55 matches
-
se semna V.R.I., adică Victoria Regina Imperatrix). Iubind-o și glorificînd-o pe Victoria, ei se iubeau și se glorificau pe ei înșiși. Un caz similar îl reprezintă Franța napoleoniană. Napoleon a "confiscat" Revoluția și a înlocuit monarhia cu Imperiul. Dictatura montagnardă și thermidoriană a fost înlocuită (e drept, în forme mai puțin sîngeroase) cu dictatura napoleoniană. Rezultatul a fost că Bonaparte, înfrînt în final pe toate fronturile de luptă, a lăsat Franța mai săracă decît o găsise și mai detestată decît
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
10 august 1791 de-a fi ridicat poporului suveranitatea efectivă sub acoperirea unui mecanism de reprezentare obligatorie prevăzut de viitoarea Constituție. Această plîngere acoperă însă o preocupare mai puțin generoasă și anume aceea de a prezerva puterea secțiunilor populare ale Montagnarzilor pe care el se sprijinea. Acestea erau destinate să reprezinte direct "voința generală". În spiritul acestei idei, începînd cu vara lui 1793 mai ales, conducătorii iacobini extremiști vor căuta să invoce mai degrabă Poporul și nu Națiunea revoluționarilor mai moderați
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și de la cei doisprezece membri ai săi: el este ajutat de Comitetul de siguranță generală cu brațul său înarmat, Tribunalul revoluționar și, în provincie, prin agenții naționali și prin reprezentanții în misiune. El își dictează legea Convenției, unde se impun montagnarzii, se sprijină pe Clubul iacobinilor și pe societățile populare și poate deci lua măsurile cele mai nemiloase. Se adîncește prăpastia de sînge care separă Republica de Vechiul Regim, condamnîndu-l pe Ludovic al XVI-lea la moarte și executîndu-l la 21
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a fi astfel omul Partidului ordinii, format din moderați și din monarhiști, ca Thiers. Partidul ordinii triumfă în alegerile legislative din 13 mai 1849, în timp ce republicanii moderați suferă o înfrîngere dureroasă. Dar noua Adunare conține totuși o minoritate de democrați-socialiști, "montagnarzii". Polarizarea vieții politice se accentuează după revolta din 13 iunie și după legile de represiune care urmează și care anulează libertatea de reuniune, restrîng libertatea presei și dau guvernului posibilitatea de a instaura starea de asediu. La 15 martie 1850
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
starea de asediu. La 15 martie 1850, legea Falloux extinde libertatea de instrucție la învățămîntul secundar și crește influența Bisericii în domeniul școlar. În preajma anului 1851, Partidul ordinii se află în pragul expirării noilor alegeri legislative. Pentru a contracara avîntul montagnarzilor, legea din 31 mai 1850 restrînge net sufragiul și reduce numărul alegătorilor de la 9 milioane la mai puțin de 7 milioane (pentru a fi alegător trebuie să domiciliezi trei ani în regiunea respectivă, ceea ce lovește mai ales mîna de lucru
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la 2 decembrie 1851, dată aniversară a bătăliei de la Austerlitz și a încoronării lui Napoleon I. Lovitura de stat întîlnește o mică rezistență la Paris, aflat încă sub șocul lui Iunie 1848, dar se lovește de importante răzmerițe în provincia montagnarzilor, la sud-est de o linie La Rochelle-Metz. O represiune severă se abate asupra republicanilor, arestați, deportați sau exilați. Plebiscitul din 21 decembrie, care are loc după restabilirea sufragiului universal de către Ludovic Napoleon, confirmă cu o majoritate zdrobitoare lovitura de stat
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Boemiei și Ungariei". "La politique du pire" nu este deloc în avantajul regelui. Făcut răspunzător de primele eșecuri și acuzat de trădare, el este răsturnat de Revoluția din 10 august 1792 și întemnițat. Dominînd noua Adunare, Convenția (septembrie 1792), deputații montagnarzi, revoluționarii cei mai intransigenți, deschid procesul lui Ludovic al XVI-lea. Robespierre scoate în evidență faptul că este vorba de un act politic și nu juridic: Nu există aici nici un proces. Ludovic nu este un acuzat, iar voi nu sînteți
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de Franța revoluționară se apropie repede de încercările de hegemonie din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Vechea teorie a "frontierelor naturale" cunoaște o recrudescență deosebită: "Republica franceză trebuie să aibă drept graniță Rhinul", scrie girondinul Brissot. Iar montagnardul Danton adaugă: "Granițele Republicii sînt trasate de natură. Noi le vom avea pe toate, în cele patru puncte cardinale, de la Rhin la ocean, și pînă la Alpi". Aplicînd această teorie, teritoriile cucerite devin părți integrante ale Republicii franceze. Bâle, "eliberat
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de ocupație: îndoctrinează populația prin intermediul cluburilor, ruinează țara prin rechiziționări și persecută Biserica. Neputînd să se bazeze pe țările ocupate, generalii francezi suportă o înfrîngere după alta. Girondinii, care se află la putere, refuză să ia măsurile extreme cerute de montagnarzi și de Robespierre. Revoluția se confruntă dintr-o dată cu toate problemele posibile: catolicii și regaliștii din vest, indignați de executarea lui Ludovic al XVI-lea, care se revoltă cînd Convenția ordonă o înrolare de 300 000 de oameni pentru apărarea frontierelor
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de oameni pentru apărarea frontierelor; scăderea cantității de alimente și creșterea prețurilor; nervozitatea claselor celor mai sărace din Paris, victime ale mizeriei care încurajează specula. În urma declanșării unui război pe care nu-1 pot susține, girondinii sînt răturnați de adversarii lor montagnarzii și de poporul din Paris (31 mai-2 iunie 1793). Urmează o revoltă a departamentelor din sud-vest și din Normandia, ale căror reprezentanți sînt montagnarzii. În aceste condiții tragice, aceștia din urmă și Robespierre ajung să ia puterea. Advesari ai războiului
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
specula. În urma declanșării unui război pe care nu-1 pot susține, girondinii sînt răturnați de adversarii lor montagnarzii și de poporul din Paris (31 mai-2 iunie 1793). Urmează o revoltă a departamentelor din sud-vest și din Normandia, ale căror reprezentanți sînt montagnarzii. În aceste condiții tragice, aceștia din urmă și Robespierre ajung să ia puterea. Advesari ai războiului, adepții lui Robespierre sînt însărcinați să conducă războiul. Convinși că "libertatea nu se cîștigă cu baionetele", criticînd politica de expansiune a girondinilor, aceștia își
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
aruncă pe cîmpurile de bătălie, fără să-și facă griji din cauza pierderilor de vieți omenești. În primăvara lui 1794, situația militară este restabilită: victoria de la Fleurus (26 iunie) salvează Franța și deschide trupelor franceze calea către Belgia, într-un an, montagnarzii au realizat în întregime programul de salvare a țării. Întrucît căderea sa (27 iulie) urmează imediat după victoria de la Fleurus, este imposibil de știut dacă, odată Revoluția în siguranță, Robespierre ar fi aplicat această politică de pace pe care o
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
frecvent la Radio și la casa de discuri Electrecord. În 1958 imprimă la Electrecord patru cântece populare românești traduse și adaptate în franceză de Nicole Sachelarie, cumnata artistei: "Doïna de Dolj", "La malédiction d’amour" ("Cine iubește și lasă"), "Danse montagnarde" ("Uhăi, bade"), "Tiens, tiens, tiens et na" ("Iac-așa"). Acestea au fost editate pe un microsion Electrecord (nr. cat. EPC 138), iar apoi au fost incluse, împreună cu alte cântece ale artistei cântate în limba română, pe un disc editat în
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
a făcut parte din colonia franceză, numeroasă și cu importanță în viața socială și economică, care se afla în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în capitala Moldovei. Familiie Darmet, Petit, Alexandre, Girardin, Delpech, Menille, erau ale foștilor girondini, montagnarzi și bonapartiști. alungați de Restaurație, dar și ale foștilor revoluționari de la 1830 și 1848, fugiți în fața represiunii burbone. Bunicii lui Eugen Dimitrie Petit, Alexis și Gabrielle Petit, însoțiți de fii lor Paul și Eugène, părăsiseră Franța după 1830. Încercaseră să
Eugen Petit () [Corola-website/Science/310633_a_311962]
-
în Convenție. Majoritatea nu aparțineau nici unei tabere și pentru că ocupau parterul din mijlocul sălii în care lucra Adunarea, au primit denumirea "mlaștina" sau "câmpia". Până la 2 iunie 1792 s-a desfășurat lupta dintre girondini și iacobini. Iacobinii erau cunoscuți ca montagnarzi sau munteni, pentru că ocupau locurile de sus ale Adunării, la stânga președintelui. Girondinii erau membri ai Clubului iacobinilor. Ambele grupuri erau alcătuite din burghezi și erau de acord în majoritatea chestiunilor politice, crezând în revoluție și republică, detestând privilegiile, fiind anticlericali
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
mai umană. Însă se priveau reciproc cu suspiciune. Girondinii aveau cea mai mare parte a presei pariziene de partea lor și erau sprijiniți de provincie. Opoziția girondinilor față de mișcările de la 10 august i-au făcut să piardă sprijinul militanților parizieni. Montagnarzii erau mai slabi pe poziții în provincii decât girondinii, dispunând de sprijinul solid al cluburilor și secțiilor pariziene, apărând ca principalii campioni ai Parisului. Girondinii sprijineau liberalismul, dreptul provinciilor de a se guverna singure, fără intervenția Parisului. Însă ambele grupuri
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
apărând ca principalii campioni ai Parisului. Girondinii sprijineau liberalismul, dreptul provinciilor de a se guverna singure, fără intervenția Parisului. Însă ambele grupuri înțelegeau că pentru câștigarea războiului era necesar sprijinul populației. Girondinii credeau că Robespierre dorea o dictatură sângeroasă, iar montagnarzii credeau că girondinii ar face compromisuri cu conservatorii și regaliștii pentru a rămâne la putere, fiind acuzați de contrarevoluție. Nici una nu avea majoritate în Adunare, fiecare având nevoie de sprijinul "câmpiei". Inițial, i-au sprijinit pe pe girondini, de unde proveneau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de toate titlurile și toate onorurile de către guvernul republican, "Citoyen" Louis Capet a fost decapitat prin ghilotinare în ceea ce este astăzi Place de la Concorde. Călăul, Charles Henri Sanson, a depus mărturie că fostul rege și-a înfruntat cu curaj soarta. Montagnarzii au câștigat în Convenție un ascendent pe care rar după aceea l-au pierdut. Convenția a votat un decret prin care Franța își pretindea frontierele naturale ale Rinului, Alpilor și Pirineilor, decretând și asistența și fraternitate tuturor popoarelor care vor
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
răscoala. Dar pentru a acoperi cheltuielile războiului, au fost tipărite mai multe asignate care au scăzut la jumătate față de valoarea nominala, ducând la creșterea prețurilor, ceea ce a dus la răscoale extinse. Pentru a obține sprijinul populației, trebuiau satisfăcute cererile acestora. Montagnarzii s-au apropiat de sanculoți și de "câmpia", împărtășind ura girondinilor față de Robespierre și Marat, deși îi considerau vinovați de înfrângerile din război datorită legăturii cu Dumouriez, de răscoala de la Vandeea și de criza economică. Câmpia s-a alăturat montagnarzilor
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Montagnarzii s-au apropiat de sanculoți și de "câmpia", împărtășind ura girondinilor față de Robespierre și Marat, deși îi considerau vinovați de înfrângerile din război datorită legăturii cu Dumouriez, de răscoala de la Vandeea și de criza economică. Câmpia s-a alăturat montagnarzilor. Barre, liderul Câmpiei, a declarat Convenției că trebuie să recunoască trei lucruri: că în caz de urgenta, nici un guvern nu putea conduce prin metode obișnuite, burghezia nu trebuia să se izoleze de popor și că trebuia să păstreze controlul asupra
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Comitetul salvării publice, care dirija și accelera activitățile miniștrilor, preluându-le autoritatea. Comitetul depindea de sprijinul Convenției. Danton, susținut de "câmpie", dorea un comitet fără extremiști. Dintre cei nouă membri aleși în aprilie, șapte erau din "Câmpie", inclusiv Barere, doi montagnarzi, dintre care unul era Danton. Nu era nici un girondin. Danton și Robespierre au discutat despre cum să obțină sprijinul poporului pentru republică. La 4 mai a fost fixat prețul maximal pentru cereale, la care girondinii s-au opus, iar celor
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Danton și Robespierre au discutat despre cum să obțină sprijinul poporului pentru republică. La 4 mai a fost fixat prețul maximal pentru cereale, la care girondinii s-au opus, iar celor bogați a fost impus un împrumut obligatoriu. Danton și montagnarzii au cerut girondinilor să nu-i mai atace pe sanculoți. La 26 martie, Robespierre a trecut de partea sanculoților, chemând poporul la răscoală împotriva deputaților girondini corupți pe 31 mai. Iacobinii au fost înfrânți la Lyon. La 2 iunie, 80
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
fost nevoita să consimtă arestarea a 29 de deputați și a doi miniștri girondini. După 2 iunie, mulți deputați și-au pierdut încrederea în monagnarzi. La formarea noului comitet al salvării publice, în iulie-septembrie 1793, toți cei 12 membri erau montagnarzi sau deputați ai "câmpiei", toți aparținând clasei mijlocii, cu excepția nobilului Herault de Sechelles. Nu exista președinte și toți răspundeau împreuna pentru acțiunile Comitetului, care avea să devina primul guvern puternic. Barere era purtătorul de cuvânt al comitetului în Convenție, Carnot
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
nu participase niciodată la demonstrații. A izbucnit revolta federalistă, multe departamente fiind nemulțumite de influenta Parisului și a Comunei asupra Convenției. S-au desfășurat mișcări anti iacobine la Bordeaux, Lyon și Marsilia. 60 de departamente au protestat împotriva expulzării girondinilor. Montagnarzii au considerat că aceste revolte federale erau menite să distrugă unitatea republicii. La Toulon, revolta a escaladat, aprovizionarea cu hrana fiind întreruptă, iar autoritățile orașului chiar au negociat cu englezii pentru proclamarea monarhiei. Trupele britanice au sosit în oraș la
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
comitete de supraveghere, a reprezentanților în misiune și ale armatelor revoluționare. Comitetele răspundeau de aducerea cazurilor în fața Tribunalului revoluționar din Paris. Până în septembrie 1793, Tribunalul a audiat 260 de cazuri și a pronunțat 66 de condamnări la moarte. Robespierre și montagnarzii considerau că Teroarea trebuia să fie legală și supravegheată de guvern. Au fost intentate procese unor personalități cunoscute, dând curs cererii populației, debarasându-se de oamenii pe care îi considerau dușmani ai republicii. Tribunalul revoluționar a devenit scena unui șir
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]