84 matches
-
în valoare datele de limbă prezentate în componenta descriptivă a capitolului. Capitolele al treilea (Deplasarea verbului și structura nucleului propozițional în româna modernă) și al patrulea (O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română) se concentrează asupra morfosintaxei sincronice și diacronice a verbului românesc și a structurii propoziției în limba română, iar capitolul al cincilea (Concluzii generale) strânge laolaltă atât rezultatele strict referitoare la tema propusă (ordinea constituenților), cât și alte rezultate derivate din carte, unele strict privitoare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în modelul Chomsky (2000, 2001) și Pesetsky și Torrego (2007): realizarea procedeului de deplasare prin intermediul operațiunii ACORD (în sens restrâns). 1. Introducere, obiective și structură Lucrările fundamentale ale lui J. Emonds (1978) și J.-Y. Pollock (1989) asupra diferențelor din morfosintaxa verbului în limbile romanice și germanice au deschis o nouă paradigmă de cercetare prin sublinerea faptului că verbul se poate deplasa în poziții diferite în nucleul propozițional în limbi / familii de limbi diferite. Diferența dintre poziția verbului în raport cu adverbul adesea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
rezultat va fi exploatat în analiza diacronică prezentată în capitolul al IV-lea. Un obiectiv implicit este determinarea limitelor domeniului flexionar verbal prin raportare la domeniile adiacente (CP și, respectiv, vP). O altă observație de importanță majoră pentru a înțelege morfosintaxa verbului în româna contemporană, cunoscută din lucrările tradiționale (Guțu Romalo 1962) și discutată din perspectivă generativă pentru prima dată de Dobrovie-Sorin (1994) (v. și Barbu 1999), privește stricta adiacență dintre elementele nucleului verbal (NEG - CL - V pentru structurile sintetice, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
română nu corespund cu datele din maghiară și neerlandeză analizate de Koopman și Szabolcsi (2000). În aceste limbi, nucleul verbal se organizează în "complexe verbale" care amalgamează centrele verbale (v. (21)) într-o manieră diferită de ceea ce se întâmplă în morfosintaxa verbului românesc (și romanic, de fapt): (21) Mutogatni fogja akarni a játékot a gyerekeknek arăta.INF AUX.VIITOR.3SG vrea.INF DEF jucăria.ACC DEF copii-la ' El/ea va vrea să arate jucăria copiilor' (maghiară, propoziție neutră; Koopman și Szabolcsi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Nul-o fi văzând de aici. b. Nevăzându-l de aici, s-a mutat mai încolo. La fel se întâmplă și în cazul infinitivului verbal fără a. Aplicând aceeași metodă, comparația două contexte diferite, observăm că aceeași formă are o morfosintaxă diferită. În structura formelor analitice, infinitivul scurt verbal se ridică la [Spec, TP] (146a) (eventual accesând [Spec, FINP] în inversiunea condițională, (146a')), tranzitând [Spec, ASPP], după cum arată încorporarea semiadverbului mai. În schimb, în structura configurației modale putea + infinitiv, infinitivul scurt
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
că o analiză sincronică cât mai exactă este una dintre etapele indispensabile înțelegerii schimbărilor diacronice. IV O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română În capitolul de față ne propunem să analizăm o serie de fenomene de morfosintaxă a verbului specifice limbii române vechi, considerate drept indicatori ai nivelului deplasării verbului în această fază a românei. În concordanță cu analiza prezentată în capitolul anterior, poziția verbului se examinează prin raportare la categoriile funcționale din proiecția verbală extinsă. Româna
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
L. D. 2006. Latin Word Order. Structured Meaning and Information. Oxford: Oxford University Press. Diesing, M. 1990. "Verb Movement and the Subject Position in Yiddish", Natural Language & Linguistic Theory 8, 1, 41-79. Dimitrescu, F. (ed.) 1978. Istoria limbii române: fonetică, morfosintaxă, lexic. București: Editura Didactică și Pedagogică. Dobrovie-Sorin, C. 1994. The Syntax of Romanian. Berlin: Mouton de Gruyter. Dobrovie-Sorin, C. 2001. "Head-to-Head Merge in Balkan Subjunctive and Locality", în: M. L. Rivero, A. Ralli(eds), Comparative Syntax of Balkan Languages. Oxford
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
v. §2.3 infra). 28 Adger și Svenonius (2011: 38) definesc trăsăturile (morfo)sintactice ca având formatul <Atribut, Valoare>. 29 La Kibort (2010), trăsăturile morfosintactice sunt perechi ordonate de tipul <Trăsătură, Valoare>. 30 Adoptăm așadar modelul propus în cursul de morfosintaxă realizat de Pană Dindelegan, Dragomirescu și Nedelcu (2010). 31 În engleză, cele două concepte reflectă termeni diferiți: acord (termen tradițional, înțeles larg) = engl. agreement; ACORD (înțeles restrâns) = engl. agree. 32 Roberts (2011: 200): "the most natural definition of c-command: [...] the
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
le determină; corectarea unor aspecte lexicale, precum pleonasmul, confuzia paronimica; exerciții de recunoaștere și de operare cu anumite relații semantice: sinonimie, antonimie, polisemie, omonimie; folosirea corectă a neologismelor. 2. Pentru profilurile la care se studiază limba română o oră săptămânal - Morfosintaxă. Părțile de vorbire flexibilă și neflexibile. Expresii și locuțiuni. Acordul gramatical. Regimul cazual al prepozițiilor. Utilizări stilistice ale diferitelor părți de vorbire. Funcții sintactice. - Raporturile de coordonare și de subordonare în propoziții și în fraze; mijloace de realizare. Topica și
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
apare. Stabilirea unei legături între genuri și formațiuni socio-discursive este unul din progresele recente în analiza discursului. Într-o situație dată de interacțiune (scrisă sau orală, jurnalistică sau literară etc.), limba impune enunțurilor propriile ei determinări microlingvistice (de la fonetică la morfosintaxă, trecînd prin nivelul lexical). La majoritatea textelor pe care le vom studia, va fi vorba de limba franceză, fără a neglija totuși variațiunile temporale: franceza lui La Bruyère, care amestecă uneori franceza cu latina, nu este și franceza lui Éluard
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
acte sau de comportamente" (Berendonner și Béguelin 1989: 115). Astfel sînt distinse două tipuri de relații între unitățile discursului: o sintaxă de recțiune în interiorul clauzulei și o sintaxă de presupoziție între clauzulele care alcătuiesc o perioadă. Atunci cînd vorbesc despre "morfosintaxă" și "pragma-sintaxă" pentru a desemna cele două tipuri combinatorii distincte, ei fac din clauzulă, în același timp, unitatea maximală a sintaxei de recțiune și unitatea minimală a sintaxei de presupoziție. Ei propun descompunerea unui enunț ca: Cu toate că ați ștrumpfit-o, sînteți
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
enunțare întotdeauna unice, și convertirea "limbii", ca rețea de reguli aflată la dispoziția oricărui locutor, în "enunțarea" ce poate fi operată de orice subiect. Așadar "limba" nu trebuie concepută doar ca un lexic asociat unor reguli de fonetică și de morfosintaxă, ci și ca un sistem care le permite locutorilor să producă enunțuri singulare. În enunțul atribuit lui Ludovic al XIV-lea, "Statul sunt eu", observăm de îndată două mărci (printre altele) ale însușirii limbii de către enunțător: tematizarea și eu-ul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vid, suprimarea, implicitul, subînțelesul, zeugma, punerea în factor, nespusul, nemarcatul, marca zero etc. Au fost identificate și descrise diferite forme sintactice ale elipsei: elipsa lexicală, gapping (= omisiune n.n.), sluicing (= scurgere n.n.), island (= insulă n.n.) etc. (...) Mizele elipsei sunt multiple: în morfosintaxă: nu există oare scheme frastice care s-ar afla la baza acestor efecte de elipsă, lăsând să se perceapă un loc vid sau o suprimare care nu se conformează structurii așteptate, modelului canonic?; în lingvistica enunțului și pragmatică se constată
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
să le pună și cu interesul pe care îl suscită noțiunea de elipsă". Organizatorii îndemnau lingviștii să se înscrie la colocviu cu cercetări teoretice, descriptive sau tipologice, în sincronie, diacronie sau pancronie, privind "elipsa în diferite subdomenii ale lingvisticii: fonologie, morfosintaxă, relația structură formală / structură informațională / structură pragmatică, semantică, lexicologie, structură textuală", dar și "în retorică și în istoria ideilor lingvistice". Având în vedere aceste multiple exigențe, suntem tentați să ne îndoim că lingviștii participanți la colocviul respectiv au reușit să
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
funcțiilor și procedeelor specifice de la nivelul sistemului"136. Consecințele acestei înțelegeri configurează, după părerea Emmei Tămâianu, tot atîtea aspecte sub care se manifestă diferența fundamentală dintre tipologia integrală a limbilor și tipologiile de procedee lingvistice: (1) Tipologia integrală nu privește "morfosintaxă" în sens restrâns (forme și construcții care apar ca atare într-o limbă), ci funcțiile semantice corespunzătoare acestora, mai exact tipurile și categoriile de funcții, ca "unități funcționale mai înalte și mai cuprinzătoare", "principiile funcționale ale structurării semantice în fiecare
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
unități funcționale mai înalte și mai cuprinzătoare", "principiile funcționale ale structurării semantice în fiecare limbă". (2) Tipologia integrală urmărește așadar să descopere conexiuni funcționale cuprinzătoare ("weitgreifende funktionale Zusammenhänge"), care motivează structuri și funcții din mai multe zone ale limbii - de la morfosintaxă si pana la vocabular sau chiar fonologie. Un exemplu în acest sens îl constituie principiul tipologic identificat de Coșeriu în limbile romanice (determinări interne pentru funcții interne și determinări externe pentru funcții externe). (3) Tipologia integrală se situează la palierul
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
pidginurile s-au creolizat, devenind limbi cu o structură mai complexă sub aspect lexical și gramatical, utilizate în cele mai diverse situații de comunicare curentă. Vocabularul de bază al creolelor este împrumutat din limbile europene din care derivă, iar în morfosintaxă structurilor sintetice li se preferă cele analitice. Creolele sînt vorbite în America (de Nord, Centrala și de Sud), Africa, Asia (de Sud și de Sud-Est), precum și în Insulele din Oceanul Indian"217. Ioana Vintilă-Rădulescu reia toate problemele controversate legate de limbile
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
100 Slavic Basic Roots: Once Again on Slavic ѕъto and the Slavic Ethnogenesis, în "Romanoslavica", 40, 2004, pp. 67-86. Paliga, Sorin, Mitologia slavilor, Editura Meteor, București, 2006. Pleter, Tiberiu; Lambru, Ruxandra, Elemente de gramatică a limbii slave vechi, vol. I. Morfosintaxă numelui; vol. ÎI. Morfosintaxă verbului și a părților de vorbire neflexibile, Editura Universității București, București, 2008 și 2011. Sussex, Roland; Cubberley, Paul, The Slavic Languages, Cambridge University Press, Cambridge-New York, 2006. Tomici, Mile, Limba sarba contemporană [Curs, Universitatea "Ovidius"], Constantă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Once Again on Slavic ѕъto and the Slavic Ethnogenesis, în "Romanoslavica", 40, 2004, pp. 67-86. Paliga, Sorin, Mitologia slavilor, Editura Meteor, București, 2006. Pleter, Tiberiu; Lambru, Ruxandra, Elemente de gramatică a limbii slave vechi, vol. I. Morfosintaxă numelui; vol. ÎI. Morfosintaxă verbului și a părților de vorbire neflexibile, Editura Universității București, București, 2008 și 2011. Sussex, Roland; Cubberley, Paul, The Slavic Languages, Cambridge University Press, Cambridge-New York, 2006. Tomici, Mile, Limba sarba contemporană [Curs, Universitatea "Ovidius"], Constantă, 1998. Vinokur, G.O.
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
78, ~ de timp 78, ~ gramatical 89, ~ lexical 89, ~ liber 58 morfologie 20, 59, 64, 85, 101, 153, 154, 158, 159, 160, 191, 192, 195, 205, 243, ~ comparată 166, ~a cuvîntului 204, ~a grupului nominal 213, ~ a verbului 118, 201, 248, morfosintaxă 75, 114, 166 morfologic 54, 58, 77, 91, 95, 117, 139, 141, 184, 194, 195, 255, 288, 356, afix ~ 58, alternanta ~a 141, caz ~ 204, clasificare ~a 20, 50, 52, 57, 58, 88, 91, 101, 130, criteriu ~ 88, marca ~ 204
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
din punct de vedere sintactic; construirea unui monolog sau a unui dialog; descrierea unor obiecte, a unor tablouri din natură, a unor fenomene; construirea unor narațiuni simple; utilizarea expresivă a limbii; - - realizarea expresivității cu ajutorul semnelor de punctuație; aplicarea cunoștințelor de morfosintaxă în exprimarea scrisă corectă;) Competențe specifice la nivelul sintactic - alcătuirea unor propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatical, folosind correct semnele ortografice și de punctuație; - propoziții simple și dezvoltate; propoziție principală și prepoziție secundară; fraza formată din propoziții
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
și prin subordonare; - dezvoltarea unei propoziții simple; - relații și funcții sintactice; - propoziția principală și propoziția secundară; fraza; - înlănțuirea corectă a frazelor în textul redactat, utilizând corect semnele ortografice și de punctuație; - utilizarea în redactarea unui text propriu a cunoștințelor de morfosintaxă, folosind adecvat semnele ortografice și de punctuație; elemente de relație în frază (conjuncțiile simple și compuse); coordonarea (copulativă și prin juxtapunere) și subordonarea; - părți de propoziție: predicatul (verbal și nominal), subiectul (exprimat și neexprimat); acordul predicatului cu subiectul în persoană
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
ACADEMICA 266 Seria Știin]ele Limbajului Simina-Maria TERIAN este lector la Facultatea de Litere a Universității "Lucian Blaga" din Sibiu. Domeniile sale de interes acoperă morfosintaxa limbii române, gramatica textului, lingvistica integrală și cea cognitivă. Șia obținut doctoratul în filologie la Universitatea "BabeșBolyai" din Cluj-Napoca (2011). Este autoarea volumelor Elemente de gramatică a textului: Teorie și analiză (2004) și Schițele lui I.L. Caragiale. Prototip textual și
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și cartea lui Constantin Negreanu 159, colaborator regulat al prestigioasei reviste Proverbium, ale cărui contribuții au primit aprecieri favorabile din partea lui Wolfgang Mieder (unul dintre cele mai semnificative nume din cercetarea paremiologică actuală). Format la Timișoara, Negreanu a analizat amănunțit morfosintaxa proverbelor românești, dar, în același timp, s-a arătat interesat și de dimensiunea lor semantică (și, nu mai puțin, culturală) - demers care, din păcate, nu a fost dus până la capăt, ca urmare a indistincției, caracteristice majorității paremiologilor, între dimensiunea obiectuală
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ACADEMICA 264 Seria Știin]ele Limbajului Monica BORȘ este lector dr. la Departamentul de Studii Romanice al Facultății de Litere și Arte, din cadrul Universității "Lucian Blaga" din Sibiu. Predă cursuri de fonetică, morfosintaxă, lexicologie, semantică și limba română pentru străini. A mai publicat: Limba română contemporană (2010), Probleme de morfosintaxă a limbii române (2001; în colaborare), precum și articole în reviste de specialitate. Monica Borș, Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade (c) 2015
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]