749 matches
-
gura; gură; iarbă; idei; important; impresie; inimă; interesant; iubire; îmbinare; învățare; joc; legătură; de legătură; legături; la locul lui; lecții; liber; lichid; limba; limba română; lingvistică; lucru; mai multe litere; melesteu; metaforă; minciună; minte; minune; mit; mod de exprimare; mor; morfem; mult; muzică; naștere; negru; neimportant; neînțeles; nu; obscen; om valabil; oră; pace; parte a propoziției; paste; patrie; pix; poate; povață; poveste; preziceri; promisiune; pronunțare; punct de vedere; punte; rău; respectuos; român; rosti; a rosti; rostire; sabie; scrie; scriere; scrisoare; scriu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sutra"). În total, gramatica aceasta numără 3996 de reguli, foarte concentrate, exprimate simbolic in genul unor formule algebrice. Ele expun, într-o ordine riguroasă, componența fonetică și morfologică a limbii sanscrite, indică tipurile de sunete și diferitele lor combinări în morfeme, construcția cuvântului din morfeme și a propoziției din lexeme. Asemeni orientărilor moderne, gramatica lui Panini prezintă cuvântul, sintagma și propoziția ca succesiune liniară de morfeme, a căror îmbinare e guvernată de reguli de alternanța fonetică și de modificări fonetice la
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
aceasta numără 3996 de reguli, foarte concentrate, exprimate simbolic in genul unor formule algebrice. Ele expun, într-o ordine riguroasă, componența fonetică și morfologică a limbii sanscrite, indică tipurile de sunete și diferitele lor combinări în morfeme, construcția cuvântului din morfeme și a propoziției din lexeme. Asemeni orientărilor moderne, gramatica lui Panini prezintă cuvântul, sintagma și propoziția ca succesiune liniară de morfeme, a căror îmbinare e guvernată de reguli de alternanța fonetică și de modificări fonetice la limita lor. Procedeul descrierii
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
fonetică și morfologică a limbii sanscrite, indică tipurile de sunete și diferitele lor combinări în morfeme, construcția cuvântului din morfeme și a propoziției din lexeme. Asemeni orientărilor moderne, gramatica lui Panini prezintă cuvântul, sintagma și propoziția ca succesiune liniară de morfeme, a căror îmbinare e guvernată de reguli de alternanța fonetică și de modificări fonetice la limita lor. Procedeul descrierii limbii la Panini a fost comparat cu acela din gramaticile generativ transformaționale deoarece regulile se succed într-o ordine strictă, de la
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
sutra"). În total, gramatica aceasta numără 3996 de reguli, foarte concentrate, exprimate simbolic in genul unor formule algebrice. Ele expun, într-o ordine riguroasă, componența fonetică și morfologică a limbii sanscrite, indică tipurile de sunete și diferitele lor combinări în morfeme, construcția cuvântului din morfeme și a propoziției din lexeme. Asemeni orientărilor moderne, gramatica lui Panini prezintă cuvântul, sintagma și propoziția ca succesiune liniară de morfeme, a căror îmbinare e guvernată de reguli de alternanța fonetică și de modificări fonetice la
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
aceasta numără 3996 de reguli, foarte concentrate, exprimate simbolic in genul unor formule algebrice. Ele expun, într-o ordine riguroasă, componența fonetică și morfologică a limbii sanscrite, indică tipurile de sunete și diferitele lor combinări în morfeme, construcția cuvântului din morfeme și a propoziției din lexeme. Asemeni orientărilor moderne, gramatica lui Panini prezintă cuvântul, sintagma și propoziția ca succesiune liniară de morfeme, a căror îmbinare e guvernată de reguli de alternanța fonetică și de modificări fonetice la limita lor. Procedeul descrierii
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
fonetică și morfologică a limbii sanscrite, indică tipurile de sunete și diferitele lor combinări în morfeme, construcția cuvântului din morfeme și a propoziției din lexeme. Asemeni orientărilor moderne, gramatica lui Panini prezintă cuvântul, sintagma și propoziția ca succesiune liniară de morfeme, a căror îmbinare e guvernată de reguli de alternanța fonetică și de modificări fonetice la limita lor. Procedeul descrierii limbii la Panini a fost comparat cu acela din gramaticile generativ transformaționale deoarece regulile se succed într-o ordine strictă, de la
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
pentru intratextualitate, ca pentru toate raporturile stabilite în text, unitatea de bază va fi oferită de lexem (cuvânt, adică; unitate lexicală), chiar semantem. Ne referim la repetarea intratextuală. În ceea ce privește diferirea, cel se va dovedi relevant în procesul semnificării va fi morfemul. Dintre nivelurile constituirii textului, cel lexical va ocupa un loc privilegiat, însă, este evident, intratextualitatea nu se articulează niciodată la un singur nivel textual. Motorul mecanismului intratextual se ascunde în dialectica repetare-diferire, motiv pentru care, dacă un prim nivel ne
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de trei-patru fraze. Această dimensionare i s-a părut utilă Cristinei Hăulică pentru sistemul de ecuații în care a încadrat textul-fragment. În termenii semanticii diferențiale, François Rastier propune o cu totul altă accepțiune asupra lexiei, înțeleasă ca "grupare stabilă de morfeme care constituie o unitate funcțională"37. Plecăm de la premisa că intratextul ideatic deține poziția superioară în tabloul taxinomic al entităților intratextuale. Altfel spus, este cel mai extins intratext. Ideea comună care determină conexiunea hipertext/hipotext poate să se sprijine pe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
are la dispoziție atunci când decide să exprime ceva despre esența unui personaj grație onomasticii. Astfel, anumite trăsături de caracter pot fi sugerate vizual, acustic, articulator sau morfologic 47. Desigur, numele Horla intră sub incidența ultimei categorii enunțate, fiind compus din morfemele hors (afară) și là (acolo). Este vorba, așadar, despre o entitate "de dincolo", despre o esență ontologică eludând percepția comună. Nuvela debutează in medias res, cu o notație (din 8 mai, an neprecizat) care înregistrează o "zi admirabilă"48. Simplitatea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de lingvistică textuală. A2 Lingvistică textuală!/ Ah da!/Ia te uită!/Foarte bine!/Ptiu drace! Avem astfel triada: intervenție inițiativă (A1) + intervenție reactivă (B1) + intervenție "evaluativă" (A2). Variantele celei de-a treia intervenții pleacă de la simpla reluare în ecou până la morfemele care au valori, într-o mai mare sau mai mică măsură, emotive sau apreciative. Așa cum subliniază C. Kerbart-Orecchini: "Termenul de "evaluare" nu poate fi interpretat aici cu sensul obișnuit: el desemnează a treia etapă a schimbului, prin care [A] încheie
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
paginile de față, ceea ce diferă de limbajele naturale este numai forma (semnificantul), atunci când avem de a face cu abrevieri (chiar dacă unele noțiuni sunt noi). În schimb, emoticonii sunt considerați semne nelingvistice, pur imagistice, care transmit denotații, dar mai ales conotații. Morfemele fluide, aflate în perpetuă regenerare și transmorfoză în mediul epigenetic al limbajului online, capătă nu numai rol de semn, ci și de semnificație (conform cu distincția formulată de Peirce, 1990, pp. 60-63). Dacă această asumpție este corectă, rezultă că: (T3) Semioza
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
remarca, la Arghezi, pregnanța unui cuplu de acte ilocuționare complementare, de tipul reproș-solicitare imperativă. În Despre scriitori, primului termen îi corespunde, în plan emoțional, un sadism al denunțării publice, o jubilație a flagelării în momentul deconspirării unei tagme compromise. Uzanța morfemelor persoanei a treia "ei", "lor", "li" etc. diferențiază net, de această dată, destinatarii: pe de o parte, lectorul (un tu subînțeles) căruia i se induce o lectură orientată, în scopul persuadării, și, pe de altă parte, cei asupra cărora planează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aglutinantă. Trebuie menționat faptul că modelul aglutinant a existat și în zonele unde ulterior s-a dezvoltat formula indoeuropeană. Modelul indoeuropean de limbă a apărut în urma uzului intens al expresiilor aglutinante, rezultatul fiind transformarea elementelor lexicale ale cuvântului compus în morfeme și flexiuni. Fenomenul s-a produs, din nou fără reguli fonetice, în Asia Mică, unde civilizațiile s-au succedat agitând gândirea, comunicarea și creația verbală. El a cuprins în est spațiul spre Himalaia și spre fluviul Indus; în vest a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
reconstituire a indoeuropenei comune cu ajutorul limbilor care se crede că ar fi conservat cel mai bine modelul primar: sanscrita, greaca, latina... Luând această reconstituire ca punct de plecare, Schleicher reducea, în anii 1861-1862, tot vocabularul indoeuropean la câteva sute de morfeme monosilabice, pe care cercetarea ulterioară a istoriei limbii le va lua ca bază genetică a limbajului uman. În felul acesta morfemele indoeuropene, rezultate prin evoluția silabică și aglutinantă a cuvântului, au fost duse ca punct de plecare a limbii, inversându
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Luând această reconstituire ca punct de plecare, Schleicher reducea, în anii 1861-1862, tot vocabularul indoeuropean la câteva sute de morfeme monosilabice, pe care cercetarea ulterioară a istoriei limbii le va lua ca bază genetică a limbajului uman. În felul acesta morfemele indoeuropene, rezultate prin evoluția silabică și aglutinantă a cuvântului, au fost duse ca punct de plecare a limbii, inversându-se evoluția firească a acesteia. Acceptarea de către lingviști de prestigiu a celor câteva sute de rădăcini indoeuropene, reconstituite, ca bază monosilabică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbile i.-e., au constatat că fonetica acestor limbi, corelată cu baza de articulație, permite refacerea unui sistem de sunete capabil să cuprindă și să explice teoretic derivarea tuturor sistemelor fonetice ale limbilor i.-e.; aceasta în timp ce reconstituirea cuvintelor și morfemelor indoeuropene se dovedea a fi mult mai anevoioasă și chiar imposibilă. Dificultăților pe care teoria neogramatică le ridică în calea analizei etimologice prin necesitatea reconstituirii protolimbii i.-e. Mladenov le adaugă altele care blochează definitiv privirea retrospectivă asupra istoriei limbii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
calea de la simplu la complex. În ce privește evoluția limbilor flexionare, numite indoeuropene, acestea au urmat calea transformării segmentelor sonore în vocale și consoane, care se constituie în sisteme fonologice specifice fiecărei limbi, și a transformării componentelor inițial lexicale ale cuvântului în morfeme. Privită din prezent spre trecut, limba română se înscrie în evoluțiile etnolingvistice din jumătatea de est a Europei, evoluții cauzate de cucerirea de către romani a acestui spațiu, urmată de integrarea lui administrativă în imperiu și de colonizarea lui cu populație
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
romane în estul Europei au pus două sisteme lingvistice în situația de a se acomoda reciproc în familie și în colectivitățile umane: pe de o parte sistemul autohton aglutinant, în care părțile cuvântului nu se gramaticalizaseră încă, adică nu deveniseră morfeme (rădăcini, prefixe, sufixe, terminații), ci erau cuvinte care circulau independent ca părți de vorbire, iar pe de altă parte sistemul latin în care părțile cuvântului erau morfeme. 10. Constituirea limbii române, ca și a celorlalte limbi din zonă, își are
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
autohton aglutinant, în care părțile cuvântului nu se gramaticalizaseră încă, adică nu deveniseră morfeme (rădăcini, prefixe, sufixe, terminații), ci erau cuvinte care circulau independent ca părți de vorbire, iar pe de altă parte sistemul latin în care părțile cuvântului erau morfeme. 10. Constituirea limbii române, ca și a celorlalte limbi din zonă, își are explicația în simbioza traco-latină realizată în conviețuirea și conlucrarea latinilor cu autohtonii. Doar colaborarea cotidiană între vorbitorii de tracă și vorbitorii de latină, iar nu dictatura limbii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu -k, comparabil cu pronumele ök „ei, ele”: alma „măr” - almák „mere”, asztal „masă” - asztalok, halom „movilă” - halmok, határ „hotar” - határok, láb „picor” - lábak, szó „cuvânt” - szavak sau szók45. Unele gramatici îl dau și pe -i ca formant al pluralului. Morfemul -i este la origine tot un pronume demonstrativ pentru persoana a treia plural, însă ca membru al seriei morfemelor care formează categoria substantivală a apartenenței în situația unui posesor și a mai multor obiecte posedate: sg. szobá-m „camera mea”, szobá-d
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
hotar” - határok, láb „picor” - lábak, szó „cuvânt” - szavak sau szók45. Unele gramatici îl dau și pe -i ca formant al pluralului. Morfemul -i este la origine tot un pronume demonstrativ pentru persoana a treia plural, însă ca membru al seriei morfemelor care formează categoria substantivală a apartenenței în situația unui posesor și a mai multor obiecte posedate: sg. szobá-m „camera mea”, szobá-d „camera ta”, szobá-ja „camera lui, a ei”; pl. szobá-im „camerele mele”, szobá-id „camerele tale”, szobá-i „camerele lui, ei”. Modelul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
intersectarea lor în spațiul tracic, limbile tracă și latină se aflau pe trepte diferite de gramaticalizare a substantivului. În timp ce traca exprima valorile gramaticale în manieră sintactică, prin cuvinte pronominale și prin adverbe circumstanțiale, latina adăuga acestor mijloace un sistem de morfeme terminale, prin care substantivul căpătase paradigmă cazuală, și un sistem de prepoziții care detalia valorile cazurilor acuzativ și ablativ. Dintre limbile spațiului tracic, slava este aceea care a dezvoltat, pe baza materialului propriu, un sistem complex de terminații pentru marcarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care diferențiază paradigma substantivului albanez de cea a substantivului românesc. În latină, ca și în greaca veche, paradigma cazurilor era o categorie istorică apărută în urma simplificării formale și abstractizării semantice a lexemelor finale din sintagmele nominale, lexeme care au devenit morfeme cu rol de terminații. Astfel, la un prim nivel de analiză etimologică distingem în cuvântul latin patria structura morfematică pa-tri-a, structură în care fiecare morfem, inclusiv terminația, are ascendența lexematică pierdută. La fel stau lucrurile cu terminația -ae din genitivul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
simplificării formale și abstractizării semantice a lexemelor finale din sintagmele nominale, lexeme care au devenit morfeme cu rol de terminații. Astfel, la un prim nivel de analiză etimologică distingem în cuvântul latin patria structura morfematică pa-tri-a, structură în care fiecare morfem, inclusiv terminația, are ascendența lexematică pierdută. La fel stau lucrurile cu terminația -ae din genitivul și dativul acestui cuvânt, patriae, și cu terminația -am din acuzativ, patriam. Aceeași lipsă de etimologie evidentă o întâlnim și la celelalte terminații ale sistemului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]