97 matches
-
oamenii publici ... Citește mai mult Scrisoare generalului meu,1. Domnule general, ne-ajung poveștile despre daci și icoane. La ce bun? E mai mult decât suficientă rușinea și umilința și sărăcia pe care o lăudăm zilnic și în care ne morfolim azi. Poporul privește imaginea dv. de lider înăscut și de perfect conducător al acestui stat care are nevoie acută de un general la timonă. Pentru cretinoizii și neanderthalii care se scuipă și se ling perpetuu, și ne îmbogățesc golindu-ne
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
lipește? Așa că fără supărare - toate astea făceau parte din arsenalul nostru instructiv: petreceți-vă timpul liber cât mai agreabil! Aducea cineva de acasă o minge făcută din câlți și legată cu sfoară și nu ne mai trebuia nimic altceva. O morfoleam prin praf până când ajungea să semene cu o pisică moartă și ne întreceam care marcă mai multe goluri în poarta cealaltă. E greu pentru copiii de astăzi care navighează pe internet să înțeleagă că generația noastră de atunci nu avea
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
vânt Iar oamenii amnezici uită ce sunt În tranvaiul ce face un tur Pe Calea Mănăștur. Între două scuipături și-o înjurătură Așteaptă să le pice-o mălăiață-n gură Iar pe la colțuri mai sparg un abajur Pe Calea Mănăștur. Morfolesc cuvinte ne-nțelese Fetelor ce se mai văd mirese Vagabonzi fără cusur Pe Calea Mănăștur. Sub fusta crăpată ascunsă de mamă Înfloresc pe pulpe crini de teamă Când pentru ele băieții fac stânga-nprejur Pe Calea Mănăștur. Trec și eu și
PE CALEA MĂNĂŞTUR, ODATĂ..., POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342337_a_343666]
-
cadavrelor (Dimineață, Morții). Închisoarea e „Golgotă șeasă, fără altare”. Totuși, o undă de lumină în ochii unui monstru (Sfântul), Ion Ion, fixat prin moarte în neprihănita copilărie, „fătălăul”, cu suprafirescul genealogiei lui metaforice, de androgin („Cine știe din ce zmârc,/ Morfolit de o copită/ De făptură negrăită/ Cu coarne de gheață,/ Cu coama de ceață,/ Cu uger de omăt -/ Iese așa fel de făt”), lasă să se întrevadă cum în această lume zace, ca în haosul începuturilor, întreagă, rădăcina miraculoasă a
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
a apucat? Că doar de fiecare dată ne bați și niciodată nu ai refuzat miza... ― Păi cum să o refuz, Jeremiah? De ce să o refuz? Doar am cîștigat-o! se miră Stin privindu-l contrariat în ochi pe bondocul care tremura morfolind zarurile în mână. ― Da, dar Xentya înseamnă foarte mult pentru mine și eu am fost atât de aproape! De două ori am fost la egalitate și numai a treia dată... Stin își privi prietenul cu luare-aminte. Trăsăturile cunoscute, rotunde și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Obrete, fost ziarist, și Ardiles, vag scriitor în căutare de subiecte, poreclit „Balzac al doilea” sau „cumpărătorul de iluzii”. Dezgustat de lume și în special de colegii ariviști și semidocți, Obrete se retrage din vârtejul evenimentelor („decât să mă las morfolit de porci-vidanjori, mai bine mă fac porcar”), bucurându-se de compania tânărului scriitor pe care încearcă să-l apropie cu mici povești inventate sau adevărate, „mirosind a pământ înecat și a pește putred”. Limbajul acestui porcar, pitoresc, cinic, ironic, pare
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
altminteri. Ianuarius îl vede că s-a înfierbântat. Consideră așadar că e mai prudent să tacă. — Da’ zi ceva, că de-asta ai gură, se impacientează Augustus. Dezorientat, secretarul își prinde între gingiile-i știrbe buza de jos și o morfolește preț de câteva secunde. Se decide într-un final: Unii procuratori, ca să-mi dea peste nas, refuză să-și verse încasările la mine, la patrimoniu... — Te-am rugat de atâtea ori să nu mai folosești acest ter men, îl întrerupe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Un demon l-a împins de la spate... Clatină cu mâhnire din cap. Iar a reușit să atragă atenția asupra deosebirilor dintre ei și el. Strânge un centiron, îndreaptă un balteus. Discu ția de adineaori îl hârâie însă în continuare. Își morfolește cuvintele în barbă. Acum e la modă ca fiecare religie să-și împopoțoneze zeul cu atributele celorlalți zei și să pretindă că toți sunt - de fapt - unul singur. EL, Unicul. Sau Unica, fiindcă nici femeile nu vor să rămână mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
negre care scârțiau când zburau. Ăștia erau cosași obișnuiți, doar că erau negri ca cenușa. Fără să fie conștient de asta, Nick se tot Întrebase În timp ce mergea ce-o fi cu ei de arată așa. Acum Însă, cum Îl privea morfolindu-i șoseta cu buzele despărțite-n patru, Își dădu seama că toți deveniseră așa de negri pentru că trăiau În ținutul ăsta ars. Își dădu seama că incendiile trebuie să se fi produs cu un an În urmă, Însă toți cosașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu mâinile tava și fu nevoit el să-i dea o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava și melonul. Filip luă farfurioara și începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tocmai o părăsise. De regulă oamenii îi mulțumeau, dar nu ca acum. Erau mulțumiri convenționale, din vârful buzelor, însoțite de un zâmbet absent, un rictus de complezență, în timp ce gândul le zbura la domnul S sau la doamna Z, iar Filip morfolea în întuneric parcă mereu aceeași felie de cozonac. De data asta însă, fusese altfel. Femeia îi mulțumise cu ochii ei frumoși, cu o privire și un zâmbet adresate anume lui, care-l făcură să coboare intimidat privirea. "De unde știa această
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu mâinile tava și fu nevoit el să-i dea o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava și melonul. Filip luă farfurioara și începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tocmai o părăsise. De regulă oamenii îi mulțumeau, dar nu ca acum. Erau mulțumiri convenționale, din vârful buzelor, însoțite de un zâmbet absent, un rictus de complezență, în timp ce gândul le zbura la domnul S sau la doamna Z, iar Filip morfolea în întuneric parcă mereu aceeași felie de cozonac. De data asta însă, fusese altfel. Femeia îi mulțumise cu ochii ei frumoși, cu o privire și un zâmbet adresate anume lui, care-l făcură să coboare intimidat privirea. "De unde știa această
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
punct de vedere profesional și n-avea rost să calc În străchini. Femeia vorbea Încet și parcă răgușit. Dar nu pentru ca era Încordată, ci pentru că așa era glasul ei. Cred că avea limba puțin cam scurtă. Îți lăsa impresia că morfolește o acadea, dar oricum, felul ei de a vorbi m-a făcut să mă simt mai puțin stingher. Afacerile mele păreau să prindă contur pe după draperia ce se ridica În acest vestibul slab luminat. Chiar În stînga se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În final... era pentru voi doi. Da, așa cred că stau lucrurile... Și dacă nu știu ce mijloace folosea, Într-adevăr n-are nici o importanță. — Dar despre ce afacere era vorba? — Șantaj. — Șantaj ? Vocea slabă și buzele țuguiate Îți lăsau impresia că morfolește un fruct foarte copt... pentru că pînă și șantajul se conserva În sirop dulce... GÎndindu-mă mai bine, și cuvîntul „șantaj” Îmi sugera tot un fruct mic dintr-un copac oarecare. — Ai de gînd să mă lași să-mi continui cercetările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sala obișnuită.“ M-am așezat În sala de așteptare foarte banală și foarte comună a doctorului Powell, răsfoind un număr vechi de doi ani din Redbook și rugându-mă În tăcere ca domnul supraponderal de lângă mine să nu-și mai morfolească guma. Am privit cu jind ușa pe care scria VIP și am fantazat În legătură cu paradisul dentar de pluș care se deschidea cu siguranță de partea cealaltă. M-am resemnat la ideea că voi fi Întotdeauna dintre cei care se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în care apărea un articol despre cele trei omoruri ale lui - detalii scabroase obținute dintr-o „sursă de încredere” de la morga din L.A. Danny cercetă cu privirea jumătate de pagină în timp ce își scotea insigna în fața paznicului cufundat în lectură, ce morfolea un trabuc. Cele două cazuri erau puse acum în conexiune pe hârtie - chiar dacă numai în tabloidul Tattler din L.A. -, iar asta implica posibilitatea apariției altor relatări tipărite, știri la radio sau televiziune, plus confesiuni false, indicii false și tone de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
placă propunerea mea, dar așa mi se părea corect. Aveam să fac socoteala cât plătise omul până atunci urmând s-o abordez mai târziu. — A, și m-am săturat să-l tot aud pe gură fleancă de dreapta, Samuel Sloane, morfolind pe Fox1 în fiecare seară. Tipul e un idiot - știu că i-am publicat cărțile, dar e un cretin. Îl urăsc. E o târfă publicitară umflată în pene, dezgustătoare și cretină. Fă-mi o listă de autori pentru o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
iar diabolica scară înapoi, spre dormitor. Scâncise, scheunase în fața ușii închise. Parfumata lui stăpână, însă, nici măcar nu crăpase ușa. Îi șuierase enervată să tacă și îi strecurase un biscuit pe sub ușă. Micuțul Bichon nu avea chef de biscuiți, dar îl morfoli o vreme, doar ca să-și facă de lucru. Exasperat, părăsi biscuitul și începu să coboare iar treptele scării. Pentru un cățel atât de mic, era un efort considerabil. Dacă nu băga de seamă, se putea rostogoli în jos, până la ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
eu. Aștept punctul unu. Așteptăm - dimpreună cu Moș Iacob aștept. Bătrânul se primblă cu mâinile la spate prin curtea noastră, pe dinaintea calidorului; cu țigara-n gură, cu un ochi zbârcit, de fumul cel pișcăcios. Se primblă, trage din țigară, o morfolește, Îi bodogănește, boscorodește pi-Mănenii-iștea; pi tal’arii care nu respectă legea... - Măi, ș’ dacă nu le-am spus de-o mie de ori... Spune ori nu spune ce le-a spus tâlharilor de Măneni de-o mie de ori, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
devenise inevitabilă. În acea zi, sala de audiențe este o arenă pașnică, cele cincisprezece persoane care se găsesc acolo se mulțumesc să se privească În tăcere. Malik Șah Însuși, de obicei atât de exuberant, discută pe șoptite cu cămărașul său, morfolindu-și, cum Îi stă În obicei, vârful mustății. Din când În când, le aruncă o privire celor doi adversari. Hasan stă În picioare, Într-un veșmânt negru mototolit, cu turban negru, cu barba mai scurtă decât de obicei, cu chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Lasă că nu e întîia oară că se fură ca-n codru pe aici. Numai în toamna asta au fost vreo cinci cazuri. De două ori au fost chiar la noi, lucruri mici, dar au fost. Iar tăcu și își morfoli singur gândurile și în sfârșit, ca și când ar fi descoperit ce căuta, declară sever: ― Răul trebuie curmat din rădăcină. O pildă la timp e mai eficace decât represiunea violentă, când boala s-a întins și s-a adâncit. Cosma Buruiană, înfricoșat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îl săgetau cu priviri disprețuitoare, iar Toader Strîmbu, văduv cu trei copii și fără un petic de pământ, izbucni în cele din urmă furios: ― Ce să facem, ce să facem? (Se spăimântă însă singur de revolta lui și urmă repede, morfolindu-și vorbele:) Dumnezeu știe ce să facem... De altfel, și Ignat Cercel a fost bătut, acum vreo patru ani, de plutonierul care fusese înaintea lui Boiangiu, tot pentru că s-ar fi furat niște lucruri de la curte, dar bătut așa de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Titu: ― Ia pe Eugenia la sfârșitul ședinței și așteptați-mă jos! Herdelea numai acuma descoperi pe Eugenia, care-i zâmbea prietenos. O salută cu o plecăciune reverențioasă. Ședința în sfârșit se deschise. Zgomotul continua în incintă în timp ce în jurul președintelui se morfoleau procese-verbale, sumare și alte lucruri pe care nu le asculta nimeni. O figură incoloră se pierdea pe banca ministerială. Apoi glasul expeditiv al președintelui anunță: ― Domnul raportor are cuvîntul! Un domn mustăcios și vânjos se urcă la tribună și citi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu vioiciunea ei obișnuită: ― Oamenii au înnebunit de tot și umblă după cai verzi pe pereți de o să rămână cu toții muritori de foame! Uite așa are să fie! ― Mai rău e că nu se alege nici așa, nici altfel! făcu Filip, morfolindu-și alene cuvintele. Ca să știm ce facem... ― Împotriva oamenilor nu ne putem pune, zise preotul strângând în palme ulcica cu lapte, ca să-și încălzească mâinile. Ce face toată lumea vom face și noi, că n-avem încotro... ― Apoi dacă lumea s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]