126 matches
-
geomorfologice elaborate după 1945 (N. Macarovici, 1949; N. Bucur și N. Barbu, 1954; C. Martiniuc, V. Băcăuanu, 1958, 1961, 1965; V. Băcăuanu, 1968, 1980; Petru Șt., 1989), bazate pe metode și mijloace moderne de investigație, au infirmat ipoteza cu privire la rolul morfogenetic hotărâtor al factorilor tectonici (M. David, 1920; V. Tufescu, 1934), ajungându-se la concluzia că sculptarea reliefului actual, în bazinul râului Bahlui în amonte de Cotnari are un caracter structuralo-sculptural și se datorează, în principal, factorilor denudației care au acționat
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
uneori chiar până la 900. Aceste suprafețe au în general areale restrânse și sunt reprezentate de cornișele de alunecare, așa cum apar în zona Pârcovaci, Cătălina, Poiana Mărului, Basaraba, Dealul Pietrăriei etc. 3. TIPURI GENETICE DE RELIEF În funcție de rolul determinant al factorilor morfogenetici Și tectonici (tectonica pasivă) sau denudaționali (externi), la crearea morfologiei de ansamblu și de detaliu a regiunii, au putut fi evidențiate două tipuri de relief și anume: relief structural și relief fluvio-denudațional. 3.1. Relieful structural Aspectul de monoclin al
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
al științelor morfogenezei folosit / 16 Introducere / 17 Partea I MODERNITATE ȘI STRUCTURARE Capitolul 1 Modernitate, modernism și modernizare în societatea postindustrială / 23 Capitolul 2 Structuri societale ale modernității / 41 Partea a II-a METODOLOGIA Capitolul 3 Spre o abordare paradigmatică morfogenetică / 50 3.1. Paradigma morfogenetică / 50 3.2. Teoriile morfologice ale complexității / 53 3.3. Morfogenetică și sociologie / 61 Partea a III-a MORFOGENEZA SOCIETĂȚII IZOMODERNE Capitolul 4 Hierofania noilor spații geopolitice de interferență / 67 4.1. Teorii geopolitice consacrate
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Introducere / 17 Partea I MODERNITATE ȘI STRUCTURARE Capitolul 1 Modernitate, modernism și modernizare în societatea postindustrială / 23 Capitolul 2 Structuri societale ale modernității / 41 Partea a II-a METODOLOGIA Capitolul 3 Spre o abordare paradigmatică morfogenetică / 50 3.1. Paradigma morfogenetică / 50 3.2. Teoriile morfologice ale complexității / 53 3.3. Morfogenetică și sociologie / 61 Partea a III-a MORFOGENEZA SOCIETĂȚII IZOMODERNE Capitolul 4 Hierofania noilor spații geopolitice de interferență / 67 4.1. Teorii geopolitice consacrate / 69 4.1.1. Abordări
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
și modernizare în societatea postindustrială / 23 Capitolul 2 Structuri societale ale modernității / 41 Partea a II-a METODOLOGIA Capitolul 3 Spre o abordare paradigmatică morfogenetică / 50 3.1. Paradigma morfogenetică / 50 3.2. Teoriile morfologice ale complexității / 53 3.3. Morfogenetică și sociologie / 61 Partea a III-a MORFOGENEZA SOCIETĂȚII IZOMODERNE Capitolul 4 Hierofania noilor spații geopolitice de interferență / 67 4.1. Teorii geopolitice consacrate / 69 4.1.1. Abordări etnocentrice și culturale / 69 4.1.2. Geo-abordări / 72 4.2
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
alterarea felului de a fi al individului și, implicit, a felului acestuia de a privi și a analiza lumea. Concluziile lucrării sunt relevante prin reevaluarea ipotezei inițiale sub forma tezei conform căreia "societatea postindustrială parcurge un profund proces de mutații morfogenetice, în care sunt recuperate unele dintre valorile modernității timpurii, prin transcenderea relativismului axiologic postmodern". Această a treia etapă a epocii moderne este, consideră autorul, izomodernă, deoarece neagă axiologia postmodernismului social al secolului 20 și recuperează sub forme elaborate (și identificate
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
teoriilor de dată recentă ale morfogenezei (numite și "ale complexității") care constituie abordări complementare metodologiei clasice de cercetare. Mai exact, evoluțiile societale contemporane (la nivel geopolitic, interpersonal-societal și, respectiv, comunicațional) sunt identificabile aplicând metodologia și, mai ales, setul conceptual al morfogeneticii. Ca atare, chiar dacă analiza din această lucrare se bazează și pe observația spontană sau pe analiza documentelor sociale necifrice, am apelat și la setul conceptual furnizat de teoriile morfogenetice. Astfel, conceptele de fractal, catastrofă, atractor, haos, turbulență, supersensibilitate la condițiile
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
comunicațional) sunt identificabile aplicând metodologia și, mai ales, setul conceptual al morfogeneticii. Ca atare, chiar dacă analiza din această lucrare se bazează și pe observația spontană sau pe analiza documentelor sociale necifrice, am apelat și la setul conceptual furnizat de teoriile morfogenetice. Astfel, conceptele de fractal, catastrofă, atractor, haos, turbulență, supersensibilitate la condițiile inițiale, structuri disipative sau procese cooperante pot fi aplicate în știința sociologiei, prin analogie cu înțelesurile lor din științele exacte care le-au generat. Folosirea instrumentarului teoretic-conceptual oferit de
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
care, prin orientarea fățiș antimaterialistă (și, adesea, spiritualistă), nonnewtoniană și descriptivă (mai puțin explicativă), are toate șansele să se impună în viitor ca model alternativ de Weltanschauung. Ipoteza acestei lucrări este următoarea: Dacă omul contemporan parcurge un proces de mutații morfogenetice, atunci asistăm la apariția a ceea ce putem identifica drept "omul izomodern"3, ca avatar al epimorfozei unui tip nou de umanitate: omul izomodern recuperează reflexiv valorile modernității timpurii și depășește relativismul axiologic al postmodernității specifice secolului trecut 4. În accepțiunea
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
ar putea atrage atenția asupra unor potențiale pericole sau amenințări la adresa a înseși existenței unei societăți stabile. Așa cum am văzut, conform ipotezei pe care o avansez în această lucrare, în măsura în care societatea parcurge în prezent un proces de restructurare morfologică și morfogenetică, ea tinde să devină izomodernă. Această restructurare capătă forma celei de "a patra hipnoze". Numesc aici "a patra hipnoză" procesul actual de mutații morfogenetice asemănătoare cu mutațiile societale asociate apariției artei rupestre ("prima hipnoză"), inventării scrisului ("a doua hipnoză"), respectiv
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
o avansez în această lucrare, în măsura în care societatea parcurge în prezent un proces de restructurare morfologică și morfogenetică, ea tinde să devină izomodernă. Această restructurare capătă forma celei de "a patra hipnoze". Numesc aici "a patra hipnoză" procesul actual de mutații morfogenetice asemănătoare cu mutațiile societale asociate apariției artei rupestre ("prima hipnoză"), inventării scrisului ("a doua hipnoză"), respectiv inventarea tiparului ("a treia hipnoză). Potrivit definiției de dicționar, hipnoza reprezintă o "stare modificată de conștiință, trecătoare și artificială, provocată la sugestia altei persoane
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
pentru anumite perioade, însă nu definitiv; la un moment dat, înseși elitele vor dobândi interes în schimbările culturale inerente și le vor sprijini. Astfel, conform paradigmei de cercetare propuse de Archer, agenții în sine reprezintă o parte a unui ciclu morfogenetic, deci și a unui sistem social în sine. O alternativă extrem de grăitoare este, de asemenea, propunerea lui Healy (1998) de a folosi, ca instrument conceptual alternativ, mai degrabă termenul de superveniență. Termenul provine din engl. "supervenience" și desemnează relația dintre
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
create prin aceasta; chiar dacă acțiunile nu dobândesc trăsături specific sociale decât în interiorul unor structuri în cadrul cărora acestea capătă sens, intenționalitatea lor și externalizarea scopurilor creează însuși caracterul lor social. Partea a II-a METODOLOGIA Capitolul 3 Spre o abordare paradigmatică morfogenetică Fără îndoială că orice cercetare științifică ar trebui să înceapă cu studierea cât mai comprehensivă a faptelor. Dificultatea majoră într-un proiect cuprinzător precum cel de față constă în cvasiimposibilitatea de a acoperi exhaustiv o fenomenologie atât de vastă și
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
cercetări cantitative, cercetarea de față are un accentuat caracter calitativ. Pentru a contribui la teoria sociologică în general, mi-am propus ca în proiectul de față să folosesc, la nivel metodologic, mai multe elemente calitative. Acestea se fundamentează pe cercetarea morfogenetică și aparțin unora dintre cele mai importante teorii contemporane ale complexității: teoria fractalilor, adică a structurilor autorepetitive; teoria catastrofelor, prin care se oferă o metodă generală de studiu a salturilor calitative, adică a salturilor discontinue, atunci când variații continue într-un
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
la începutul volumului.) Cred că acesta din urmă este suficient de bogat pentru a explica fenomenele sociale actuale; voi evita de aceea folosirea aparatului matematic imaginat de creatorii noii paradigme a complexității pentru explicarea lumii fizice a proximității noastre. Teoriile morfogenetice oferă o grilă metodologică fertilă atât în științele exacte (acolo unde se regăsesc "germenii" lor), cât și, sper, pe tărâmul științelor sociale. În particular, voi încerca să descopăr în capitolele următoare viabilitatea sau, dimpotrivă, inaplicabilitatea metodologiilor specifice teoriilor morfogenetice ale
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Teoriile morfogenetice oferă o grilă metodologică fertilă atât în științele exacte (acolo unde se regăsesc "germenii" lor), cât și, sper, pe tărâmul științelor sociale. În particular, voi încerca să descopăr în capitolele următoare viabilitatea sau, dimpotrivă, inaplicabilitatea metodologiilor specifice teoriilor morfogenetice ale complexității la fenomenele parcurse de unele dintre subansamblele sociologice. Acest demers se axează, așa cum am precizat, pe realitățile contemporane ale dezvoltării societale postindustriale. Un aspect de importanță majoră se reliefează aici prin faptul că metodele și metodologiile clasice, atât
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
teoriei sociologice în general. Această terminologie, de altfel, a revoluționat științele exacte în ultimele decenii și nu poate decât să ne ofere un vast câmp al cercetării inclusiv în științele "difuze" și mai impredictibile ale comportamentelor socioumane. 3.1. Paradigma morfogenetică Premisa lucrării de față este că, deși teoria sociologică reprezintă un domeniu de cunoaștere independent, ea poate integra unele metode, tehnici și concepte specifice demersurilor cunoașterii științifice sui generis. Aceasta nu înseamnă altceva decât că această încercare sociologică va fi
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Aceste teorii își găsesc descendența în tradiția seculară aristotelică, a cărei sinteză poate fi structurată tocmai pe ideea de formă. În sociologie, desigur, acest tip de abordare are cea mai bună reprezentativitate prin teoriile structuraliste. Teoriile morfologice (numite și științe morfogenetice sau ale complexității, care presupun că lumea înconjurătoare are o natură extrem de complexă, ireductibilă la elemente simple, "atomice") pe care mă sprijin în acest demers sunt cele ale fractalilor (Benoît Mandelbrot), catastrofelor (René Thom), haosului și atractorilor stranii (David Ruelle
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Prigogine). Aceste teorii de dată relativ recentă conturează apariția unei noi paradigme care folosește metode de cercetare inovatoare și concepte care penetrează tot mai incisiv limbajul științific preferat de comunitatea contemporană a cercetătorilor. Principalele caracteristici, trăsături și premise ale paradigmei morfogenetice care au relevanță în cercetarea de față sunt următoarele: prin aplicarea acestei paradigme cu nuanțe neoaristotelice este pusă în umbră eficacitatea explicativă a paradigmei galileo-newtoniene (bazate, în principal, pe ideea de cauzalitate și pe reducționismul atomist), această din urmă orientare
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
nu au un specific numai matematico-fizic, ci pot integra întregul domeniu al cunoașterii științifice. Cea mai de succes a fost, până în prezent, aplicarea acestora prin intermdiul structuralismului lingvistic, însă cred că este posibilă cercetarea, apelând la aparatul conceptual al teoriilor morfogenetice, și a fenomenelor din domeniile sociologiei, antropologiei, etologiei, etnografiei etc.; teoriile morfogenetice pretind că sunt de natură fenomenologică. În esență, inițiatorii paradigmei morfologice consideră că nu avem de-a face numai cu un aparat conceptual, ci obiectul de cercetare însuși
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
cunoașterii științifice. Cea mai de succes a fost, până în prezent, aplicarea acestora prin intermdiul structuralismului lingvistic, însă cred că este posibilă cercetarea, apelând la aparatul conceptual al teoriilor morfogenetice, și a fenomenelor din domeniile sociologiei, antropologiei, etologiei, etnografiei etc.; teoriile morfogenetice pretind că sunt de natură fenomenologică. În esență, inițiatorii paradigmei morfologice consideră că nu avem de-a face numai cu un aparat conceptual, ci obiectul de cercetare însuși este reprezentat de fenomene complexe. Dat fiind că voi folosi metodele morfologice
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
morfologice consideră că nu avem de-a face numai cu un aparat conceptual, ci obiectul de cercetare însuși este reprezentat de fenomene complexe. Dat fiind că voi folosi metodele morfologice, demersul de față este implicit de natură structuralist-fenomenologică; prin teoriile morfogenetice se coagulează o paradigmă de esență spiritualistă, calitativă, considerată, cel puțin la nivel metodologic și conceptual, la fel de importantă precum revoluțiile (din știința fizicii) einsteiniană și cuantică ale secolului trecut. Consider că aplicarea acestei paradigme inovatoare pe tărâmul științelor socioumane nu
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
quasarilor, ci și în cercetarea lumii în care trăim și a obiectelor și fenomenelor înconjurătoare, atât de familiare nouă încât devin insesizabile. Fenomenele aparent banale dovedesc o complexitate neașteptată, prin evoluția formelor pe care acestea le îmbracă în realitate. Paradigma morfogenetică marchează, de fapt, renașterea concepției potrivit căreia știința ar trebui să înlesnească nu numai acțiunea omului asupra lumii, prin transformarea utilitaristă și materialistă a acesteia, ci și, mai ales, prin înțelegerea și contemplarea ei (nu neapărat pasivă), concepție care descinde
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
reprezentate de tulburările și dereglările psihice; la fluctuațiile și turbulențele bursiere; sau la unicitatea operelor artistice de geniu. Dacă astfel de exemple de fenomene complexe sunt lesne de observat în viața cotidiană, de ce nu am avea speranța să descoperim fenomene morfogenetice și în plan societal? În condițiile în care teoriile morfologice au fost elaborate de către cercetători din cadrul științelor exacte, nu intenționez să cad în greșeala de a confunda aceste științe cu științele sociale, interpretând societatea ca pe un simplu mecanism supus
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
asociată oricărei discontinuități fenomenologice. De exemplu, conturul unui nor este o zonă de catastrofă a atmosferei, dacă norul nu se dezintegrează sub aparența de ceață. "Catastrofele" sunt așadar destructurări în succesiunea firească a formelor. Este vorba de "singularități" care generează, morfogenetic, noi structuri, adică "spații cu deformare continuă". Spre deosebire de alte teorii ale complexității, teoria lui Thom nu apelează la principii din știința fizicii, ci numai la aparatul furnizat de știința matematicii (pornind de la sub-domeniul topologiei). Thom distinge între o formă și
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]