59 matches
-
raport de concurență: a pierdut în fața unui model care oferea societății românești resurse mai interesante ca să își gândească raportul cu literatura. Și aici cred că putem specula asupra unei a doua explicații. La o analiză mai profundă, ceea ce a "ratat" "monumentalizarea", spre deosebire de regimul "singularizării" a fost chiar energia naționalistă. Mi se pare semnificativ faptul că metafora "mozaicului" apare într-un articol al lui Cezar Bolliac din 1858, intitulat "Mozaicul social", unde e folosită pentru reprezentarea dezagregării societății românești, împărțită într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a voinței unice a poporului pe care o presupunea Nicolae Bălcescu. Pe o filieră pe care urmează să o lămuresc, ideile despre separația domeniului artei au captat energia naționalistă a Revoluției de la 1848. Și asta e marea "ratare" a regimului monumentalizării. Nu naționalismul a condamnat folclorul și l-a lipsit de consecințe în evoluțiile pe termen lung ale culturii literare, ci tocmai absența sa - sau mai bine zis indiferența reprezentărilor estetice la energia orientată a angajamentului național. Partea a patra SINGULARIZAREA
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
arta monumentelor de for public" și "Cultul eroilor și poetica evanescenței în secolul al XIX-lea", ambele cuprinse în Contribuții la istoria ideii de patrimoniu, pp. 33-69. Demonstrațiile profunde ale cercetătorului ieșean angajează temele "pierderii" și ale efemerității specifice regimului monumentalizării în procesele complexe care contribuit la cristalizarea unei reprezentări a identității în spațiul public în cursul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. 79 Heinich, La fabrique du patrimoine..., p. 239. 80 Daniel Fabre, "L'ethnologie devant
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
se regăsește, desigur, mult amplificată, în Politiques de la nature. Comment faire entrer les sciences dans la démocratie (1999), La Découverte, Paris, 2015. ------------------------------------------------------------------------- PROZA LUI A. SOLJENIȚÎN Relațiile interpersonale 2 1 FABRICA DE GENIU Resursele 110 3 Resursele Sacralizarea 164 163 Monumentalizarea Singularizarea 234 235 Devalorizarea unui mit Bibliografie selectivă 242 241 Indice de nume Abstract 248 247 Résumé
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
contra-candidat. Calitățile de împărat-militar fuseseră confirmate de istoria sa triumfală, devenită parte definitorie din istoria și din memoria romană. Pe această bază se vor desăvârși modelul absolut al puterii, ideologia imperială, imaginea-prototip și ceremonialurile omagiale, moștenite apoi de statul creștin. Monumentalizarea implică, pe de o parte, schimbarea raportului dintre individul și comunitate cu propriul oraș, dar, pe de alta, și cu puterea. Populus romanus învață să-și memoreze identitatea și "istoria", să ducă valoarea modelelor și valoarea proprie la o scară
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
creativității. Dar, obligându-ne să ne concentrăm asupra bucuriilor minimale, ne-a văduvit de bucuriile simple. Nu luxul ne era interzis, ci firescul, traiul tihnit, noblețea calmă a omenescului. Trebuie să adaug că unul din efectele paradoxale ale penuriei era monumentalizarea bucuriilor minimale. Bucuria achiziției clandestine, a mobilizării supraomenești pentru obținerea unei mese bune ajunsese un adevărat sport național. Una din formele rezistenței la dictatură era „rezistența prin mâncare”. Am sabotat furor-ul comunist al austerității printr-un efort uriaș, organizat și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
care le Întrevedem iminente― (Marcu et alli 1935: 10). Depășind doar un simplunivel tehnic, acesta caută să Înțeleagă și să respecte modul real de evoluție a orașului. După cum se declară, planul director este osatură ce dă posibilitatea de dezvoltare și monumentalizare. În acest spirit, planul nu este conceput pentru o stare finală a orașului, ci pentru conducerea evoluției pe o perioadă scurtă, 30-40 ani, durataunui oraș și aunui om, astfel, urbanismul leagă În mod firesc orașul de oamenii săi (Marcu et
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
reprezentativ și în același timp mai anonim. Ceea ce explorează regizorul este mecanismul unei popularități mediatice care proiectează omul fără însușiri într-o personalitate închipuită, „famous for being famous”. Aici avem o tratare în afara specificului național, a cadrului italian, strategiile de monumentalizare a nimicului, a non-evenimentului sunt aceleași. Ele fac parte din cultura mediatică a satului global. Leopoldo suportă cu dificultate presiunea psihologică la care este supus și caută o rațiune a elecțiunii sale, învățând în același timp să se bucure de
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
în mode, tendințe, la adăpostul sistemului de obiecte. Literatura "pură" continuă să dăinuie în Franța însă, semn irefutabil de îmbătrînire, este astăzi confirmată cu statutul de doctrină academică: literatura adevărată este poetică: Chevillard, Echenoz - toată literatura Minuit, în curs de monumentalizare - au o dimensiune poetică (ludică, loufoque, umorală, adînc scripturală, intertextuală: poetică) a cărei existență este demonstrată în teze de doctorat. Literatura "de consum" sau revolta ca semn Există un al doilea regim de vizibilitate al literaturii. Este vorba despre literatura
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
în elogiul satului arhaic. Referințele de situare mai adecvată ar fi, din punctul de vedere al cititorului din România, Zaharia Stancu din Desculț, pentru excesul liric și efortul extenuant al muncii, și Geo Bogza din Cartea Oltului, pentru tendința de monumentalizare a naturii. Referințele sunt stilistice, nu tematice. Sunt posibile repere de situare, nu influențe. Dar să acceptăm, ca un loc comun impus de critica basarabeană, sadovenismul prozei lui Ion Druță, constând în cultul tradiției, ritualismul gesturilor, mistica anotimpurilor, perspectiva paseistă
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
premise întreaga pletoră de comentarii sulfuroase născute de acest poem. Ceea ce o și determină să-și ia, mai mult din diplomație decât din nesiguranță, o serie de precauții: „Manuscrisele lui Eminescu cunosc, în cultura română, o situație cu totul specială. Monumentalizarea lor într-o ediție critică a fost însoțită de un discurs de escortă canonizant și mitizant: atât despre autorul unei opere atât de vaste, cât și despre editorii săi (din motive foarte diverse, mergând de la instrumentarul filologic la impozițiile politice
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
genialoid nu fac nici o impresie pragmaticului editor european". Despre sentimentul tranziției la români: "Construim frecvent cu sentimentul că 'n-o să țină', iar cînd construcția ține, totuși, ne plictisim". Despre noi toți: "Din păcate, pasiunea demolării și jovialitatea parastasului, adică a monumentalizării postume, fac parte din firea românească și, e curios că uneori tocmai cei care vorbesc apăsat despre europenizare se comportă atît de parohial românește". l Din același număr din Ziua literară, recomandăm tinerilor autori "planul de lucru" pe care Lunetistul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
sine. Între acești doi poli, al beatitudinii identitare exprimare prin idolatria Eminescu și al dezgustului de sine descoperit și redescoperit în Caragiale, unii ar putea susține că se află dialectica semi-sinucigașă a identității noastre naționale, dacă așa ceva chiar există. Reflexul monumentalizării literaturii este, însă, firesc pînă la un punct, iar rolul lui nu trebuie căutat între convențiile și dogma discursului critic. Robert Burns este considerat poetul național al Scoției. Ce înseamnă asta? Două lucruri, perfect distincte: că există un efort colectiv
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
conversație, sterilă după părerea mea, pe tema revalorificării operei poetului nostru național. Vreau doar să fac o distincție, poate utilă, privitoare la felul cum citim și percepem literatura în general. Distincția cu pricina este următoarea: există două imbolduri diferite de monumentalizare a literaturii: unul e reflexul unui demers teoretic și critic, ca atare impersonal, globalizant și deci cu aspirații de a da glas unui verdict colectiv, profesonalizat, naționalizat, internaționalizat, celălalt este mai curînd semnul unei idiosincrasii, mărturisire implicită a unui gust
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
celălalt este mai curînd semnul unei idiosincrasii, mărturisire implicită a unui gust, sau a unei pasiuni personale, care mai curînd se scuză retrăgîndu-se în intimitatea celui care o împărtășește, decît se impune celorlalți cu argumente și arțag. Ambele forme de monumentalizare se regăsesc explicit dintr-o anchetă, care m-a surprins inițial, făcută de revista Times Literary Supplement în ultimele săptămîni ale anului trecut. Întrebarea, pusă cîtorva celebrități în lumea umanioarelor, era următoarea: care credeți că este cartea mileniului și care
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
-i pună alături pe Darwin și Neal Stephenson, după cum nici Tournier nu are dificultăți în a trece de la Spinoza la o carte despre bucătărie. O întrebare precum aceea adresată de TLS scriitorilor mai sus pomeniți este o invitație fățișă la monumentalizare. În paranteză fie spus, mă mir că un relativist ca Rorty i-a dat curs. Dar o monumentalizare cu două nivele: unul impersonal, critic, celăalt confesiv, asumat. A-l declara pe Cervantes drept scriitorul mileniului presupune, în subsidiar, un raționament
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
Spinoza la o carte despre bucătărie. O întrebare precum aceea adresată de TLS scriitorilor mai sus pomeniți este o invitație fățișă la monumentalizare. În paranteză fie spus, mă mir că un relativist ca Rorty i-a dat curs. Dar o monumentalizare cu două nivele: unul impersonal, critic, celăalt confesiv, asumat. A-l declara pe Cervantes drept scriitorul mileniului presupune, în subsidiar, un raționament cu virtuți descriptive și explicative aplicabil al întreaga tradiție literară, sau chiar de gîndire a Occidentului, pe cînd
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
intepretat a doua parte a întrebării ca o propunere de a declara care a fost acea carte citită în 1999 care le-a plăcut, sau I-a impresionat într-un fel sau altul. Recunoscînd cele două paliere ale fenomenului de monumentalizare, fiecare dintre cei întrebați s-a identificat pe sine, de fapt, în dubla relație cu literatura, cea impersonală și cea personală. E drept, din aceste două relații pornesc școli distincte de gîndire, dar cred că puțin ar nega că în
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
la Veneția în regia lui Luchino Visconti, Muntele vrăjit, Casa Buddenbrock... La München anul jubiliar culminează cu o expoziție consacrată ,clanului Mann", în special copiiilor scriitorului: Klaus, Erika, Michael, Monica, Golo și Elisabeth. Această avalanșă de manifestări comemorative reconfirmă teza monumentalizării excesive a lui Thomas Mann. Oficializarea semicentenarului Thomas Mann de către politicieni pare ea însăși cam suspectă, dă de înțeles ziarul berlinez Tageszeitung, care întrevede în zelosul omagiu adus scriitorului și, implicit, culturii, o modalitate de a umple vidul actual de
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
pe Nicolae Ceaușescu. Proiectul monumentelor cu bani puțini e construit pe o idee cât se poate de interesantă, care poate să aducă în dezbatere practica artistică ca modalitate de răspuns vizibil, în replică la mistificarea spațiului și conștiinței publice prin monumentalizarea oficială a puterii, însă metaforizarea excesivă propusă în livrarea (poate și în selectarea) lucrărilor îi sabotează elanul de convingere. Lucian Dan Teodorovici, câștigător al concursului CNC Senior editorul „Suplimentului de cultură“, Lucian Dan Teodorovici, se numără și anul acesta printre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
din capul locului în armonie cu ea: în vreme ce ratatul nu face ceea ce ar fi putut face** (abia în felul acesta devenind ratat), leneșul face întocmai și fără încetare ceea ce vrea și poate să facă - adică nimic. Dacă într-un caz monumentalizarea limitei este resimțită ca prilej de frustrare și ca permanent coșmar, în celălalt izolarea în limitele proprii este gustată cu rafinamentul nobil al celor care nu au nevoie pentru a supraviețui decât de ei înșiși. Ea nu generează plictisul ci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
impuritate: impuritatea spectacolului. Aceasta este drama eticului în general: nu faci un gest numai pentru tine, îl faci și pentru ceilalți și dintr-o dată el devine impur. De cele mai multe ori, eticul nu este o împlinire dinăuntru în afară, ci o monumentalizare a eului venită din afară. Iar când cultura apucă drumul eticului prin asemenea "luări de atitudine", ea intră în minoratul "culturii de estradă". Însă lucrurile nu se opresc aici când e vorba de asemenea gesturi. Tot ce facem nu-i
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
anglo-saxon, Încă din anii 1970, ea se vede amenințată. În Franța Însă continuă să dăinuie, dar, semn irefutabil de Îmbătrînire, este astăzi confirmată cu statutul de doctrină academică: literatura adevărată este poetică: Chevillard, Echenoz - toată literatura Minuit, În curs de monumentalizare - au o dimensiune poetică (ludică, loufoque, umorală, adînc scripturală, intertextuală: poetică) a cărei existență este demonstrată În teze de doctorat. Ajungem la capitolul 5 al cărții, cel mai interesant, Un métier d’ignorance, un eseu el Însuși de 60 de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din București, chiar dacă deja tinerii viitori arhitecți se gândesc mai degrabă la arhitectura modern(ist)ă decât la rescrieri ale trecutului pentru uzul prezent. Stripped classicism încercarea de a surpasa însă caracterul stânjenitor - prea pitoresc și mignon, adică rezistent la monumentalizare - al acestei arhitecturi s-a produs tot sub patronajul versiunii locale de stripped classicism - primul adevărat stil internațional, care a permeat arhitectura Europei și a Statelor Unite în anii treizeci pe deasupra celor mai diverse ideologii. Având aceeași justificare - identitatea națională este
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
a structurii urbane a târgului medieval proliferat acromegalic care erau, sunt încă, Bucureștii. Intervențiile majore în țesutul urban medieval, considerat "haotic" (din perspectiva unui regim de ordine și control societal totalitar) urmăreau un proces de upgrading urbanistic: "îndreptarea" rețelei stradale, monumentalizarea edificiilor autorității statale așezate în piețe ample, destinate paradelor de masse și aducerea la zi a serviciilor comunale. în definitiv, acest remake arhitectural al apuse(ne)i severități imperiale putea la fel de bine - par a fi conchis arhitecții vremii și Marcu
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]