1,884 matches
-
cu douăzeci și unu de ani mai târziu, după semnarea documentului Charta 77 de către un grup de disidenți. Un colonel de la Securitate, considerân- du-se mai deștept și mai "uman" decât ceilalți ofițeri ai Poliției secrete, se joacă cu scriitorul interzis ca motanul cu șoarecele. Durează destul de mult până ce intelectualul obligat de la o vreme să trăiască fără serviciu stabil, fără telefon și fără pașaport, își dă seama de scopul scenariului. Pe de o parte, colonelul va fi mereu binevoitor, interesându-se și de
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
fel de pachiderm e vorba? Ce înțelege un redactor de fapt divers printr-un pachiderm? Nu ne zice. Și nu ne zice nici ce înțelege prin pisică. Toată lumea știe ce-i aia o pisică. Dar e o pisică sau un motan? Și ce culoare avea? De ce rasă era?“ Discuția absurdă, mereu în contradictoriu, totdeauna pusă sub semnul îndoielii, al suspiciunii exacerbate sare un nou pârleaz, aproape cosmic, atunci când trece de la pisică și rinocer la ...rasism, termen repetat de ,,convivii de piatră
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
cu un grăunte din somnul lui învelea luminile din stația de tramvai ca să nu-mi bată în ochi sunt prea multe emoții pe centimetru pătrat pe mine nu mă mai interesează cine a inventat omul mă interesează cine a inventat motanul și de ce încap în el atâtea piramide de ce „pisica verde proaspătă ca iarba” vine la el să-l întrebe despre perși Eustache - așa-l cheamă o urăște pe Frida stă adesea pe un scăunel suflă într-o trompetă și scoate
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
luăm o pauză ia-ți nevasta - ieșim ne-mbrăcăm noi frumos de oraș stăm încolonați ca niște salcâmi pierduți la ușă astăzi nu mai ieșim! stăm acasă și trântește ușa cu capul de se-aude până hăt în Alexandria din motanul meu a început să picure apă cu o singură picătură poți întemeia un deșert așa - ca un secret între pleoape
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
pe care calcă apăsat. bate la cealaltă ușă cu vopsea scorojită și așteaptă să i se răspundă apoi se trezește în fața lui fräulein anne. privirea ei verde de sub linia severă a bretonului îi face buzele să tremure. lungit sub spaliere motanul picu pe care frau faust i l-a lăsat în grijă lui fräulein anne când a plecat „la germania lor acolo” cum spune olena o privește la fel de verde cu ochii mijiți. „un cățel sălbatic în blană de mâță doamne ferește
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
graffiti ne arată drumul spre plajă: un marinar orb cu trei însemne bărbătești: primul, piciorul de lemn, al doilea, ghioaga policarului drept, al treilea, ca 'ntr-o oglindă întoarsă pe frunte îi e pus. În iarba uscată moțăie un cîine, un motan tarversează carosabilul și-și înfoaie blana năpîrlită: coada lui are cîrlig. În piața mare printre palate și ruine poetul își savurează exilul. Cerul deasupra mării un spectacol al norilor: Occidentul își întinde degetul mic înspre Orient. 08.2005, Mamaia Pe
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
vârtos orice absint și-ambrozii ce beau zeii oho, să beau vârtos orice în rând cu oile și mieii. IV. ( Selva perennifolia) Îndelungată îi fu călătoria și ceața și fumul au stat adeseori vrășmași drumului drept și vederii luminii. Un motan capricios îi tăia uneori calea și lăsa urme de păr negru pe amprenta sandalelor: "o, prieteni, voi nici nu bănuiți ce înseamnă să aștepți liniștit seara, să poți privi cu palma streașină licărul stelelor, murmurul lor uzat de căderea în
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
Și raze-or izbucni-n cer să-ți deschidă Raiul mirean, cu plite, și rădaște Lin zbîrnîind, și-o rouă ce-o să-și caște Gura ca zgripțorii răi din poveste, Cînd ne-ascundeam după dulap în casă Și așteptam de la motani o veste...
Nu-mi căuta în suflet vreo minune... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8069_a_9394]
-
pisica din poemele lui Romulus Bucur poate fi pretutindeni, poate lua orice formă și avea orice pretenție. Într-un poem se prezintă la concurs, gata să-și arate „cv-ul, diploma și celelalte“, într-un altul e „mița“ rivuloționară; Marius, un motan roman, profesor de „felină“, își încovoaie „coada ca un semn de întrebare“ (și textul, ca într-o caligramă a lui Apollinaire, urmează forma „?“). Pisica seduce, mai puțin însă decît o iubită, sau poate fi intertextuală și parodică („cotoiul lao zi
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
casă și palat, între crud și gătit. Prezența feminină este percepută în toată splendoarea unei frumuseți luminoase, angelice, divine - în Frumoasa din Pădurea adormită, de exemplu, dar și în slăbiciunile și maniile ei, ironizate de atîtea ori în Dorințele ridicole, Motanul Încălțat, Degețel, Zînele. Miraculosul, despre care s-a spus deja că e raționalizat la Perrault, primește așadar o nouă dimensiune și apare uneori ca domesticit, îmblînzit, relativizat. Șăgălnicia jucăușă poate atenua simbolul: regele este rareori la Perrault autoritatea militară, juridică
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
apare uneori ca domesticit, îmblînzit, relativizat. Șăgălnicia jucăușă poate atenua simbolul: regele este rareori la Perrault autoritatea militară, juridică și magică, așa cum vrea tradiția culturală; el bea bucuros două-trei pahare în plus și acordă mîna fiicei sale unui necunoscut în Motanul Încălțat, privește, în ciuda vîrstei, cam lung la frumoasa prințesă în Cenușăreasa, sau se teme de nevastă în Frumoasa din Pădurea adormită. Alteori, același procedeu întărește simbolul: printr-o intruziune poznașă a povestitorului, visele plăcute cu prințul așteptat ale frumoasei adormite
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
Alteori, același procedeu întărește simbolul: printr-o intruziune poznașă a povestitorului, visele plăcute cu prințul așteptat ale frumoasei adormite sînt dezvăluite, întărind astfel încărcătura erotică a somnului. Dar la fel de bine șăgălnicia poate da un alt sens unui simbol: căpcăunul din Motanul Încălțat îl primește cu multă politețe pe oaseptele său, motanul; el nu are nimic din sălbăticia unei ființe monstruoase, ci este un magician mult prea naiv și ospitalier, înzestrat cu darul metamorfozării. Chiar și ființa urîtă și barbară, stigmatizată de
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
povestitorului, visele plăcute cu prințul așteptat ale frumoasei adormite sînt dezvăluite, întărind astfel încărcătura erotică a somnului. Dar la fel de bine șăgălnicia poate da un alt sens unui simbol: căpcăunul din Motanul Încălțat îl primește cu multă politețe pe oaseptele său, motanul; el nu are nimic din sălbăticia unei ființe monstruoase, ci este un magician mult prea naiv și ospitalier, înzestrat cu darul metamorfozării. Chiar și ființa urîtă și barbară, stigmatizată de barba-i albastră, este văzută, datorită contextului - începutul și sfîrșitul
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
drum pe care nu-l alege nimeni, desi țipatul uimirii se joacă simplu... spulberând păpădii! Îți simt lipsa. ești strălucirea soarelui prin ceață... și doar Sfântă Vineri mă poate alină! m-am Îmbrățișat mereu cu speranță... și-am uitat că motanii nu trăiesc În colivii! și mirarea mea, de papagal verde, se pierde printre gratii... Într-o călătorie de vis, Într-un ochi de poveste care se scrie singură, fără să mai plângă! leganându-se cu amintirile, jucându-se cu clopoțeii emoțiilor
Poezii. In: Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_287]
-
binevenită. l Cine e așadar Cronicarul revistei noastre ? Un personaj colectiv cu o puzderie de ochi, toți magici. Are spiritul critic și mîna care scrie (cu pixul) ale lui Nichi (Manolescu), are puterea de a se entuziasma, talentul și ghearele motanului Adei (Bittel), are bucuria de a povesti și Tico-ul abastru închis ale Marinei (Constantinescu), are bucuria de a descoperi, de a se juca și lentilele de contact albastru deschis ale Ioanei (Pârvulescu), are picătura de maliție, umorul irezistibil și mustața
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
Gogu Rădulescu. "Banda lui Manolescu" are nu numai revistele, dar și "toate editurile, plus Universitatea". De aceea (povestește mai departe E. Barbu la Comitetul de Partid București) "scriitori ca Lăncrănjan, Zamfirescu, Paul Anghel (sînt) dați deoparte". în timp ce Ana Blandiana, cu motanul ei dizident cu tot, are "un volum de versuri anunțat la Apariții editoriale". Și, ca tacîmul să fie complet, "Vadim, cum era de așteptat, se dezice de linia mea". Ce să mai facă, părăsitul de toți Barbu, decît să recitească
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
nici mai mult nici mai puțin, decât să cucerească Bucureștiul, să impună "un model moral, cu o puternică temelie de credință" și să restabilească ordinea voevodală în ideea "revigorării moralității românești". Între timp, intră pe fir SRI-ul cu un motan vorbitor, modificat genetic de contraspionajul uzbec, pe post de agent secret și lucrurile degenerează rapid într-un conflict stradal preapocaliptic: conservatorii ultraortodocși obțin o finanțare de la un șeic arab, Ștefanii pornesc lupte stradale cu sataniștii și cu ceata Fiului arhanghelului
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
fată". Poezia cotidianului scandat. Declamat. Bas: , Îmi vor da binețe serioși și gravi, / cu șapca deasupra capului zburată/ și pe străzi vor trece pașii mei dansînd/ c-au sosit băieții din armată." Altfel, mai depărtate de poveștile prin care aleargă motani desculți, sînt Ființele abstracte (1966). Se schimbă grafica, făcută de-acum (pînă la sfîrșit) din zei micuți și polimorfi, trași din aceleași linii leneșe, curbe. E diferită panta versului: ,adorm într-o femeie tînără/ pe care forma fructelor o-ncercuiește
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
De singuri ce eram, și tot făcându-i vizite, ne uitam împreună la televizor, unde Ifighenia - ... căreia, de aici înainte, îi voi spune scurt Ifi, ca să nu pierd timp - îmi spunea mereu o întâmplare cu un șoricel și cu un motan foarte rău, în care Tom, un văr bun de-al meu plecat mai de mult în America, ieșea întotdeauna învingător. Ajunseserăm, de urât, să ne uităm la astfel de întâmplări, care ne mai bucurau inimile noastre grele de singurătate și
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
o jumătate de metru de el, dar mi-e greu să cred în existența lui reală. Toată lumea e convinsă că e mort demult și lui asta-i convine. îl deranjează doar cumplita singurătate. Luptând împotriva ei, și-a luat un motan slab, i-a pus numele Terentie, făcând un curios apel la patronimicul soției. Conform spuselor lui, sufletul nevestei s-a mutat în blândul animal. "Credeți în reîncarnare?" - "Nu, nu cred în nici un fel de chestii din astea, - îmi răspunde dinozaurul
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
o stofă englezească, ușoară și moale ca foaia tutunului de pipă. Asortez la culoare și o pereche de pantofi din pânză văzuți la Tănase Dumitrescu, pe Doamnei. 26 februarie. Mă îmbrac în tipic matinal, pun culori deschise, cobor scara; cu motanul înaintea mea. Mic dejun clasic, ca ieri, ca mâine; slujnica aduce tava și porcelanurile, Marica toarnă în căni. Mă uit la mâinile ei - la vârsta asta ar trebui să-i tremure, să-i bâțâie cât de puțin. Nu, mâinile îi
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
deci, literatură adevărată, iar dacă nu suntem capabili de asta, să ne retragem În cămăruța noastră, căci numai acolo hormonii pot să zburde, iar invidia să se cocoațe pe buza de sus, ca să se vadă rânjetul de frustrați și de motani fără mustăți (știți că, dacă tai motanilor mustățile, le dispare simțul orientării).
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
capabili de asta, să ne retragem În cămăruța noastră, căci numai acolo hormonii pot să zburde, iar invidia să se cocoațe pe buza de sus, ca să se vadă rânjetul de frustrați și de motani fără mustăți (știți că, dacă tai motanilor mustățile, le dispare simțul orientării).
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
și scrie cartea aceasta cu o mie de foi albe! Atuncea, Doamne, aș afla și eu, bezmetică văduvă trandafirie, dacă mai locuiești și acum pe acoperișul blocului cu 13 etaje, dacă ai și tu probleme cu ...apa caldă și cu motanul obraznic al vecinei de nouă. Aș afla în sfârșit, bunule Doamne, -ce fericire!- că ești puțintel, oțârică mai înțelept ca poetul netot care sunt, ca mine! n Ziua de mâine, 3 iulie În seara asta în care vecina de la nouă
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
sfârșit, bunule Doamne, -ce fericire!- că ești puțintel, oțârică mai înțelept ca poetul netot care sunt, ca mine! n Ziua de mâine, 3 iulie În seara asta în care vecina de la nouă își lustruiește casa în prag de sărbători, iar motanul ei pricăjit încearcă să vâneze un guguștiuc și mai pricăjit, eu privesc în oglinda unei cărți de nisip. Strâng pleoapele, mi se aburesc ochelarii. Lustruiesc lentilele încercând să zăresc ziua de mâine, duminică, 3 iulie anno domini 1950. În costum
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]