Într-o religie sau alta, ajutați În aceasta de consensul tradiției și al unei mari majorități umane și sociale. Este, printre altele, și celebrul „pariu al lui Pascal”. Religia sau religiile, cele trei, monoteiste, ne ajută să ne descărcăm de povara morții, de enigma ei teribilă. Într-adevăr, este insuportabil gândul de a renunța la viață, mai ales dacă ai găsit În ea sediul atâtor satisfacții și revelații, natura, Frumosul, familia și afectul profund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unde i-au găsit pe vlahi și slavi Cântecul Nibelungilor, din secolul al sec X lea, Cântecul lui Roland din secolul al XI lea, sunt izvoare occidentalecare Îi amintesc pe români; românii apar sub numele de vlahi. ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ Creștinism-religie monoteistă de origine iudaică, susține credința În răscumpărarea păcatului originar prin moartea pe cruce a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, credința În Învierea acestuia, credința În viața de apoi. Continuitate teorie istorică ce demonstrează locuirea neîntreruptă În primul mileniu de după
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
realitate pe care biserica iudeo-creștină a dorit să o falsifice și să o ascundă pentru vecie, creștinismul ca religie și practică de cult nu are nimic în comun cu pretinsele revelații drăcești ale unor plăsmuitori fanatici ivriți. Credința este una monoteistă legată de cultul luminii și al nemuririi ca fundamente ale existenței umane pe pământ cultivate de religia geților ce avea ca simbol al sacrului crucea înscrisă în cerc sau liberă și steaua cu șase colțuri, și care a fost confiscată
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
este echivalent cu „dumnezeire” și în acest sens e folosit în relatarea sacerdotala** a creației: „A spus Elohim: Să facem om după chipul și asemănarea noastră” (Gen 1,26). Acest plural sugerează curtea cerească, dar concepția autorului sacru e strict monoteista; în restul textului, toate verbele sunt la singular 173. Expresia ’ElohQy-ha-’elohm, „Dumnezeul dumnezeilor” (Dt 10,17, Ps 136/135,2) are sensul de divinitate supremă. Tradiția elohistă subliniază noutatea numelui revelat lui Moise (YHWH), care însă a putut
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sau până la a da o explicație naturală fenomenelor meteorologice, folosind un fel de alegoreză fizică (F 32): „Ceea ce numim curcubeu este și el un nor care se Înfățișează purpuriu, roșu și verde”. Un fel de theologia negativa conduce la formulări „monoteiste”: Întregul este un singur lucru, un unic zeu: heis theòs (F 23); prin forța spiritului el mișcă toate lucrurile (F 25). Zeul deține adevărata cunoaștere, omul are doar păreri, dar el poate Înainta spre mai bine (F 18): „Zeii șplural
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religioase. Maeștrii lor nu au fost profesori de filozofie, care să argumenteze cu obiectivitate meritele unei noi teorii despre originea lumii, ci profeți care au Încercat cu fervoare să adune umanitatea În jurul cauzei lor”. Atunci când Învățătura zoroastriană se definește ca monoteistă, trebuie să se țină cont de faptul că astfel se atinge un singur aspect, poate cel mai superficial, fiindcă, dacă este adevărat că, teoretic, monoteismul nu se opune dualismului, ci politeismului (Pettazzoni, 1920, pp. 96, 112, nota 109), atunci este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]