31 matches
-
Mitică Vâlceanu, cu care eram buni prieteni (și regret că nu l-am văzut de atâtia ani) și mă duce, fără să scoată nici un cuvânt, în clasa noastră. Se așează în banca, pe locul de la geam și-mi arată un mosorel, care se putea învârti pe un cui, bătut sub nivelul băncii. în perete. - Ce-i cu ăsta Mitică ?, îl întreb. - E un scripete îmi spune. Dați-mi un scripete și voi ridica pământul, zice el cu emfază. Eu voi ridica
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
pe curat teza, pe o coală ștampilată, de care am făcut rost prin badea Gheorghe (omul de serviciu). Teza gata făcută și bine împachetată este adusă în fugă de copilul cu mingea, care o va lega de sfoara lungă de pe mosorel, pe care eu o voi arunca pe geam, când copilul dă semnalul printr-un fluierat că teza este legată. Ridic apoi încetișor teza, înfășurând ața pe mosorel, apoi o predau în locul tezei mele, și plec să beau o bere. Mi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
fugă de copilul cu mingea, care o va lega de sfoara lungă de pe mosorel, pe care eu o voi arunca pe geam, când copilul dă semnalul printr-un fluierat că teza este legată. Ridic apoi încetișor teza, înfășurând ața pe mosorel, apoi o predau în locul tezei mele, și plec să beau o bere. Mi s-a părut la început cam fantezistă soluția lui Mitică Vâlceanu. Prea multe etape în care nu trebuia să se întâmple nici o defecțiune, dar până la urmă, atât
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
mâncase anii și tinerețile. Firmele erau neschimbate. Le bătea vântul. Lumea, forfotă. Abia te mișcai, parcă ieri plecase de la jupân. Vânzătorii te trăgeau de mânecă, îți împuiau auzul, strigîndu-și mărfurile. Găseai ce voiai și ce nu voiai: lână, sobe, putini, mosorele de ață, rafie, panglici, sfoară, parchet de pus pe jos, preșuri și covoare cu desene. A zărit de departe placa de sticlă, scrisă cu litere mari, albe: PANDELE VASILIU, VINURI, GRĂTAR, BUCĂTĂRIE TRANSILVĂNEASCĂ Ca totdeauna, prăvălia era plină. Aici se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe ea: "La șaua lui Traian", magazin de mărunțișuri și pielărie. Peste drum se țineau șelarii, pălărierii și croitorii. Dorobanțul, pe numele său adevărat Gheorghe Herghelegiu, ținea asortiment de dame, aranjat mirese, voaluri și centuri, jartiere de elastic. "Prima" si mosorele; lângă el era bodega "La ocaua lui Cuza", care avea orchestră de balalaici și 110 bufet bine asortat, apoi intrai în gura gării. Împrejurul pieței de piatră erau hotelurile răpănoase cu ferestrele mâncate de ploi: "Hotel Nord", "Hotel Tranzit", "Modern
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la canal, peisajul începe să varieze. Continuară să sape un timp în tăcere. Inginerul se oprea din când în când și trăgea o țigară. O lăsa apoi pe treapta de ciment și fumul subțire se ridica singur, ca de pe un mosorel. Dascălu îngîna un cântec fără melodie, un lălăit întrerupt ici-colo de cuvinte fără sens: aripi, copaci de aur, pasărea cea crudă. ― Îți place? ― Ce? întrebă absent Ionescu. ― Poezia. ― N-ai treabă! ― Pot să compun și alta. Nu mă satur niciodată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]