102 matches
-
celelalte două sensuri aparține femininului. 38 Relativele prezintă o ambiguitate asemănătoare celei de la nota 38, semnificând fie "pronume", fie "propoziție". Numai cu sensul "pronume relativ", aparține neutrului; cu celălalt sens aparține femininului. 39 Aspecte ale condiționării fonetice (finala cuvântului) și morfematice (prezența sufixelor) au fost observate de Brâncuș (1978/2007:34). Restricția fonetică în -er funcționează în continuare și chiar se adâncește în aspectul recent al limbii; vezi și Dragomirescu (2005: 119). 40 Extinderea neutrului pentru animate personale (cf. Avram 1997
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN MODALIZARE. Modalizarea este un proces continuu ce se înscrie în problematica enunțării. Ea desemnează atitudinea subiectului vorbitor cu privire la propriul său enunț, atitudine care lasă urme de variate tipuri: morfematice, prozodice, nonverbale etc. În legătură cu modalizarea există o concepție largă și una restrînsă. Viziunea extinsă are tendința de a suprapune conceptele "modalizare" și "enunțare", cea din urmă fiind definită drept atitudine a subiectului vorbitor față de propriul său enunț. Perspectiva restrînsă, cea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în același timp și cu natura și funcția scrisului. Caracterul romanic al limbii române a impus în mod absolut reprezentarea ei în scris prin alfabetul latin dar nu și modul de semnalare a originii latine la nivelul unităților de limbă - morfematice sau lexicale - considerate individual, și nici la nivelul unităților fonematice. În acest sens, principiul intelectual însemna în gândirea lui Maiorescu luarea în considerare a fonetismului sub aspect fonologic, concomitent cu principiul logic, care este, în esența lui, de tip funcțional
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rolul pe care îl au în desfășurarea relațiilor sintactice (subiect/complement/atribut etc.) sau a unor categorii sintactice, cum este modalitatea; 2. și o rețea de semne gramaticale, care asigură raportul dintre planul semantic și planul expresiei, fie în interiorul nivelelor morfematic și sintactic, într-o relativă (sau absolută) autonomie, fie în desfășurarea interdependenței dintre cele două nivele: morfeme, elemente de relație etc. Clasele gramaticale ale lexicului (clase lexico-gramaticale), categorii gramaticale de gradul I, numite în mod curent părți de vorbire, constituindu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
egida Academiei Române (Editura Academiei, București, 2005), prin două volume: vol.I. CUVÎNTUL ( cu o abordare pornind dinspre Morfologie spre Sintaxă) , vol.II.ENUNȚUL ( cu o abordare pornind dinspre Sintaxă spre Morfologie). I. MORFOLOGIA CATEGORII MORFOLOGICEtc "CATEGORII MORFOLOGICE" NIVELUL MORFEMATICTC "NIVELUL MORFEMATIC" Nivelul morfematic ocupă o poziție mai complexă în organizarea de sistem semiotic a limbii; intră în relație de interdependență cu nivelul sintactic, în interiorul sistemului gramatical al limbii și în relație de interdependență cu nivelul lexical, în interiorul sistemului lexical. Prin aceasta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Editura Academiei, București, 2005), prin două volume: vol.I. CUVÎNTUL ( cu o abordare pornind dinspre Morfologie spre Sintaxă) , vol.II.ENUNȚUL ( cu o abordare pornind dinspre Sintaxă spre Morfologie). I. MORFOLOGIA CATEGORII MORFOLOGICEtc "CATEGORII MORFOLOGICE" NIVELUL MORFEMATICTC "NIVELUL MORFEMATIC" Nivelul morfematic ocupă o poziție mai complexă în organizarea de sistem semiotic a limbii; intră în relație de interdependență cu nivelul sintactic, în interiorul sistemului gramatical al limbii și în relație de interdependență cu nivelul lexical, în interiorul sistemului lexical. Prin aceasta, nivelul morfematic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfematic ocupă o poziție mai complexă în organizarea de sistem semiotic a limbii; intră în relație de interdependență cu nivelul sintactic, în interiorul sistemului gramatical al limbii și în relație de interdependență cu nivelul lexical, în interiorul sistemului lexical. Prin aceasta, nivelul morfematic se constituie, de fapt, într-un spațiu de interferență a sistemului gramatical cu sistemul lexical al limbii. Articularea celor două sisteme este asigurată de unitatea minimală de la nivelul morfematic - morfemul, cea mai mică unitate lingvistică purtătoare de sens. Pe de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de interdependență cu nivelul lexical, în interiorul sistemului lexical. Prin aceasta, nivelul morfematic se constituie, de fapt, într-un spațiu de interferență a sistemului gramatical cu sistemul lexical al limbii. Articularea celor două sisteme este asigurată de unitatea minimală de la nivelul morfematic - morfemul, cea mai mică unitate lingvistică purtătoare de sens. Pe de o parte, morfemul asigură existență și autonomie cuvântului, unitate lexicală, pe de alta, asigură înscrierea cuvântului în diferite relații sintactice, marcând totodată identitatea diferitelor funcții sintactice, pe care acestea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al cuvintelor, concomitent cu modificări ale planului expresiei și prin intermediul specializării unor clase de cuvinte. * * * În structura cuvântului (în plan semantic și în planul expresiei deopotrivă) converg nivelul lexical al limbii, care-i este propriu, prin funcția specifică, denominativă, nivelul morfematic, prin funcția semnificativă a unităților morfematice, pe care și-o asumă, și nivelul sintactic, pe care îl construiește și căruia îi asigură realizarea funcției specifice, funcția de comunicare. Prin apartenența la nivelul lexical al limbii-sistem, domeniu al generalului, cuvântul se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planului expresiei și prin intermediul specializării unor clase de cuvinte. * * * În structura cuvântului (în plan semantic și în planul expresiei deopotrivă) converg nivelul lexical al limbii, care-i este propriu, prin funcția specifică, denominativă, nivelul morfematic, prin funcția semnificativă a unităților morfematice, pe care și-o asumă, și nivelul sintactic, pe care îl construiește și căruia îi asigură realizarea funcției specifice, funcția de comunicare. Prin apartenența la nivelul lexical al limbii-sistem, domeniu al generalului, cuvântul se caracterizează printr-o anumită identitate, relativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe care îl construiește și căruia îi asigură realizarea funcției specifice, funcția de comunicare. Prin apartenența la nivelul lexical al limbii-sistem, domeniu al generalului, cuvântul se caracterizează printr-o anumită identitate, relativ stabilă, dezvoltată pe axa cod-referent. Prin înglobarea nivelului morfematic și dezvoltarea nivelului sintactic, cuvântul se particularizează în funcție de situația de comunicare, prin coordonatele ei deictice exterioare, între care se înscrie textul lingvistic, sau interioare, pe care textul lingvistic le dezvoltă. Planul semantic al cuvântului-unitate de text este un ansamblu de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a cuvântului, altele depind de poziția cuvântului în text sau de poziția textului în situația de comunicare. În actul lingvistic concret, cuvântul funcționează ca unitate constitutivă a unui text și ca ansamblu de unități constitutive minimale (morfemele); prin cuvânt, nivelul morfematic al limbii intră concomitent în raport de interdependență cu nivelul lexical pe care îl condiționează și cu nivelul sintactic, de care este, în măsură însemnată, condiționat. Astfel, pe de o parte, cuvântul vânau este o unitate lexicală relativ autonomă (variantă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivul luptă este de genul ‘feminin’ și ca atare cere determinanților să se sincronizeze cu el în același gen: o luptă inegală și zadarnică. În planul semantic al variabilei coexistă mai multe sensuri gramaticale, într-un relativ izomorfism cu structura morfematică a flectivului; flectivul -au din structura cuvântului luptau, format din două morfeme: -a + u, exprimă patru sensuri gramaticale: ‘trecutul imperfectiv’ (timp + aspect) și ‘persoana a III-a’ ‘plural’ (persoană + număr). Planul semantic al cuvântului-în-sistem, reprezentat de constanta cuvântului-în-text, conținut în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termeni precum: frate, soră, cumnat, bunic etc. aparțin câmpului semantic al ‘ânrudirii’; soare, lună, cer, stele etc. aparțin câmpului semantic al ‘cosmicului’ ș.a.m.d. Clasele gramaticale ale vocabularului sau clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de mai mulți factori: semantic, deictic, morfematic, sintactic. Din punct de vedere morfematic, clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de trei factori: • structura cuvântului, din perspectiva raportului constantă-variabilă, condiționată de întrebuințarea lui în text; • specificul flectivului și al raportului temă lexicală-flectiv în planul expresiei; • categoriile gramaticale care concură la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. aparțin câmpului semantic al ‘ânrudirii’; soare, lună, cer, stele etc. aparțin câmpului semantic al ‘cosmicului’ ș.a.m.d. Clasele gramaticale ale vocabularului sau clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de mai mulți factori: semantic, deictic, morfematic, sintactic. Din punct de vedere morfematic, clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de trei factori: • structura cuvântului, din perspectiva raportului constantă-variabilă, condiționată de întrebuințarea lui în text; • specificul flectivului și al raportului temă lexicală-flectiv în planul expresiei; • categoriile gramaticale care concură la realizarea planului semantic al flectivului. În funcție de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în sensuri relaționale, mai mult sau mai puțin specifice și stabile, aceste cuvinte participă la planul semantic global înscris (și cu originea) în raportul lume-gândire-limbă. Specificul fiecărei clase lexico-gramaticale este dat de combinarea proprie a trăsăturilor semantice, sintactice, deictice și morfematice, dar marcarea identității distinctive se realizează mai ales prin trăsături morfologice și sintactice. CATEGORII GRAMATICALETC "CATEGORII GRAMATICALE" Prin constanta lor lexicală, cuvintele analizează, în interiorul raportului limbă-gândire, și denumesc „obiectele” care alcătuiesc lumea extralingvistică sau, mai exact, reflectarea lor în conștiința
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categoriile de gen, număr, caz și persoană în flexiunea nominală, pronominală și verbală: elev-Ø/ elev-i; simplu/simplă; cânta-m/cânta-i, cânta-i/cânta-ți etc.) Dezinența poate fi urmată, în flexiunea nominală, numai de morfemele determinării; în structura morfematică a substantivului cartea, vocala e este morfem de singular, iar vocala a, morfem al determinării definite, pentru substantive feminine la singular. La pronume dezinențele intră în mod frecvent în flexiunea internă a acestora, fiind cel mai adesea urmate de particula
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a coborâ 5: Sufixul -eacaracterizează imperfectul verbelor de la celelalte conjugări. Morfemele diferite fonetic datorită apartenenței unităților lexicale la clase flexionare diferite sunt morfeme sinonime; sufixele de imperfect a și ea sunt morfeme sinonime când distribuția lor corespunde poziției din sistemul morfematic al limbii. Morfemul a, însă, intervine și în structura imperfectului unor verbe din conjugarea a II-a (scri-a-m) iar morfemul -eaîn structura imperfectului unor verbe de conjugarea I (vegh-ea-m). În aceste structuri fiecare din cele două sufixe este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau conjunctiv, se exprimă prin dezinențe specifice: -Ø/-i, dar opoziția dintre ele este în mod frecvent accentuată de variațiile fonetice ale rădăcinii: cânt-Ø/cânț-i, aud-Ø/auz-i, simt-Ø/simț-i, spun-Ø/spu-i etc. Morfeme omonimetc "Morfeme omonime" Inventarul unităților morfematice este relativ redus ca realizare fonetică. Pe de altă parte, din diverse motive, ținând de istoria limbii în primul rând, diferite forme finite sau teme flexionare din flexiunea unităților lexico-gramaticale prezintă aceeași structură morfematică în dezvoltarea mai multor sensuri ale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Morfeme omonimetc "Morfeme omonime" Inventarul unităților morfematice este relativ redus ca realizare fonetică. Pe de altă parte, din diverse motive, ținând de istoria limbii în primul rând, diferite forme finite sau teme flexionare din flexiunea unităților lexico-gramaticale prezintă aceeași structură morfematică în dezvoltarea mai multor sensuri ale aceleiași categorii gramaticale. Morfemele corespunzând acestor sensuri gramaticale dezvoltă între ele relații de omonimie. Morfemele omonime care corespund unor categorii gramaticale distincte își fixează identitatea specifică în legătură cu termenii corelativi ai diferitelor opoziții categoriale: dezinența
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cadă nimicul cu noaptea lui largă.” (Ibidem, p. 38) Variabil în funcție de număr, gen și caz, articolul se constituie în morfem al acestor categorii gramaticale; articolul - a) asigură flexiunea unităților lexicale care nu pot realiza opoziții categoriale specifice la nivelul structurii morfematice, b) anulează omonimii morfologice sau c) exprimă redundant diferite sensuri gramaticale. a. Articolul definit asigură flexiunea substantivelor invariabile la nivel dezinențial: exprimă genitiv-dativul singular al acestor categorii de substantive: cartea lui Mihai (Carmen), Dau lui Mihai (Carmen) o carte. Articolul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plopi adânci, cu voci și șoapte multe?” (T.Arghezi, p. 68), „Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate/ Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate.” (M. Eminescu, I, p. 132) Dintre „prepoziții”, are funcție morfematică „prepoziția” a, reprezentând două morfeme omonime: morfem al genitivului în sintagme nominale în care determinantul este un adjectiv de cuantificare sau un adjectiv cantitativ: numele a doi studenți, rezultatele a numeroși sportivi, și morfem al infinitivului, formă verbal-nominală: a lupta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tare. Unele morfeme, cu structură complexă, sunt morfeme discontinue; dintre elementele din care este alcătuit semnificantul lor, unul precede morfemul lexical, celălalt îl urmează, de obicei, ca morfem conjunct; morfemul de conjunctiv este un morfem complex discontinuu, format din conjuncția morfematică să, care precede verbul și dezinența -e sau -ă, expresie a persoanei a III-a, care urmează rădăcinii: să cânt-e. Făcând parte din structura morfemului complex să...e, dezinența e (ă) poate exprima singură, prin lipsa constituentului morfematic să, sensul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din conjuncția morfematică să, care precede verbul și dezinența -e sau -ă, expresie a persoanei a III-a, care urmează rădăcinii: să cânt-e. Făcând parte din structura morfemului complex să...e, dezinența e (ă) poate exprima singură, prin lipsa constituentului morfematic să, sensul de conjunctiv prezent, în sincretism cu sensul de persoana a III-a: „Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l.../ Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrânul dascăl?” (M. Eminescu, I, p. 133). Observații: În limbajul popular sau în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
CLASE MORFOLOGICE DE SUBSTANTIVETC "CLASE MORFOLOGICE DE SUBSTANTIVE" Organizarea inventarului de substantive în clase morfologice se întemeiază pe trei factori: • structura planului expresiei fonetic-lexicale a substantivelor; • sensul lexico-gramatical de gradul II, din structura planului semantic al constantei substantivelor; • variabilitatea structurii morfematice a substantivelor în funcție de categoriile gramaticale specifice: determinare, număr, caz. Prin structura lor fonetic-lexicală, substantivele se grupează în patru clase: a. - simple; substantive primare constituite dintr-un singur termen, cu un singur morfem-rădăcină; reprezintă majoritatea substantivelor: alean, dor, înțelepciune, răsărit, unt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]