85 matches
-
Își reluă respirația Îngreunată, frecându-și grumazul pe care rămăseseră pe deplin vizibile urmele degetelor. Își dădu drumul greoi pe unul din micile tronuri din Încăpere, nespus de palid. După o clipă, poetul șezu și el În fața sa. — Căiește-te... mortifică-ți cruzimea dinaintea umilei noastre măreții, și vei redeveni fiul nostru... murmură cardinalul. Orice urmă a ipocritei sale sacralități se făcuse nevăzută. Acum apărea drept ceea ce era pe dinăuntru: un politician angajat Într-un duel cu un adversar neînduplecat. Pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu cei pe care i-ai batjocorit? Pentru că nici cea mai pricepută minte nu poate găsi vreuna... Oribilitatea neîmplinirii înșfacă sufletele celor mulți, printre care și al meu, târându-le în zonele întunecate ale acestor câmpii astrale în care plutesc, mortificându-le, ucigându-le, dând astfel un sens senzației cumplite de frică pe care o aduce presimțirea morții. Vaiere sfâșietoare spintecă aceste tărâmuri colosale, al căror judecător este atât de mare, încât îi poate fi simțită prezența pretutindeni, în orice clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și vasul Erlenmayer. Împrejurimile plăcute ale Vienei se înfig în Anna ca un sfredel incandescent, întâlnind nici un perete care să opună rezistență și străpungând apoi fortificațiile dindărăt ale Annei. Anna nu mai are ce să ucidă și începe să se mortifice pe ea însăși, ceea ce este adesea un proces lung și chinuitor. Ar prefera să ucidă alte ființe, dar încă nu‑i anotimpul potrivit. Rainer spune iarăși că nu, el n‑o face, și la urma urmei Sophie a uitat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sunt cel mai demodat poet. Ceva mai mult, un rătăcit, un intrus în ușoara și înaripata gintă. O ambiție neroadă, de adolescent vanitos, m-a determinat să mă pregătesc îndelung (1914-1930) pentru a-i dovedi lui Vianu (tîlharul care mă mortificase, râzând de primele mele jocuri de acest fel), că pot la rigoare simula poezia în așa măsură încît... mărturisesc că în primele mele socoteli nu intră un atât de semeț triumf!... să scrie o carte despre mine! Cariera mea poetică
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
imposibil de locuit. De o parte conglomeratul primitiv al poeziei argheziene; de alta, vacuitatea, planitudinea vântului lovinescian care-l îmbăiază. Aceasta ne face o Spanie seacă, și trebuie multă credință și nebunie de hidalgo s-o explorezi fără să te mortifici sau înăbuși. Dar singura Spanie de care d-l E. Lovinescu poate să amintească, nu e deloc pătrata patrie a lui Gongora, ci o Spanie mult mai indigenă și mai omenească: Spania lui Don José, plutonierul, de sub comanda d-lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Poeziile Dorinei Stoica nu au înțeles dogmatic sau excesiv moralizator, ci mai degrabă didactic, spre pildă și învățătură, desprinsă din aceste experiențe mistice, cu miez, izvorâte din viața reală a comunităților de creștini de odinioară, a celor care s-au mortificat, au postit, s-au jertfit, s-au izolat și au pătimit în starea lor de viață, fie în mănăstiri, în peșteri, în pustiu, în închisori, în viața de obște, netezindu-și drumul spre mântuire, atât loruși cât și semenilor lor
POEZII DE PUS LA ICOANĂ DORINA STOICA, IZVORUL ÎNDEPĂRTAT, (POEZIE ORTODOXĂ), Editura Pim, IAŞI, 2009 DE CEZARINA ADAMESCU de DORINA STOICA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371538_a_372867]
-
și „anvergură”, stimulul inițial. În liceu, fiindcă tânărul Tudor Vianu, „mai aparent genial”, compune și traduce poeme, B. încearcă să-l imite și se gândește să înceapă traducând din Baudelaire. Efectul nu e, din nefericire, cel scontat, dimpotrivă, Vianu îl „mortifică” prin ironii; și atunci novicele se va încăpățâna să-i demonstreze că poate „la rigoare simula poezia” atât de bine, încât să-l oblige pe ironicul prieten să scrie o carte despre el. Astfel că, peste ani, pe deplin consacrat
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
de] cordeaua de matasă! Dac' ar exista, ne-ar întinde o propunere și nu ne-am zugruma. Dar nu există, nu există pentru că ne lasă să ne zbatem și nu ne taie funia. Cam aceasta este argumentarea "Pseudo-Romînului" de alaltăieri, mortificat de rezerva absolută pe care și-a impus-o partidul conservator în cestiunile esterioare față c-un guvern în care n-are nici o încredere. Dar oare cel ce nu face ceea ce faceți d-voastră nu există? Oare e un cuvânt
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
una singură), un mister (și unul singur) de propus, dar și că se putea face casă bună cu un trup, așa cum o demonstrează Domnul nostru Iisus Hristos. Multe erezii creștine au rezistat gîndirii combinației, așa cum e montanismul, acest ascetism care mortifică trupul pentru a lăsa loc darurilor miraculoase ale spiritului. Monoteismul este un intelectualism, și ca atare, un antiumanism virtual. Există ceva în el care nu tolerează decît perfecțiunea. Împinge la dezumanizare. Ceva ce îl înfățișează drept sec, colțuros, viril. Terorizant
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în anul 371, pe pustnicii egipteni 191] tot de tânără - la 22 de ani - a rămas văduvă și cuvioasa Paula [mamă a patru fete și un băiat], ai cărei, pași s-au îndreptat, într-o viață în care și-a mortificat trupul, spre monahii solitari din Siria, Palestina, Cipru, și Egipt 192; în anii persecuțiilor declanșate de împăratul Traian și-a găsit sfârșitul [de martiră] și Simforosa, mamă a șapte copii, care fusese măritată cu Zodic, martirizat și el193; Sabina, o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în deșerturi din Orient. Cu îngăduința episcopului Leontius din Fréjus, s-a așezat, în cele din urmă, în insula Lérins. Era o practică răspândită. Insulițele Mediteranei Occidentale găzduiau mulți asemenea asceți creștini; în Capraria, Gorgona, Palmaria, Galinaria și Hyare își mortificau trupurile prin asceză severă, recitând psalmi, meditând la textele sacre numeroși creștini care aspirau la soteriologie prin imitatio Christi. Era o experiență totală, o peak experience mistică, profundă. La Lérins se crease deja o ceată, o „sectă” de cenobiți 10
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
par a fi marcați de victoria definitivă a Adevărului Cercetat asupra Adevărului Revelat. Evul Mediu debutase cu domnia absolută a celui din urmă. „Știința păgână” a elinilor fusese repudiată de creștinism cu brutalitate. Vreme de un mileniu, cultura europeană a mortificat pe Epistemè și a glorificat pe Pistis. Cele două dimensiuni ale spiritului „funcționau” total diferit, urmând principii opuse. Aflarea Adevărului Revelat urma o regulă simplă și comodă: „Crede și nu cerceta!”. În schimb, aflarea Adevărului Cercetat reclama principiul dificil și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rozicruciană. Atât catolicii, cât și francmasonii nu puteau considera această mărturisire decât ca un gest periculos și simbolic, din seria gesturilor simbolice ale „invizibililor”. Putem deduce cu ușurință că fie unii, fie alții au decis să-l pedepsească pe Comenius mortificându-i opera pansophică, ce li se va fi părând extrem de periculoasă pentru planurile lor de „conservare a lumii” (catolicii) sau de „reformare a Europei” (francmasonii). 22. Într-o Vita ab ipso conscripta (publicată la Winterhur în 1799), J.V. Andreae și-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un cuvânt, judecata, atât în sens moral, cât și logic”. Pentru Lagache, scopul operațiunilor de degajare este conștientizarea posibilităților de care dispune subiectul, faptul de a le „trăi, măcar pe canapeaua psihanalistului”, în loc de a „nu le trăi”, de a le „mortifica”. O contribuție importantă a lui Lagache privește descrierea elementelor caracteristice degajării: 1) recunoașterea, considerată esențială, de către subiect a dorințelor și apărărilor sale fantasmatice; 2) rolul important pe care-l îndeplinește conștiința - sau, în termeni psihanalitici, „eul conștient” -, rol care, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sau de vreun alt lichid, și și-a ținut pariul până la capăt, dar la sfârșit s-a prăbușit”. Autoportretul lui James Joyce detaliază regimul ascetic pe care și-l impun unii adolescenți (în Blos, 1962/ 1967). Joyce reușise să-și mortifice toate cele cinci simțuri: vederea, ținându-și ochii în jos și abținându-se să întâlnească privirea vreunei femei; auzul, neevitând nici un zgomot neplăcut; simțul olfactiv, silindu-se să inspire mirosuri fetide; gustul, impunându-și frugalitatea. El își mortifica până și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să-și mortifice toate cele cinci simțuri: vederea, ținându-și ochii în jos și abținându-se să întâlnească privirea vreunei femei; auzul, neevitând nici un zgomot neplăcut; simțul olfactiv, silindu-se să inspire mirosuri fetide; gustul, impunându-și frugalitatea. El își mortifica până și simțul tactil, căutând poziții inconfortabile și neluptând nici împotriva mâncărimilor, nici împotriva durerii. Contrar altor mecanisme de apărare, ascetismul adolescentului nu este deloc prezent în tehnicile proiective. Totuși, Andronikof-Sanglade (1993) a asociat acestui mecanism răspunsul „Abstracțiune” din testul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
din presa țărănistă și legionară. Iată că și comuniștii au făcut-o. Probabil cei care azi își scriu memoriile sau își îngrijesc afacerile de prosperi capitaliști... Timpi morți, așteptând colecțiile de ziare solicitate. Lenea din Bibliotecă pogoară și în gând, mortifică așteptarea. O plasă de păianjen te-nvăluie, transformând enervarea incipientă în sentiment al zădărniciei, al neputinței. Mai cumplit decât supunerea față de destin e sentimentul acesta vâscos că timpul tău, clipele tale se duc aiurea din lenea unor slujbași, mânuitori sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
apariția subită a lui Fumero În relatarea părintelui Fernando Ramos mă Înghețase, Însă efectul asupra lui Fermín fusese fulgerător. Pălise și mîinile Îi tremurau. Mi-a scăzut tensiunea, improviză Fermín cu un firicel de voce. Uneori, clima asta catalană ne mortifică pe noi, cei din sud. — Pot să vă ofer un pahar cu apă? Întrebă preotul, consternat. — Dacă luminăția voastră nu vedeți nici un inconvenient... Și poate și o ciocolățică, pentru treaba cu glucoza... Sacerdotul Îi turnă un pahar cu apă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ia în brațe, îl ridică cu greutate de la pământ și încearcă să-l aline și să-l ogoiască: Taci, Iulică! Așa-i viața! Taci, tăticule! Taci, taci... Nu poți ucide sentimentele, cu băutură. Asta-i! Le poți atenua, le poți mortifica, sub scoarță, numai temporar, zice Dănuț. Știi ce spunea Evtușenko, Frate? Că votca este moartea cotidiană a memoriei. Parțial, doar parțial, avea dreptate! E teribil, când nu-ți poți aminti ce-ai făcut cu viața ta! Până la urmă, crede-mă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Lege, ci pe aceea care [vine] din credința în Cristos» (Fil 3,8-9). Primul pas al acestei transformări de credință pare să fie acela al adoptării unei viziuni de progres, de peregrinare, a unui deja și nu încă, care nu mortifică, ci stimulează și vivifică. Această viziune ne obligă să nu ne fie frică de schimbările interne și externe ale vieții și să nu ne lăsăm afectați de noutate, ci să recunoaștem în ele semnele necesare pentru a ne putea continua
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
De altfel, spune prostii, bătând în struna babelor pioase. O să-ți facă figura tocmai ție? Toți sunt entuziasmați, nu ne lăsăm până nu terminăm. Sfidăm viitorul. Nici să nu te mai aud cu povestea asta, că mă superi! . Pomponescu râmase mortificat de ineficiența loviturii sale, așteptând un prilej de a o reînnoi. A se descoperi intervenind practic prin reclamații în Consiliul de Miniștri nu era stilul său. Își exprimase o simplă opinie critică, nu înțelegea să fie pe față persecutor. Ura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lăsa să fie sfâșiați de bestii sălbatice, după cum voia sus-amintita lege, ci a constrâns fetele să reprezinte în circ mitul nemilos și lipsit de pudoare a Danaidei și Dircei, prin care își satisfăcea spiritul său bizar și sufletul său nemilos, mortificând astfel sentimentele religioase ale victimelor și batjocorind învățătura lor morală. În sadismul său sfâșia sufletul ucenicilor lui Cristos, tot așa cum și fiarele sfâșiau mai apoi trupul lor. Despre reprezentarea acestor mituri ne vorbește cu multă claritate papa Clement Romanul (92-99
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și Tristan Tzara, de Geo Dumitrescu și Marin Sorescu; lui Leonid Dimov îi și dedică un poem. De avangarda interbelică preferând hazardul îl desparte luciditatea, mereu în acțiune. Inventatorul lui Arthur-detectivul vine cu propria-i regie inconfundabilă. Repudiind banalul care mortifică mica provincie (locul unde nu se întâmplă nimic), deturnând spre umor însemnele stereotipiei curente dar lăsând loc și elegiei, senzitivul Emil Brumaru adoptă masca unui dionisiac fantast. Melancolia, câtă este, atribuită bunăoară Ospitalierului, se estompează printre zâmbete. De detectivul Arthur
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cum ar putea fi în materie de mijloace utilizate în atingerea unui scop nobil. În științele sociale ideea nu este sigură de consecințele sale. Ea și luminează și întunecă perspectivele, deschide și închide oportunități, amplifică sau extirpă speranțe, inventează sau mortifică țeluri. Cunoașterea în științele sociale e și pozitivă, și normativă, și face realitate și este făcută de realitate, adică joacă în drama observatorului care este și nu este într-un punct fix, este și nu este centrul lucrurilor și lucrărilor
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
conduce decât spre un clivaj profund între oameni, între elite și ceilalți. Statul politic postbelic, cu servitorii lui elitiști, se manifestă ostil și descalificant la adresa discursurilor istorice disobediente politicilor sale, le plasează în marginalitatea unei societăți. Acest stat politic modern, mortificat de propria sa criză a reprezentării în ambele ei funcționalități sociale (cunoașterea și exercitarea puterii), menține un monopol nedemocratic asupra discursurilor istorice și umaniste. Intriga lui Hayden White față de Foucault se înscrie în critica istoricului american la adresa structuralismului european și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]