74 matches
-
completă". În plus, se îndatora a descoperi, în preajma capitalei, rezerve încă neexploatate de rocă pentru producerea pietrelor cubice, atât de necesare pentru pavarea străzilor orașului și pentru dezvoltarea și consolidarea șoselelor în țară. Revenind însă asupra eventualității respingerii demersului său, montanistul pretindea acelorași autorități repararea nedreptății materiale ce i se făcuse în ultimii trei ani, când îi fusese diminuată fără motiv leafa, prin restituirea trecutelor diferențe salariale și prin stabilirea unei pensii, în deplin acord cu onorarea, de către el, a importantelor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
prelua imediat, "după poruncă", responsabilitatea sau direcția unei "științifice lucrări a acestor straturi de cărbuni de piatră"5. În răspunsul formulat de factorul decizional căruia i s-a adresat și care nu părea prea convins de argumentele invocate de ofertant, montanistului i se cereau garanții suplimentare: "Dvs. să vă încredințați pre cât se poate mai bine, la fața locului, despre toate împregiurările expuse prin memoar și să înfățoșați pozitivă și desăvârșită relație despre cariera cărbunilor de pământ din Comănești, precum și de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
pentru care proiectele tehnico-economice elaborate și înaintate acelui Minister, "cu scop de îmbunătățire, rămân zădărnicite", incluzând chiar și pe acelea ce urmăreau consolidarea vechilor imobile, amenințate cu degradarea sau chiar cu ruinarea, potrivit opiniei specialiștilor în domeniu. Noul demers al montanistului, aflat acum în ipostaza de edil, coincidea însă cu ultimele luni de domnie a lui Ghica Vodă, deplin câștigat, sub raport politic și ideologic, de falanga unionistă și de fruntașii marcanți ai partidei naționale din Iași9, încât preocupările sale edilitar-gospodărești
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
aflau lângă Cernăuți și Lemberg, de unde fuseseră extrase și prelucrate de un băieș, apoi vândute pentru paveluirea târgului Cernăuți cu prețul unui stânjen cubic (cuprinzând aproximativ 300 de pietre) de 24 florini, echivalentul a 180 lei. În încheierea raportului său, montanistul informa autoritățile că adusese și le punea la dispoziție probele adunate din locurile cercetate, spre a fi verificate prin mijlocirea tăietorilor de piatră experți și, desigur, spre a fi comparate cu cele utilizate anterior în domeniu, exprimându-și totodată opinia
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
lui mai, același an, se pare că mostrele de stâncă aduse la Iași și expertizate de un "cioplitor de piatră", desemnat de Departament, au determinat și opțiunea autorităților pentru începerea exploatării în cariera de piatră de la Movila lui Purcel, unde montanistul a și fost trimis în vara anului următor, 1857, să pregătească terenul pentru demararea lucrărilor. Noile prospecțiuni făcute "timp de puține zile, la poala dealului", îi reconfirmau de altfel convingerea transmisă aidoma în cuprinsul unui raport din 4 august, același
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
pretimpurii și neprevăzute a resurselor de rocă de la Movila lui Purcel, fie din cauza distanței sau a transportului până la Iași a materialului extras, ori poate, mai simplu, acționând în virtutea pasiunii sale neostoite pentru explorarea subsolului moldav, la 21 octombrie același an, montanistul raporta Departamentului Lucrărilor Publice alte câteva observații și concluzii desprinse, după o "mărginită cercetare" a dealului Opinci din zona Repedea, de lângă Iași, pe aceeași temă încă la ordinea zilei, găsirea "stâncilor potrivite pentru producerea de șosele și paveluiri trainice"18
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
mai bună decât limba tuturor jurnalelor politice de azi"17. Iată, așadar, o sugestivă și autorizată apreciere, chiar dacă fragmentară, asupra uneia dintre modalitățile de exprimare și de afirmare în epocă a celui care a fost, nu doar publicistul sau geologul (montanistul), ci și fondatorul, dascălul și îndrumătorul învățământului profesional în Moldova, totodată tehnicianul, hidrologul, proiectantul, economistul și urbanistul, apicultorul sau naturalistul, în sfârșit, întreprinzătorul sau industriașul Carol Mihalic de Hodocin. Paleta extrem de largă și de variată a preocupărilor, esența ideilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
că nu trebuie să cînte în biserică alți creștini „în afara dascălilor recunoscuți care se suie în amvon și cîntă cîntări luate din Scripturi”. Această prevedere este îndreptată împotriva celor care improvizau cîntări în timpul liturghiei - așa cum obișnuiau să facă în trecut montaniștii, originari chiar din Frigia. Canonul 59 al aceluiași conciliu este interesant întrucît se referă la conținutul acestor cîntări: „Nu trebuie să fie intonate, la slujbă, cîntări personale, și nici nu trebuie să fie citite cărți ce nu țin de canon
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nou-născutului nu se ajustează bine în sistemul lor; pentru că aceștia negau păcatul originar, iar botezul, ca ritual de purificare, îmbracă întotdeauna referință la iertarea păcatelor, aceștia atribuiau botezului nou-născutului un efect optimizator. Nici alți eretici precum ebioniții, novațienii, arienii, donatiștii, montaniștii, și, în general, nici alți inițiatori, propagatori sau susținători ai ereziilor timpurii nu au respins botezul copiilor. După cum se știe, Biserica și-a mărturisit mereu credința în existența păcatului originar. Astfel, creștea și responsabilitatea Bisericii față de cei ce ar muri
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
nu trebuie să cânte în biserică alți creștini “în afara acelor dascăli recunoscuți care se suie în amvon și cântă cântări luate din Scripturi”. Această prevedere e îndreptată împotriva celor care improvizau cântări în timpul liturghiei - așa cum obișnuiau să facă în trecut montaniștii care erau originari chiar din Frigia. Canonul 59 al aceluiași conciliu este intereant pentru că se referă tocmai la conținutul acestor cântări: „Nu trebuie să fie intonate, la slujbă, cântări personale, și nici nu trebuie să fie citite cărți ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dacă o astfel de interpretare este compatibilă cu evoluția autorului care se îndrepta spre un rigorism tot mai strâns în materie sexuală, în timp ce se apropia tot mai mult de Montanism: se dă cazul că Adversus Marcionem I, 29 este deja montanist, deoarece preceptul care interzice oricare a doua căsătorie este impus de „Paraclet”. Și nici nu se întreabă dacă interpretarea dată de el textului din Adversus Marcionem IV, 34 conferă sau nu o anumită absurditate lui Tertulian: într-adevăr, soția adulteră
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
Tertulian ar fi jenat să condamne practica „Bisericii psihicilor”, adică a Bisericii Catolice! Nu este propria poziție cea pe care Tertulian înțelege să o formuleze în condamnarea celei de-a doua căsătorii, ci voința „Paracletului”, a Duhului Sfânt - conform opiniei Montaniștilor - așa cum am văzut în Adversus Marcionem I, 29; iar greșeala „Bisericii psihicilor” este cea de a nu se conforma acestei voințe, permițând văduvilor să se recăsătorească, așa cum arată în De Monogamia. Metoda adoptată de Cereti în acest capitol al IV
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
vom contesta pe Cereti. Ținând cont de metoda pe care o folosim, făcând abstracție de studiul nostru complex asupra Sf. Părinți - rezultă păreri diferite de cele ale lui Cereti - noi facem referință la textele care exprimă exigențele Marii Biserici în privința montaniștilor care se reîntorc în sânul ei. Cu toate acestea, notăm că cercetarea lui Cereti este defectuoasă și ambiguă în întregul capitol al V-lea și al VI-lea. Dacă divorțații recăsătoriți sunt numiți frecvent adulteri, și dacă montaniștii îi așezau
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
Biserici în privința montaniștilor care se reîntorc în sânul ei. Cu toate acestea, notăm că cercetarea lui Cereti este defectuoasă și ambiguă în întregul capitol al V-lea și al VI-lea. Dacă divorțații recăsătoriți sunt numiți frecvent adulteri, și dacă montaniștii îi așezau pe adulterii ocazionali, pe divorțații recăsătoriți și pe văduvii recăsătoriți pe acel plan cu păcătoșii care păcătuiseră „mortal”, ne putem aștepta de la Biserică la un pic mai multă claritate în distincția dintre văduvi și divorțații recăsătoriți, și dintre
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
preoției, după venirea lui Cristos, pe cei care după o primă căsătorie, fiind decedată soția, s-au unit într-o a doua căsătorie, datorită eminenței onoarei preoției”. Deci, dacă în pasajul care-l precedă imediat pe acesta, Epifaniu le reproșează montaniștilor că extind laicilor interdicția digamiei făcută clericilor, singura digamie aici atestată este cea care urmează văduvia, „fiind decedată soția”: nu se vorbește de digamie după divorț. 4,8: Ceea ce nu este permis clericilor este permis laicilor. „Într-adevăr, este permis
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
se recăsătorească, apoi 1Cor 5,1-5, care vorbește despre omul incestuos care a luat în căsătorie soția tatălui său: 2Cor 2,8-10 este legat de acesta, ceea ce înseamnă că Epifaniu, ca toți ceilalți scriitori din antichitate, exceptându-l pe Tertulian, montanistul din De Pudicitia, vede aici iertarea celui incestuos. Paul nu spune că acest bărbat a luat-o în căsătorie pe mama lui vitregă în timp ce încă trăia tatăl lui, deci că ar fi vorba de o altă căsătorie după separare: vina
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
care trăiește într‑o atmosferă marcată de o extremă violență, precum și de o tensiune vizibilă a așteptării parusiei. Această așteptare ar putea avea două cauze: reluarea persecuțiilor împotriva Bisericii sau pur și simplu lectura improprie pe care unii (mai ales montaniștii) o făceau Scripturilor. Hipolit adoptase în Christ. atitudinea autorului epistolei 2Tes. - așteptarea vigilentă - fără a insista însă prea mult asupra subiectului. Aici, într‑un context mai larg, el dorește să promoveze ideea unei întârzieri neîndoielnice a parusiei. În viziunea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
excepționale ale creștinismului primar, profetismul, în varianta sa extatică, a fost pusă la stâlpul infamiei. Biserica a preferat să se debaraseze de unul din „fiii” prea rebeli, prea indisciplinați, decât să dispară ea însăși de pe fața pământului. Într‑adevăr, milenarismul montanist apare ca o atitudine extremistă și revoluționară, care nu ar fi putut fi privită cu ochi buni de autoritățile imperiale. Un al doilea moment de revigorare a acestei mișcări, s‑a produs către anul 200, cu alte cuvinte, în vremea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În pofida deznodământului fericit, aceste două istorioare constituie dovada incontestabilă a persistenței, în sânul creștinismului oriental, a acestui curent profetic cu accentuată conotație politică, ce poate fi numit „profetism de masă” sau „popular” și care a ajuns la apogeu în mișcarea montanistă. Printr‑o simetrie semnificativă cu Christ., Com. Dan. se încheie în nota „katechonică” a epistolei 2 Tesaloniceni. Rezumat și concluzii generale Hipolit este primul autor creștin care a consacrat o monografie temei Anticristului, sub forma unei scrisori adresate unui anume
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
destrămarea Imperiului va atrage după sine venirea Anticristului, eveniment a cărui iminență este într‑o oarecare măsură garantată de înmulțirea și violența extremă a persecuțiilor din vremea autorului. În ultima perioadă a vieții sale, atunci când va îmbrățișa pe deplin doctrina montanistă, această atitudine antipolitică se radicalizează, dată fiind incompatibilitatea dintre domnia lui Cristos și cea a cezarului acestei lumi. Polemica antieretică și antiiudaică Dacă existența Imperiului, în ciuda persecuțiilor, este considerată mai degrabă un semn reconfortant, prezența masivă a ereticilor, proveniți din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Studies, 14, 1963, pp. 104-107. De Labriolle, P., Les Sources de l’histoire du montanisme. Textes grecs, latins, syriaques publiés avec une Introduction critique, une Traduction française, des Notes et des „Indices”, Fribourg, Paris, 1913. De Labriolle, P., La Crise montaniste, Paris, 1913. De Laubier, P., Le Temps de la fin des temps : essai sur l’eschatologie chrétienne, Paris, 1994. Delcor, M., „La prophétie de Daniel - chapitres 2 et 7 - dans la littérature apocalyptique juive et chrétienne en référence spéciale à l
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vol. Scrierile Părinților Apostolici, EIBMBOR, București, 1995 (n.tr.). . Despre profeți și profetism în creștinismul primar, cf. A. Lemaire, Les Ministères aux origines de l’Église, Paris, 1971; de asemenea, sinteza admirabilă a lui P. de Labriole, în La crise montaniste, pp. 112‑123. . Este vorba, de fapt, de un vechi topos al filozofiei antice: înțeleptul trebuie să viețuiască după cum vorbește și să vorbească după cum viețuiește. Această dimensiune „existențială” a filozofiei antice pe care creștinismul o va asuma îndeosebi în manifestarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În paralel cu acest milenarism moderat, „care se înscrie în cadrul unei versiuni organice și totalizante a istoriei lumii lipsite de așteptare sau entuziasm eshatologic” (Simonetti, ibidem), există o formă de milenarism radical, reprezentată, în secolul al II‑lea, de mișcarea montanistă. Reacția decisivă împotriva milenarismului vine din partea alexandrinilor, care au „spiritualizat” concepția eshatologică creștină. Pentru micul său tratat despre Anticrist, este posibil ca Irineu să se fi inspirat din operele lui Meliton, Despre diavol și Despre Apocalipsa lui Ioan. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
regate. Interpretarea celei de‑a patra fiare ca simbol al Imperiului Roman va fi întâlnită și la Hipolit. . Cf. Epifanie, Panarion 51. . Cf. Eusebiu, Istoria bisericească III, 28, 2. . Cf. excelenta expunere a lui P. de Labriolle, în La crise montaniste, pp. 190‑203. . Potrivit interpretării lui M. Simonetti, „L’Apocalissi e l’origine del millennio”, în Vetera Christianorum, 26, 1989, pp. 337‑350. Vezi, de asemenea, capitolul despre Chiril al Ierusalimului al prezentei lucrări. . Adu. haer. I, 13‑21, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o doctrină milenaristă extrem de atrăgătoare pentru creștinii „simpli”. Montanus afirma că este întruparea Paracletului de care vorbește Ioan (14, 26; 16, 7). Cât despre ucenica sa, Maxima, aceasta învăța că sfârșitul lumii avea să se producă imediat după moartea sa. Montaniștii cereau o credință necondiționată și predicau iminența venirii lui Cristos și arătarea Ierusalimului ceresc pe pământ. Desconsiderau instituțiile politice și încurajau martiriul. Aceeași observație la E. Norelli, L’Anticristo..., pp. 51‑52. E. Norelli nu exclude existența unei surse comune
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]