183 matches
-
trebui restricționate. Îndreptându-și spinarea, Întinse niște dosare. Gestul păru să-l intimideze pe Röser. Întinzându-se după mâna bărbatului, ca și când ar fi vrut să-i domolească entuziasmul, Îl Întoarse cu spatele la mine - și discuția se Întoarse la nivelul precedent de mormăit. Trecu un minut, apoi vizitatorul, pentru a nu fi subminat Într-o zi glorioasă ca aceasta, anunță: — Atunci, asta a fost. Te contactez imediat ce mi se confirmă rezultatele. Vom triumfa În curând! După ce ușa se Închise după el, am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
timpul, tot timpul... De ce? Ba, cîțiva ani după naștere a făcut și tratament... Ce s-a întîmplat, în fond, atunci?" Scoate agenda, caută, formează prefixul orașului Iași, urmat de numărul unui telefon. Alo, tovarășul procuror-șef Cîmpeanu? întreabă cînd aude mormăitul unui bărbat trezit din somn. Ați lucrat acum douăzeci de ani la uzina mecanică, la...?... Lua-te-ar Dracu'! țipă Cîmpeanu -, sau mai bine te lua atunci, cînd te-a sfîșiat cîinele, că sănătos n-ai rămas, văd. Lasă, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o voce aspră Îi răspunse pe un ton ce părea să-i conteste dreptul de a folosi rețeaua telefonică. — Aici Mamele libere. Cine-i la aparat? — Aș dori să vorbesc cu domnișoara Hilfe. — Cine Întreabă? — Un prieten al ei. Un mormăit dezaprobator răzbătu pe fir, pînă la urechea lui. Dați-mi, vă rog, legătura, stărui Rowe, și În clipa următoare auzi un glas pe care dac-ar fi Închis ochii pentru a nu mai vedea cabina telefonică și ruinele din Holborn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu mai era În stare să citească ori să se concentreze și era atât de copleșit de pre siunea aceea, Încât se simțea nevoit să se retragă În camera lui. Acolo, În pat, cu perna pe față, tot mai auzea mormăitul surd al lui Karl. De parcă ar fi fost vinovată prin asociere, În curând și muzica pe care o asculta Karl Începuse să-l enerveze. N-avea nici un fel de importanță ce se cânta. Când Îl vedea pe Karl Îndreptându se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prin somn ești atît de egoist și avar, atunci te las în plata Domnului. Sperînd, totuși, la un pic de normalitate, femeia se apleacă, îl sărută pe fruntea lipicioasă și face o ultimă încercare. Plec acasă. Prea ești egoist. Un mormăit neinteligibil îi dă de înțeles că demersul ei este prostesc. Ajunsă acasă, Claudia se simte bine în patul ei și cum tot nu putea adormi, călătorește printr-o lume imaginară și comentează: Sînt casieriță, corectă, respectată, cu un salariu bunicel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Da’ undi l-o pus necuratu’ sî cânti „Trăiascî Regili”. Dupî o vremi, o vinit niști perdi varî, caaa... aista, cu mașâna șî l-o luat. ȘÎ bun dus o fost... În jur s-a auzit râs sănătos, dar și mormăitul ca de urs al securistului: ― Lasă, că ies eu de aici... Spre amiază, doctorul Pas, Însoțit de doctorul Gruia, care a făcut parte din echipa operatorie când securistul s-a accidentat, au intrat În salon. Sora șefă a adus o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ar fi apucat durerea de măsele. Ridica apoi mâna dreaptă în aer, după care începeau și negresele să mormăie, de parcă ar fi vrut să-l imite pe domn. Brusc, domnul se supăra, făcea o mișcare ciudată, cu aceeași mână, și mormăiturile încetau. Mormăia apoi el singur, înceta, relua mormăitul, după care întreba scurt: "Înțeles?" Nu răspundea nimeni. Când, într-un târziu, începeau să cânte ceva despre o înălțare la cer, unele negrese erau asediate de tuse, pe altele le apuca strănutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mâna dreaptă în aer, după care începeau și negresele să mormăie, de parcă ar fi vrut să-l imite pe domn. Brusc, domnul se supăra, făcea o mișcare ciudată, cu aceeași mână, și mormăiturile încetau. Mormăia apoi el singur, înceta, relua mormăitul, după care întreba scurt: "Înțeles?" Nu răspundea nimeni. Când, într-un târziu, începeau să cânte ceva despre o înălțare la cer, unele negrese erau asediate de tuse, pe altele le apuca strănutul, moment în care domnul în negru zicea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe bancheta din spate?! Totuși, de dragul doctorului, cartierul turcilor a vuit după predică, pînă noaptea tîrziu. Nu amenințător, ca după o răpire obișnuită, nici bucuros ca după o căsătorie între doi credincioși ai lui Allah. Era ca un fel de mormăit, cum nu se mai auzise pînă atunci, fiindcă altfel ce puteai spune cînd tatăl fetei răpite se cinstea cu tatăl răpitorului și ceasornicarul, creștin, neînvățat cu băutura, striga La Illah Il Ala! de se auzea prin pereții casei sale? Tefik
Răpirea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7585_a_8910]
-
dai uitării ori să ironizezi presentimentul sfîrșitului". La fel grupul doamnelor americane: "aceeași nevoie imperioasă, vitală, de a aparține unei colectivități plăcute, întemeiată pe o preocupare comună și pasionantă." Romanul Ultimele iubiri se încheie în mod abrupt și inspirat, prin "mormăitul" aprobator al lui Radu interpelat telefonic de gureșa Marieta, convențională și fățarnică, în timp ce el eșuase pe patul său de spital lovit de comoția cerebrală. Un roman complex al importantului prozator Virgil Duda.
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
respir. S-a aplecat și m-a sărutat, iar eu i-am simțit barba gri înțepându-mi pielea. - Trenul va sosi în curând, a spus tata. Apoi a scos câteva bancnote din buzunar, dar Mircea le-a refuzat cu un mormăit ofensat. - Nu aștepta cu noi, prietene. Întoarce-te în patul tău. Îmi amintesc că Mircea nu voia să ne lase. Numai nerăbdarea calului, care iar necheza și pocnea din copite, l-a convins să plece. M-a mai îmbrățișat o dată
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
senatorul Robert F. Kennedy a vorbit în 1968, cu câteva zile înainte de a fi împușcat. Primul cuvânt ieșit în acea seară din gura lui Van Morrison, dacă a fost un cuvânt, și nu doar un sunet, ceva între țipăt și mormăit, a fost, credeți-mă, la fel de grandios precum tot ce se întâmplase vreodată pe acea scenă." Asemeni lui Van Morrison, prin acest prim „sunet", Greil Marcus a stabilit tonul cărții: puternic, analitic, informat, divagant, mustind de trimiteri într-o multitudine de
Van the Man (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6012_a_7337]
-
era ora patru. În fundul sălii Yakov Blotnik, îngrijitorul în vîrstă de șaptezeci și unu de ani, lustruia agale fereastra de mari dimensiuni, murmurînd în barbă și neavînd habar dacă era ora patru sau șase, luni sau miercuri. Pentru majoritatea elevilor mormăitul lui Yakov Blotnik, împreună cu barba lui cafenie și cîrlionțată, nasul încovoiat și cele două pisici negre care i se țineau pe urme, făceau din el un lucru de mirare, un străin, o relicvă, față de care se arătau cînd cuprinși de
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
și cîrlionțată, nasul încovoiat și cele două pisici negre care i se țineau pe urme, făceau din el un lucru de mirare, un străin, o relicvă, față de care se arătau cînd cuprinși de teamă, cînd lipsiți de respect. Lui Ozzie mormăitul acela îi păruse mereu o rugăciune monotonă și ciudată. Ciudățenia i se trăgea de la faptul că bătrînul Blotnik murmura egal și fără încetare de atîția ani, încît Ozzie îl bănuia că reținuse pe dinafară rugăciunile și uitase totul despre Dumnezeu
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
citea acolo, după care începu iar să citească în ritm de melc. Atunci veni perdaful. Prin urmare, cînd sosi din nou vremea discuțiilor libere, nici unul dintre elevi nu se simțea prea în largul lui. Invitația rabinului primi drept răspuns doar mormăitul bătrînului Blotnik cel firav. - Chiar nimic-nimic nu vreți să discutăm ? întrebă iar rabinul Binder, consultîndu-și ceasul. Nici o întrebare, nici un comentariu ? Din rîndul al treilea se auzi un bombănit mărunt. Rabinul îi ceru lui Ozzie să se ridice în picioare și
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
Stamatu și I. Cușa", pentru ca, acum, să fie invocat spiritul critic al cititorului: Îți spun aceste vorbe - scrie în loc de precuvîntare, Paul Miron -, ca să-ți cîștig indulgența și să te rog, prietene, să mă tragi de mînecă, dacă exagerez lungimea iepurelui, mormăitul ursului sau frumusețea domnișoarei de la poștă"), memoriile și corespondența lui Paul Miron din Măsura urmelor (Editura Marineasa, 2000) se structurează în jurul unor teme majore care au născut nu puține pasiuni și controverse în societatea românească a ultimului deceniu și de
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
reproșezi lui Cuza stilul său personal, faptul că nu vorbește ca un conducător, nu se poartă ca un conducător, nu se îmbracă - nici măcar atât - ca un conducător? - Știi de fapt ce-i reproșez? Din partea cealaltă a mesei se aude un mormăit: - Nu trebuie să-ți bați mult capul pentru a-i găsi defecte! - Îi reproșez totuși ceva ce nu ține de slăbiciunile lui, ci de ale mele: felul în care îmi pune la încercare imaginația. " (pag. 261) Nu întâmplător am ales
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
relaxarea lui în fața televizorului. Ce să spun, asta este relaxare să vezi cum se bat, se fură și se împușcă ăia pe toate canalele de știri. Relaxare este cănd te joci. Bine, bine, am înțeles, aștept, am îngânat eu un mormăit adecvat. Cu mintea la desene și la știrile Lui uitasem să îi raspund. Ce greu mai trece și vremea asta și sportul și câte reclame mai bagă. La mine la desene parcă nu sunt așa de multe reclame. Sau poate
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
voiam să-mi cer scuze. Privirea s-a fixat pe ”victima mea”, cum din tot salonul tocmai pe ea să o strivesc sub pantoful meu ? Cuvintele mi s-au oprit în gât, nu am putut scoate decât un fel de mormăit, eram blocat, vedeam totul prăbușindu-se, fluturii zburau mai vârtos și mai bezmetic, mă lua cu leșin de la lingurică, eram de nerecunoscut. Cu un ultim efort am reușit, să îngân o scuză. Fata roșie la față, poate de la căldura din
IUBIREA PENTRU...II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383903_a_385232]
-
un scrâșnet permanent. Când, în cele din urmă, se hotărâse să iasă din casă, răceala lui Gheorghe se întinse ca o molimă asupra întregii familii și, cu atât mai mult, asupra sătenilor. Devenind suspicios, nu vorbea cu nimeni, doar răspundea mormăit la o „Zi bună, Gheorghe!”, urare adresată de câte un vecin, grăbindu-se să-și caute de treburi. Cei ai casei se obișnuiseră și, deși îi apăsa această însingurare a lui, încercau să-l înțeleagă. Lucra la câmp de dimineața
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
nu mă prindă lupul! - Ce lup, moșule?! A râs creanga, plesnindu-l pe căciulă. În spatele tău aleargă o matahală de urs! - Aoleu! A țipat moșul, luând-o la sănătoasa. În acel moment, de sub bănci s-a auzit altă pâlnie, cu mormăituri: Mor, moor, mooor, moooor! Iar râsete în clasă. De data asta, coana preoteasă a tresărit și s-a uitat speriată în direcția din care venea mormăitul. Mormăit care nu mai contenea. Și cu cât mormăiala se întețea, cu atât mai
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
-o la sănătoasa. În acel moment, de sub bănci s-a auzit altă pâlnie, cu mormăituri: Mor, moor, mooor, moooor! Iar râsete în clasă. De data asta, coana preoteasă a tresărit și s-a uitat speriată în direcția din care venea mormăitul. Mormăit care nu mai contenea. Și cu cât mormăiala se întețea, cu atât mai mult se agita. Dică, pe post de moș fricos: - Văleu, aoleu, mă mănâncă ursul!....Mă sfârtecă!...Mă sfâșie!...Aaau! Mă face bucățele! Tot o ținea într-
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
spre a-i respinge potrivit unor criterii misterioase. Păreau să fie la ordinele unui arbaletier echipat cu o armură impunătoare, masiv precum un clopot de catedrală. Mișelul acela era autoritatea supremă, șezând pe un butoi și judecând prin câte un mormăit sau prin câte un gest vag al mâinii, iar uneori pur și simplu ridicând din sprâncene. Presat de mulțimea care Îl Înconjura, Dante avu timp să Îl studieze. Postulanții care veneau dinspre partea stângă erau privilegiați În mod sistematic față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
al localului. Alt personaj Kir Haciaturian n-are. Din când în când văzând că țigăncușă întârzie prea mult pe la vreo masă, stăpânul se oprește din plimbare, își răsucește cu greutate capul specific rasei sale și aruncă pe sub potcoava mustății un mormăit amenințător, dar tandru: „Cosette!...” Țigăncușa îi surâde, apoi, încărcată de farfurii, talgere, căni, cuțite, hangere, fuste, bluze, mărgele, brățări, cercei, iese spre bucătărie pe lângă masa noastră, a povestitorilor, foșnind și lăsând în urmă un parfum de o tristețe iremediabilă. Mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doar iubirea putea topi gheața din inimi și de peste tot. În toiul rumorilor apăru un om mascat, care se sprijinea grațios de coada lucioasă a pianului. Era lung și musculos, fața - deși mascată - dezvăluia profilul său de vultur, vocea amintea mormăitul unui urs. Costumul lui de carnaval era ca o piele verde, croșetată din lână, din cap și până în picioare, lăsând vederii liniile și curburile trupului său viril. Ducea, cu grația unei fete, un coș plin de sticle și sticluțe. - Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]