102 matches
-
etc. aparțin câmpului semantic al ‘ânrudirii’; soare, lună, cer, stele etc. aparțin câmpului semantic al ‘cosmicului’ ș.a.m.d. Clasele gramaticale ale vocabularului sau clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de mai mulți factori: semantic, deictic, morfematic, sintactic. Din punct de vedere morfematic, clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de trei factori: • structura cuvântului, din perspectiva raportului constantă-variabilă, condiționată de întrebuințarea lui în text; • specificul flectivului și al raportului temă lexicală-flectiv în planul expresiei; • categoriile gramaticale care concură la realizarea planului semantic al flectivului. În funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în sensuri relaționale, mai mult sau mai puțin specifice și stabile, aceste cuvinte participă la planul semantic global înscris (și cu originea) în raportul lume-gândire-limbă. Specificul fiecărei clase lexico-gramaticale este dat de combinarea proprie a trăsăturilor semantice, sintactice, deictice și morfematice, dar marcarea identității distinctive se realizează mai ales prin trăsături morfologice și sintactice. CATEGORII GRAMATICALETC "CATEGORII GRAMATICALE" Prin constanta lor lexicală, cuvintele analizează, în interiorul raportului limbă-gândire, și denumesc „obiectele” care alcătuiesc lumea extralingvistică sau, mai exact, reflectarea lor în conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categoriile de gen, număr, caz și persoană în flexiunea nominală, pronominală și verbală: elev-Ø/ elev-i; simplu/simplă; cânta-m/cânta-i, cânta-i/cânta-ți etc.) Dezinența poate fi urmată, în flexiunea nominală, numai de morfemele determinării; în structura morfematică a substantivului cartea, vocala e este morfem de singular, iar vocala a, morfem al determinării definite, pentru substantive feminine la singular. La pronume dezinențele intră în mod frecvent în flexiunea internă a acestora, fiind cel mai adesea urmate de particula
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a coborâ 5: Sufixul -eacaracterizează imperfectul verbelor de la celelalte conjugări. Morfemele diferite fonetic datorită apartenenței unităților lexicale la clase flexionare diferite sunt morfeme sinonime; sufixele de imperfect a și ea sunt morfeme sinonime când distribuția lor corespunde poziției din sistemul morfematic al limbii. Morfemul a, însă, intervine și în structura imperfectului unor verbe din conjugarea a II-a (scri-a-m) iar morfemul -eaîn structura imperfectului unor verbe de conjugarea I (vegh-ea-m). În aceste structuri fiecare din cele două sufixe este
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau conjunctiv, se exprimă prin dezinențe specifice: -Ø/-i, dar opoziția dintre ele este în mod frecvent accentuată de variațiile fonetice ale rădăcinii: cânt-Ø/cânț-i, aud-Ø/auz-i, simt-Ø/simț-i, spun-Ø/spu-i etc. Morfeme omonimetc "Morfeme omonime" Inventarul unităților morfematice este relativ redus ca realizare fonetică. Pe de altă parte, din diverse motive, ținând de istoria limbii în primul rând, diferite forme finite sau teme flexionare din flexiunea unităților lexico-gramaticale prezintă aceeași structură morfematică în dezvoltarea mai multor sensuri ale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Morfeme omonimetc "Morfeme omonime" Inventarul unităților morfematice este relativ redus ca realizare fonetică. Pe de altă parte, din diverse motive, ținând de istoria limbii în primul rând, diferite forme finite sau teme flexionare din flexiunea unităților lexico-gramaticale prezintă aceeași structură morfematică în dezvoltarea mai multor sensuri ale aceleiași categorii gramaticale. Morfemele corespunzând acestor sensuri gramaticale dezvoltă între ele relații de omonimie. Morfemele omonime care corespund unor categorii gramaticale distincte își fixează identitatea specifică în legătură cu termenii corelativi ai diferitelor opoziții categoriale: dezinența
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cadă nimicul cu noaptea lui largă.” (Ibidem, p. 38) Variabil în funcție de număr, gen și caz, articolul se constituie în morfem al acestor categorii gramaticale; articolul - a) asigură flexiunea unităților lexicale care nu pot realiza opoziții categoriale specifice la nivelul structurii morfematice, b) anulează omonimii morfologice sau c) exprimă redundant diferite sensuri gramaticale. a. Articolul definit asigură flexiunea substantivelor invariabile la nivel dezinențial: exprimă genitiv-dativul singular al acestor categorii de substantive: cartea lui Mihai (Carmen), Dau lui Mihai (Carmen) o carte. Articolul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plopi adânci, cu voci și șoapte multe?” (T.Arghezi, p. 68), „Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate/ Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate.” (M. Eminescu, I, p. 132) Dintre „prepoziții”, are funcție morfematică „prepoziția” a, reprezentând două morfeme omonime: morfem al genitivului în sintagme nominale în care determinantul este un adjectiv de cuantificare sau un adjectiv cantitativ: numele a doi studenți, rezultatele a numeroși sportivi, și morfem al infinitivului, formă verbal-nominală: a lupta
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tare. Unele morfeme, cu structură complexă, sunt morfeme discontinue; dintre elementele din care este alcătuit semnificantul lor, unul precede morfemul lexical, celălalt îl urmează, de obicei, ca morfem conjunct; morfemul de conjunctiv este un morfem complex discontinuu, format din conjuncția morfematică să, care precede verbul și dezinența -e sau -ă, expresie a persoanei a III-a, care urmează rădăcinii: să cânt-e. Făcând parte din structura morfemului complex să...e, dezinența e (ă) poate exprima singură, prin lipsa constituentului morfematic să, sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din conjuncția morfematică să, care precede verbul și dezinența -e sau -ă, expresie a persoanei a III-a, care urmează rădăcinii: să cânt-e. Făcând parte din structura morfemului complex să...e, dezinența e (ă) poate exprima singură, prin lipsa constituentului morfematic să, sensul de conjunctiv prezent, în sincretism cu sensul de persoana a III-a: „Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l.../ Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrânul dascăl?” (M. Eminescu, I, p. 133). Observații: În limbajul popular sau în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
CLASE MORFOLOGICE DE SUBSTANTIVETC "CLASE MORFOLOGICE DE SUBSTANTIVE" Organizarea inventarului de substantive în clase morfologice se întemeiază pe trei factori: • structura planului expresiei fonetic-lexicale a substantivelor; • sensul lexico-gramatical de gradul II, din structura planului semantic al constantei substantivelor; • variabilitatea structurii morfematice a substantivelor în funcție de categoriile gramaticale specifice: determinare, număr, caz. Prin structura lor fonetic-lexicală, substantivele se grupează în patru clase: a. - simple; substantive primare constituite dintr-un singur termen, cu un singur morfem-rădăcină; reprezintă majoritatea substantivelor: alean, dor, înțelepciune, răsărit, unt
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mod specific pluralul substantivelor neutre. La feminin aceeași dezinență intervine în situații speciale, când, semantic, substantivele se apropie de clasa substantivelor neutre: vremuri, treburi. Distribuția celor trei morfeme de plural ale neutrului depinde, în mod relativ, de structura fonetică sau morfematică a temei lexicale a substantivelor. Dezinența -i exprimă pluralul substantivelor neutre cu tema lexicală terminată în i (semivocalic), component al diftongului ascendent iu, în care vocala u este dezinență de singular: spațiuspați-i, sigiliusigili-i, teritoriu-teritori-i etc. Primesc dezinența -uri, la plural
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
precedată de diferite consoane: filtru/filtr-e, pupitru/pupitr-e, membru/membr-e, trimestru/trimestr-e etc.; substantivul lucru face excepție; primește la plural dezinența -uri: lucr-uri; • substantive, neologice, cu tema lexicală de singular terminată în grupul fonetic -aj (sufix lexical sau fără caracter morfematic): arbitraj/arbitraj-e, sondaj/sondaj-e, abataj/abataj-e, personaj/personaj-e etc.; • substantive, neologice, cu tema lexicală de singular terminată în grupul - ism, morfem lexical sau simplu grup fonetic: dacism/dacism-e, balcanism/balcanism-e, silogism/silogism-e, sofism/sofism-e, truism/truism-e etc.; • substantive formate de la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
excepție substantivele terminate în -u; acestea primesc dezinența -ule: Radule, Mihule, Gelule, Puiule etc. Substantivele comune cu dezinența de singular -e au vocativul omonim cu celelalte cazuri: frate, părinte, rege. Dezinența -ule este condiționată mai ales de structura fonetică și morfematică a substantivului; primesc această dezinență: • substantivele terminate în diftong: eroule, leule, zeule, pigmeule, zmeule, puiule etc.; • substantive provenite din adjective: nemernicule, idiotule, prostule, urâtule, mofturosule, răule etc.; • substantive denumind animale, întrebuințate peiorativ pentru ființe umane: animalule, măgarule, dobitocule etc.; • substantivele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se fixează caracterul adjectival al termenilor cu dublă actualizare: substantiv sau adjectiv: Un bătrân înțelept vs Un bătrân foarte înțelept bătrân - substantiv înțelept - adjectiv Un bătrân înțelept vs Un foarte bătrân înțelept bătrân - adjectiv înțelept - substantiv Prin variabilitatea structurii sale morfematice în funcție de gen, număr și caz, adjectivul se distinge de adverb, cu care are în comun categoria intensității, dar și de substantiv, datorită specificului acestei variabilități. La substantiv, genul este o trăsătură semantică stabilă, o constantă a planului semantic complex al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de geniu (genial), om cu scaun la cap (rațional), om din topor, dintr-o bucată, (somn) geamăn cu moartea (somn foarte adânc), fără pereche etc. Clase flexionare de adjectivetc "Clase flexionare de adjective" Din punctul de vedere al variabilității structurii morfematice în funcție de principiul acordului cu substantivul (pronumele) cu care intră în relații sintactice de dependență sau de interdependență, adjectivele se înscriu în diferite clase flexionare. Gramatica tradițională distinge două mari clase: a. adjective invariabile; adjective care păstrează aceeași structură morfematică, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structurii morfematice în funcție de principiul acordului cu substantivul (pronumele) cu care intră în relații sintactice de dependență sau de interdependență, adjectivele se înscriu în diferite clase flexionare. Gramatica tradițională distinge două mari clase: a. adjective invariabile; adjective care păstrează aceeași structură morfematică, indiferent de genul, numărul și cazul substantivului (pronumelui): asemenea, așa, atare, atroce, coșcogeamite, cumsecade, bej, crem, grena, maro, roz, vernil, tenace, perspicace, rapace etc. b. adjective variabile; adjective care își modifică structura morfematică în funcție de genul, numărul și cazul substantivului (pronumelui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjective invariabile; adjective care păstrează aceeași structură morfematică, indiferent de genul, numărul și cazul substantivului (pronumelui): asemenea, așa, atare, atroce, coșcogeamite, cumsecade, bej, crem, grena, maro, roz, vernil, tenace, perspicace, rapace etc. b. adjective variabile; adjective care își modifică structura morfematică în funcție de genul, numărul și cazul substantivului (pronumelui) cu care intră în relații sintactice. Din perspectiva variabilității structurii lor morfematice în funcție de genul substantivului (pronumelui), adjectivele variabile au fost grupate în două subclase: b.1. adjective cu două terminații; adjective variabile, la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atroce, coșcogeamite, cumsecade, bej, crem, grena, maro, roz, vernil, tenace, perspicace, rapace etc. b. adjective variabile; adjective care își modifică structura morfematică în funcție de genul, numărul și cazul substantivului (pronumelui) cu care intră în relații sintactice. Din perspectiva variabilității structurii lor morfematice în funcție de genul substantivului (pronumelui), adjectivele variabile au fost grupate în două subclase: b.1. adjective cu două terminații; adjective variabile, la singular, în funcție de genul substantivului: alb/albă, frumos/frumoasă, inteligent/inteligentă, mic/mică, solid/solidă etc. b.2. adjective cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu îmbătare.” (M. Eminescu, I, p. 32) În consecință, în structura adjectivului nu intervin modificări. Articolul nehotărât, morfem al determinării nedefinite, pare să fie preluat de adjectiv când acesta precede substantivul, dar, fiind morfem liber, rămâne fără consecințe asupra structurii morfematice a adjectivului. Marchează însă opoziția de caz și număr în sintagmele în care și substantivul și adjectivul sunt invariabile în funcție de aceste categorii: N.Ac.: (o) învățătoare plictisitoare (niște) învățătoare plictisitoare G.D.: (a unei) învățătoare plictisitoare (a unor) învățătoare plictisitoare. Articolul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
terminate în vocala ă, dezinența -ă a fost asimilată de morfemul determinării -a; este vorba, în termenii lui A. Martinet, de amalgamarea celor două morfeme -ă și -a în unul singur: -a, ceea ce face ca pronumele dânsa să prezinte structura morfematică: dâns + -ă + -a Deosebirile de conținut dintre pluralul inclusiv și pluralul exclusiv la persoanele I și a II-a nu sunt marcate în planul expresiei. Distincțiile se realizează, însă, uneori, sintactic, prin intermediul relației de apoziție: „Vinovați suntem noi, eu și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
decât din perspectiva sistemului morfologic. Ea reprezintă, de aceea, doar un prim nivel al organizării verbului într-un sistem flexionar specific. Necesară, prin caracterul ei de termen de referință, pentru trecerea la un al doilea nivel, întemeiat pe întreaga structură morfematică a cuvântului (rădăcină, temă, sufixe, dezinențe) și pe dinamica acesteia în dezvoltarea opozițiilor categoriale, însăși clasificarea tradițională trebuie pusă de acord cu caracterul specific al sistemului fonematic al limbii române. În acest sens, întrucât sufixele i și î (prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbele cu sufixul infinitivului -e: a cere etc. IV. verbele cu sufixul infinitivului -i: a veni, a dori etc. V. verbele cu sufixul infinitivului -î: a coborî, a urî etc. Cel de-al doilea nivel reflectă variațiile tipice ale structurii morfematice a verbului în interiorul opozițiilor categoriale (timp, mod etc.) implicate de flexiunea verbală în actul de comunicare lingvistică 10. STRUCTURA MORFEMATICĂ A VERBULUITC "STRUCTURA MORFEMATIC| A VERBULUI" Situarea verbului, din punct de vedere semantic (în înțelesul larg al termenului), în două
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbele cu sufixul infinitivului -î: a coborî, a urî etc. Cel de-al doilea nivel reflectă variațiile tipice ale structurii morfematice a verbului în interiorul opozițiilor categoriale (timp, mod etc.) implicate de flexiunea verbală în actul de comunicare lingvistică 10. STRUCTURA MORFEMATICĂ A VERBULUITC "STRUCTURA MORFEMATIC| A VERBULUI" Situarea verbului, din punct de vedere semantic (în înțelesul larg al termenului), în două sisteme în același timp - sistemul lexical și sistemul gramatical al limbii - se reflectă în natura binară a structurii sale morfematice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-î: a coborî, a urî etc. Cel de-al doilea nivel reflectă variațiile tipice ale structurii morfematice a verbului în interiorul opozițiilor categoriale (timp, mod etc.) implicate de flexiunea verbală în actul de comunicare lingvistică 10. STRUCTURA MORFEMATICĂ A VERBULUITC "STRUCTURA MORFEMATIC| A VERBULUI" Situarea verbului, din punct de vedere semantic (în înțelesul larg al termenului), în două sisteme în același timp - sistemul lexical și sistemul gramatical al limbii - se reflectă în natura binară a structurii sale morfematice. Orice variantă verbală este
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]