38 matches
-
Louth este de părere că „Origen nu vorbește nici de extaz, nici de o incognoscibilitate ultimă a lui Dumnezeu sau de vreun întuneric în Dumnezeu. E posibil ca lui Origen să-i repugne ideea extazului datorită abuzului acestei idei printre montaniști. Oricare ar fi motivul, el dezvoltă o concepție despre contemplație în care sufletul nu trece dincolo de el însuși”<footnote Ibidem, p. 107. footnote>. Origen poate fi văzut ca întemeietorul misticii intelectuale. După el, unirea contemplativă este unirea nous-ului, cel
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
din proprietatea particulară treceau în exploatarea exclusivă a statului, care de asemenea atribuia proprietarului dreptul de a încasa zeciuială în bani. Statul a angajat specialiști în vederea pregătirii condițiilor necesare dezvoltării industriei extractive (Hommaire de Hell, Mihalic de Hodocin etc). Unii „montaniști” trec la fapte din proprie inițiativă (Kreutzer), iar alții, din străinătate, „auzind că Moldova caută montaniști”, își oferă serviciile. Însă, după cum vom vedea, în ciuda acestor preocupări semnificative, industria extractivă nu a făcut saltul calitativ pe care-l proiectau specialiștii. Ea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a încasa zeciuială în bani. Statul a angajat specialiști în vederea pregătirii condițiilor necesare dezvoltării industriei extractive (Hommaire de Hell, Mihalic de Hodocin etc). Unii „montaniști” trec la fapte din proprie inițiativă (Kreutzer), iar alții, din străinătate, „auzind că Moldova caută montaniști”, își oferă serviciile. Însă, după cum vom vedea, în ciuda acestor preocupări semnificative, industria extractivă nu a făcut saltul calitativ pe care-l proiectau specialiștii. Ea a rămas la un nivel scăzut, pe care nu putea să-l depășească în împrejurările menținerii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe credința sa în dualismul materie-spirit, bine-rău, în timp ce, pe plan politic inspira un atașament relativ detașat față de autoritatea civilă, înclinată să-și considere participarea exterioară la activitățile publice indiferentă și tot astfel la cele legate de riturile religioase păgâne. Pentru montaniști judecata de pe urmă a lui Cristos era iminentă, fapt pentru care își trăiau penitența într-un rigorism excesiv și într-o atitudine de sfidare a lumii pe care o disprețuiau. Antimilitarismul era foarte viu între ei, proclamându-și credința printr-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nerecunoașterea exercițiului libertății de cult, a dus la diferențierea celor dintâi față de ceilalți cetățeni practicanți ai diferitelor religii, din interiorul Imperiului, a determinat o anumită lâncezeală în folosirea armelor, la care s-au mai adăugat și persecuțiile, care, lovind în montaniști, prin edictele lui Septimius Severus (193-211 p.Chr), s-au îndreptat și împotriva creștinilor prin confuzie sau poate chiar prin intenție. Opinia lui Celsus a fost susținută și de alți scriitori păgâni, care au început să-i acuze pe creștini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
constrânsă să intervină pentru a clarifica autorităților diferențele de acțiune și ideologie, pentru ca vinovăția unora să nu se reverse în întregime asupra întregii sale instituții. În mod evident, autoritățile imperiale nu puteau să facă o distincție netă între creștini, gnostici, montaniști și manihei, deoarece în ochii lor toți erau fiii aceleiași seminții și erau numiți sau considerați laolaltă creștini, după cum s-a văzut pe durata persecuțiilor, când i-au pus pe toți pe aceiași linie, condamnându-i la moarte deopotrivă. Evitând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
armatei și din prezența acesteia în toate părțile lumii antice. Imperiul roman pe de o parte persecuta creștinismul, iar pe de alta, prin instituțiile și formele sale organizatorice, îl favoriza consolidându-l continuu. Acceptarea serviciului militar aspru combătută de gnostici, montaniști și manihei (erezii ostile chiar și Bisericii), era susținută sau cel puțin necombătută de creștini. Dacă această problemă nu ar fi existat, Tertulian nu ar fi adus-o în discuție; antimilitarismul său este și anticreștin, fapt evidențiat de cuvintele de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
soldații martiri aparțineau doar obiectorilor de conștiință, fără a aparține credinței pur creștine, este considerată neîntemeiată alții, în ciuda apartenenței lor la Africa proconsulară, unde se impusese doctrina antimilitaristă a lui Tertulian mai mult decât în alte provincii. Unii îi văd montaniști pe Maximilian, Marcellus, Tarachus, Probus și Andronicus, martirizați la Anazarb (Cilicia, 304); pe Tipasius, ucis la 304 la Cezareea (Mauritania) pentru că, fiind lăsat la vatră și dăruindu-se vieții ascetice, a refuzat să se mai întoarcă pentru a îmbrăca ținuta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
doctrinară a gnosticilor și a montaniștilor, organizarea Bisericii primare constituia un impediment în calea interpretării arbitrare a legii morale conținute în Vechiul și Noul Testament. Interpretarea echilibrată a Bisericii față de legea morală era foarte restrânsă pentru gnostici, dar prea largă pentru montaniști. Din acest motiv, atât unii cât și ceilalți nu puteau să rămână supuși Bisericii, întrucât impunerea disciplinei sale în domeniul moral și doctrinar se împotrivea esenței ereziei lor. Necesitatea unei alegeri libere de a gândi și acționa i-au determinat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
întrucât impunerea disciplinei sale în domeniul moral și doctrinar se împotrivea esenței ereziei lor. Necesitatea unei alegeri libere de a gândi și acționa i-au determinat pe gnosticii să se îndrepte spre o lumea culturală a filozofiei greco-romane, iar pe montaniști să descopere o biserică fără ierarhie ori impunere de legi, sprijinindu-se pe vitalitatea perenă a Duhului Sfânt care îi susține, unește și inspiră pe cei credincioși în Cristos, evitând orice conducere pământească. Pe căi opuse, gnosticii și montaniștii atingeau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de Noul Testament. Izolat de modul său de a gândi și de a acționa, creștinul s-ar fi regăsit pe sine însuși; trăind în lume ar fi trebuit să ignore lumea, pentru a nu cădea victimă și pradă lingușirilor sale. Pentru montaniști, lumea însemna păgânismul: lumea și păgânismul formau un binom indivizibil, iar armata imperială cu riturile sale păgâne și cu scopurile sale de violență, era sinteza uneia și a celeilalte. Interzicerea serviciului militar se adăuga legilor morale enunțate de Montanus care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trăită în cumpătare, fără lux și lăcomie după bunuri pămîntești. La răspîndirea credinței participă multe femei care pretind că au vedenii despre viitorul lumii. Lumea va fi reclădită din nou pe aceste concepte și va dăinui o mie de ani. Montaniști spun că Paraclet - duhul Sfînt - a venit pe pământ odată cu fondatorul Montanus. Dar cu-vîntul șmecherașului gnostic este format din două cuvinte neaoș mioritice; para cu sens de flacără mare și strălucitoare și clet cu sensul de cameră, adică într-o
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
părinte al iudeo-creștinismului” erudit cartaginez s-a născut pe la anul 160 și trece la creștinism către anul 195, devine cel mai tenace și mai violent susținător al acestui cult al minciunii dar pe la 207 trece cu arme și idei la montaniști. Deși montanismul era considerată o erezie gnostică, totuși Tertulian a rupt-o definitiv cu biserica din Cartagina abia în anul 211 cînd a fost exclus. Cato- licii nu l-au renegat niciodată pentru că ar fi rămas fără scrierile lui teologice
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]